...

"Înainte de a ieşi din sinagogă, scoase la întâmplare o carte din raft, o deschise şi aruncă o privire în ea, aşa cum făcea taică-său când, aflat la strâmtoare, căuta o cale de ieşire. Iaşa ţinea în mână Cărările veşnice de Rabi Iehuda Low. Îl izbi imediat un verset din Biblie: "Închide ochii pentru a nu vedea răul..." urmat de o tâlcuire din Ghemara: "Bărbat este acela care nu se uită la scalda femeilor". Iaşa îşi tălmăci anevoie cuvintele ebraice. Ce vrea să spună Biblia? Că trebuie să fii stăpân pe tine. Dacă nu te uiţi ocoleşti ispita şi izbuteşti să nu cazi în păcat. Când, dimpotrivă, nu te înfrânezi, ajungi să încalci Decalogul. Iaşa deschise cartea rabinului Low la o pagină care-i oferea leacul frământărilor sale. Puse cartea la loc. După o clipă o scoase din nou şi îi sărută cotorul. Cartea îl învăţase ceva, îi arătase o ieşire, deşi deloc uşoară. Cărţile laice nu-i cereau nimic. Din partea lor Iaşa putea să fure şi să omoare." (Isaac Bashevis-Singer - Scamatorul din Lublin, ed Casa Şcoalelor 1995)

timişoara

mâine fac bagajele şi plec cu Diana Iepure într-o vacanţă de două zile în vizită la cenaclul Pavel Dan. Diana va citi poezie şi îşi va prezenta cartea apărută în Stare de Urgenţă iar eu voi prezenta Revista la Plic - şi sper să iasă lucruri frumoase din această prezentare. Acolo ne aşteaptă deja 4 timişoreni abia abia întorşi de la Chişinău împreună cu artistul Ghenadie Popescu şi tânăra poetă Natalia Graur. Va fi o ocazie să aflu cum li s-a părut vizita şi să vad dacă am cîştigat pariul cu Alex Potcoavă - dacă s-a îndrăgostit de Chişinău aşa cum i-am prezis. Tot mâine ar trebui să intre în tipar ultimul număr dublu din SdU care are o carte absolut grozavă înăuntru :)
miroase a iarnă în Bucureşti dar şi a tristeţe şi singurătate. O femeie se aproprie ieri de mine şi mă întreabă dacă aştept de mult autobuzul 301. Îi spun ca nu-l aştept pe acela şi începe o conversaţie- îmi spune că a mers o oră cu tramvaiul şi că e aşa greu să stai o oră fără să vorbeşti cu nimeni, fără să ai contact uman. Teama de singurătate. Apoi urc în autobuz şi o altă femeie stă într-un colţ şi plănge. O privesc pur şi simplu fără să-mi dau seama de ce şi atunci când mă descoperă mă ruşinez - mă gândesc că îi violez intimitatea şi atunci pornesc spre celălalt capăt al autobuzului.
Se aproprie sărbătorile de iarnă, anul trecut eram la Chişinău şi era totul altfel. Crăciunul, ceva care nu mai ştiu ce mai înseamnă în ziua de azi.


Şi pentru că la Timişoara mă aşteaptă Moni şi ea cînd a fost în Bucureşti m-a întrebat de leapşa pe care mi-a propus-o iaca mai jos răspunsurile mele. Eu o dau mai departe Dianei Iepure, Cătălinei Bălan, Anei-Maria Spînu şi lui Mihail Vakulovski :)

1. Ce vîrstă ţi-ai da dacă nu ai şti cîţi ani ai?
Depinde de context, deşi am uneori momente de maximă înţelepciune :) iar alteori fac nişte tâmpenii incredibile. Oricum aş avea undeva între 0 şi 60 :P.

2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
Mă întreb dacă cineva va răspunde preferă să nu încerce. Normal ca să nu încerci e o porcărie. Şi până la urmă ce e eşecul? O chestie care îţi dă o stare neplăcuta ceva timp şi apoi ai şi uitat , în timp ce încercarea e o aventură fabuloasă.

3. Dacă viaţa e atît de scurtă, de ce facem atît de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atîtea lucruri care ne plac?
Habar nu am, eu spre exemplu am atituditudini destul de contradictorii faţă de tot ce mă înconjoară şi faţă de lucrurile pe care le fac. Azi urăsc să fac o chestie, mâine imi place foarte mult, aşa că în cazul meu depinde mult de starea interioară toată povestea. Altfel banuiesc că în general oamenii fac chestii care nu le plac pentru a se putea întreţine.

4. Cînd ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că s-a vorbit mai mult decît s-a făcut?
Eu sunt mai degrabă o fire contemplativă. Mie nu mi se va părea niciodată ca s-a vorbit prea mult... Pe de alta parte atunci când am ceva concret de făcut nu-mi place să lucrez alături de alţi contemplativi ca si mine. Când e ceva serios vreau acţiune :D

5. Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogată ai fi?
M-am întrebat exact acu ce e fericirea şi pentru că nu am ştiut să raspund am căutat-o în dex. Acolo zice „FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină” . Eu sunt un om păcătos, dar poate că aş putea cumpăra o sticlă de apă şi o bucată de pâine.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi cel mai schimbat la oameni?
Când eram în liceu aveam o colegă care ne era tuturor foarte antipatică pentru că vorbea foarte pe şleau mereu şi într-un fel frust, aproape agresiv. Eu însă îmi imaginam că ea este foarte norocoasă pentru că la felul ei de a fi cu siguranţă nu adună în jurul ei decât oameni care o apreciază cu adevărat. Dacă e să mă gândesc acum, eu cel mai mult apreciez trei calităţi la un om: bunătatea, sinceritatea şi curajul. Aşa că asta aş vrea să se regăsească în fiecare. Şi şi în mine.

7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci numai pentru că împrejurările te-au adus aici?
Până în liceu nu mai ţin minte dacă visam să ajung undeva. În clasa a 12-a am visat să mă fac actriţă şi îmi doream teribil de mult lucrul acesta dar apoi am picat la admitere. Şi am fost uşor tristă atunci dar acum nu-mi mai pasă mai ales după ce una din prietenele mele cele mai bune a terminat facultatea aia. Sunt unde sunt acum, fac ce fac acum şi sincer cred foarte mult că în viaţă mereu ajungi nu unde vrei ci unde trebuie, adică unde ţi-e scris.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Nu cred. Eu m-am aruncat cu capul înainte în foarte multe chestii mereu şi aproape mereu am făcut ce am vrut. Iar regretele pe care le am nu sunt legate de speranţa mea de viaţă.

9. Eşti mai preocupată să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
Habar nu am, eu fac ce vine de făcut sau ce vreau să fac aşa cum îmi vine să fac.

10. Dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Complicat...

11. Ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Eu aş vrea să fiu un bufon la o curte regală.

12. Ce-ai alege între a pierde toate amintirile de pînă acum sau a nu mai fi capabil să-ţi faci altele?
Eu imi pretuiesc amintirile şi sper să adun multe altele în continuare. Dar la întrebarea asta clar răspund să râmîn cu cele de acum. Asta pentru că ele îl includ şi pe tatăl meu.

13. Îţi mai aduci aminte momentul acela de acum 5 ani cînd erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are importanţă acum?

În 2004 terminam liceul si începeam 2 facultăţi pe care le cam detestam. Apoi am cunoscut foarte mulţi oameni frumoşi şi capabili şi am învăţat o grămadă de lucruri, le-am terminat pe ambele aşa că nu mai are nici o importanţă starea mea de acum 5 ani.

14. Care este cea mai fericită amintirile a ta din copilărie? Ce-o face atît de specială?
Păi tot ce îmi amintesc legat de copilăria mea e frumos şi mă face fericită. Iar dacă a fost să fie ceva care nu era frumos atunci clar nu mai îmi amintesc ce şi cum.

15. Dacă ai cîştiga un milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
Nu. Dar ar fi ideal să cîştig. Mi s-a citit în stele că sunt un om care greu îşi va găsi un job care să-i aducă bani.

16. Cînd a fost ultima oară cînd te-ai aruncat cu capul înainte în ceva din ce credeai cu tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Sincer eu am cunoscut numai oameni care mi-au susţinut nebuniile aşa că din perspectiva asta sunt un om norocos. Altfel mulţi din prietenii mei se întreabă ce caut la Chişinău, de ce nu stau naibii acasă :)

17. Cînd a fost ultima oară cînd ţi-au auzit sunetul propriei respiraţii?

Ah, eu am aşa o obsesie pentru respiraţie, ca o acţiune care ne leagă pe noi toţi fără voia noastră. Eu respir zilnic acelaşi aer cu mii de alţi oameni şi chestia asta o văd ca o dizolvare. Altfel respiraţia nu am cum să nu mi-o aud la cât fumez :D

18. Care este lucrul pe care ţi-ai dorit întotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut?
Să nasc un copil.

19. Care este lucru pe care-l faci mai bine decît toţi ceilalţi pe care-i cunoşti?
Mă consum teribil din orice pentru că în orice fac sau în orice acţiune la care contribui pun o parte din mine şi din cauza asta devin aproape obsedată ca acel lucru să fie în regulă . E de bine asta? E de rău? Nici eu nu îmi dau seama

Revista la PLIC la POETICILE COTIDIANULUI / joi 3 decembrie / ora 19.00

Joi, 3 decembrie, de la ora 19.00
Otherside (după colţ de Expirat)
Strada str. Brezoianu, nr. 4
Editia 114 din
Poeticile Cotidianului
Sezonul X
îți propune
Taușance & Residend Poet

+
Revista la PLIC cu Asociaţia Oberliht (Republica Moldova)

Seara de poetici se anunţă foarte încărcată. Tăuşance, poetul pentru care poezia se citeşte şi se spune şi nu se publică, Andrei Ruse, un scriitor pentru care poezia şi romanul ies de pe hârtie și agaţă zonele video și nu numai și o nouă revistă de la Chișinău vor fi în Otherside pentru a se întâlni cu publicul bucureştean.
Un eveniment prezentat de Răzvan Ţupa.
www.poetica.rocultura.ro

Revista la PLIC este cel mai nou proiect al Asociatiei Oberliht. Impreuna cu Asociaţia Hyde Park, Grupul literar Human Zone, Revista Tiuk si artişti din Republica Moldova, România, Croaţia şi Ucraina vă propunem cea mai proaspătă şi speram nonconformistă revistă din Republica Moldova.

suplimente: HUMAN ZONE / HYDE PARK / OBERLIHT / TIUK

contributii PLIC: Michele BRESSAN, Ion BUZU, Alexandru CIUBOTARIU, Andrei GAMART, Bogdan GIBOVAN, Nicu ILFOVEANU, INTERVENTII3 DVD, Sanja IVEKOVIC, Vadim LUNGUL, Igor MOCANU & Sanda WATT, Dan PERJOVSCHI, Crisitana RADU, R.E.P. (Spatiu Experimental Revolutionar), Alexandru VAKULOVSKI

autori: Constantin ACOSMEI, Savatie BASTOVOI, Dumitru BADITA, Mihai BENIUC, Iosif BRODSKI, Aureliu BUSUIOC, Leo BUTNARU, Oleg CARP, Irina CHIRICA, Alex COSMESCU, Dumitru CRUDU, George DAMIAN, Pavel DARIE, Luca DINULESCU, Danil FAIZOV, Andrei GAMARŢ, Vlad GATMAN, Nikolai GOGOL, Bogdan IANCU, Pyotr MAMONOV, Silvia MITRICIOAEI, Igor MOCANU, Dan NICU, Hose PABLO, Ghenadie POPESCU, Cristiana RADU, Stefan RUSU, Vladimir SOROKIN, Ana-Maria SPINU, Andreea TOMA, Parascovia TOPADA, Vadim TZIGANASJ, Razvan TUPA, Vlad TVETOV, Vladimir US, Alexandru VAKULOVSKI, Mihail VAKULOVSKI, Vadim VASILIU, Gheorghe VASLUIAN, Daria VLAS


Revista la PLIC este o publicaţie cu caracter interdisciplinar şi experimental care îşi propune să reflecte tendinţele artistice şi literare ale tinerilor din Republica Moldova şi totodată să răspundă într-un mod potrivit cititorului tînăr.
La baza sa se află principiul partajării colective a cunoştinţelor şi experienţei atît de semnificative pentru formarea unui discurs critic în sînul unui sistem corupt în plină expansiune. Marcat de politici populiste, provocări şi abuzuri, acesta marginalizează din ce în ce mai mult rolul unor platforme publice de exprimare liberă şi comunicare, descurajînd atitudinea civică în favoarea inducerii unor atitudini caracteristice consumatorilor fideli şi obedienţi.
Revista la PLIC stimulează comunicarea între diverse grupuri de creatori dar şi între exponenţi ai altor domenii precum sînt sociologia, antropologia, arhitectura şi urbanismul, politologia, economia şi altele, insistînd pe rolul şi importanţa artei într-o societate multiculturală ce se confruntă cu provocările unei lumi din ce în ce mai globalizate.
Identificarea, punerea în discuţie şi vizualizarea creativă a unor procese sociale importante constituie centrul redacţional de atenţie, astfel încurajîndu-se luarea de poziţie şi atitudine activă din partea autorilor dar şi întelegerea artei în sensul activ, drept mediu, care ar fi capabil să producă scurt-circuite în cadrul unei societăţi fragmentate din punct de vedere politic şi subdezvoltate din punct de vedere economic, precum şi să provoace atenţia cititorului/publicului, oferindu-i noi piste şi perspective de interpretare a cotidianului.
Revista la PLIC nu este doar o publicaţie tipărită – ea se vrea un generator de evenimente (lansări, recitaluri, expoziţii, etc.) care vor permite publicului să participe la configurarea caracterului său.
Vladimir Us
http://www.oberliht.org.md

6 octombrie, 12.10, fostul admiral

sentimentele nu folosesc la nimic. senzatiile de acum nu folosesc la nimic. o sa astept iar o zi care nu o sa vina. mi-am ingropat cu calm toate amintirile, am pus cruce si am plans putin cum se plange de obicei, am plans ca sa fie in regula. si apoi am mers mai departe, am lasat ca mortii sa-si aiba grija de morti. tie ti-au ramas doar amintirile si probabil ca le-ai ratacit intre multe altele. femei frumoase se plimba pe strazile astea, intre femeile frumoase sunt si femeile tale. azi e mai cald afara, am dormit si mai putin ca ieri, surprinzator mi-ai aparut in vis, apa era rece de dimineata si beau limonada acum.

and i'm back

dupa o luna petrecuta la Chisinau cu net putin spre deloc, cu multe mailuri la care nu am raspuns si cu multi oameni pe care i-am lasat asteptand povesti despre cum si in ce fel e acolo. trebuie sa rezolv toate restantele astea, incet incet. abia acum am calculator si net dupa accidentul de acasa. ceea ce e ok cumva pt ca inca spre exemplu nu am pat.
de fapt toata povestea a inceput in gara cand Sanda mi-a dat-o pe Ceburaska ca un talisman protector pe care l-am pierdut apoi l-am recuperat si apoi l-am cautat . si intre timp am aflat dupa cum spunea Sanda cine e Ceburaska si m-am intrebat de ce crocodilul Ghena nu il mananca pe Ceburaska ci sunt prieteni

am izbucnit si eu la o intalnire literara :)

de la stanga la dreapta: Liliana Corobca, Igor Mocanu, Ion Bogdan Lefter, Vladimir Bulat, Ruxandra Garofeanu, Vasile Ernu; foto : Sanda Watt

m-am intors plina de energie de la o dezbatere ce a avut loc la galeria ArtSociety.
Acolo, in cadrul Cafenelei critice conduse de Ion Bogdan Lefter, au fost invitati tinerii scriitori basarabeni Liliana Corobca, Vasile Ernu şi Igor Mocanu, precum şi Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat, curatorii expoziţiei Bessarabia Maia/Basarabia mea. Tema discutiei : literatura basarabeana.
Totul a inceput lin: cateva povestiri ale doamnei Garofeanu despre pictorii basarabeni, realmente delicioase pentru profani ca mine in acest domeniu, cateva coordonate despre literatura basarabeana trasate de Vasile Ernu (care si asa are imaginea de "nas" al tinerilor scriitori basarabeni). La un moment dat, domnul Lefter a luat cuvantul si a inceput o discute despre presa basarabeana, insistand pe importanta si calitatea revistelor Contrafort (de a carei redactie am inteles ca il leaga o veche prietenie) si Semn (revista de la Balti) . Igor Mocanu, dragut cum e mereu, a tinut sa precizeze insa ca nu putem sa uitam de Stare de Urgenta, atunci cand amintim presa literara de limba romana din Basarabia. Si asta a fost punctul critic. Domul Lefter a replicat foarte vehement ca nu aminteste despre Stare de Urgenta, deoarece e o revista proasta, publica multe texte proaste si nu are nici o structura logica. Am crezut ca mi se ridica parul de nervi si toata lumea a vazut asta. Eu de fapt sunt cel mai timid om la intalniri de acest gen niciodata nu iau cuvantul, stau mititica in coltul meu si ascult. Dar in seara asta, ah, in seara asta nu m-am abtinut pana n-am prins ocazia sa spun ca ma simt jignita si sa-l intreb public pe domnul Lefter de ce afrima ca revista noastra nu e buna. Dupa ce a aflat ca a avut ocazia sa citeasca doar primele 3 numere (si mi-a dat drept exemplu o ancheta, zice dumnealui, proasta din numarul 1!!!), m-am aprins si mai tare si i-am spus ca nu poate da asemenea verdicte si denigra o revista pe care nu a citit-o (suntem la al 14 numar). Asa bine m-am simtit cand am spus asta! A intervenit apoi si amicul Ernu recunoscand ca chiar de nu apuca sa trimita texte revistei - si aici s-a uitat la mine care il chinui mereu cu rugaminti de genul acesta - totusi SdU este o revista importanta, pentru ca incurajeaza generatia tanara basarabeana. Dupa, a intervenit si Diana Iepure care a spus ca SdU si Contrafort au moduri de abordare diferite si mizeaza pe doua generatii diferite, ceea ce e sanatos, pentru ca nu pot exista 2 reviste contrafort ,2 reviste semn sau 2 reviste sud-est. Referitor la textele proaste, Diana a replicat ca SdU i-a publicat chiar pe cei numiti de Lefter ca fiind scriitori basarabeni buni acum: Crudu, fratii Vakulovski, Liliana Corobca, Vasile Ernu, Iulian Ciocan. Mai mult chiar, daca revista ar fi fost atat de proasta, ICR nu ar finanta-o. Numerele la care se referea domnul Lefter au fost scoase din entuziasm, fara ca oamenii sa fie platiti , in ideea sa mai existe o revista de limba romana la Chisinau. As adauga ca ICR-ul a decis sa finanteze 7 reviste in loc de 6, dupa aparitia SdU. Doamna Garofeanu a intervenit si a povestit cum anul trecut, cu ocazia decernarii unor premii la schitul Darvari, a primit 5 numere din SdU, pe care le-a citit de la un cap la altul si care i-au parut "ca o ploaie de vara". Spre surprinderea mea, a intervenit si alta lume (din public). M-am bucurat ca lumea a auzit de noi si ne-a citit. Antireclama s-a transformat in reclama pe bune. Dupa discutie toata lumea venea sa ma intrebe si sa-mi ceara revista. (Pacat ca luasem putine). I-am dat chiar si domnului Lefter ultimele 2 numere. Macar daca ne critica si sustine atat de fervent doar Contrafortul, sa aiba motive obiective (mai ales ca pe dansul il simpatizez, in liceu l-am citit si chiar citat :) ) - e trist cand o voce ca a dumnealui critica revista. Si mai trist e cand un om cu o asemenea autoritate face lucrul asta fara o baza mai solida. Dupa dezbatere m-a cautat. A vrut sa facem cunostinta si sa imi spuna de revista lui care e cea mai buna. I-am replicat ca cea mai buna dupa SdU si bineinteles ca nu s-a suparat. Asa is "oamenii de presa "- tot ce e al lor e cel mai bun :)
In timpul discutiei, domnul Lefter a insistat pe ideea ca revistele basarabene ar trebui sa traduca autorii basarabeni de limba rusa, moment in care Diana Iepure a punctat foarte fain ca acest lucru nu se realizeaza (desi noi in SdU am tradus cativa tineri, la noi publica traduceri din avangarda rusa Leo Butnaru) pentru ca exista un soi de suprasaturatie a romanilor de peste Prut de tot ce e rusesc, un soi de lehamite vis-a-vis de abundenta presei rusesti, a televiziunilor de limba rusa si rusesti si a vorbitorilor de rusa. mai mult chiar, Diana a remarcat ca asemenea oameni de cultura ca Vitalie Ciobanu si Vasile Garnet nu au acces la televiziunea publica din republica moldova cu toate ca sunt indreptatiti sa aiba o emisiune culturala.
Bineinteles ca domnul Lefter nu s-a edificat in acest sens. e clar, nu e de-al nostru , nu are cum sa stie realitatea basarabeana, deci nu are cum sa o inteleaga :). Pana la urma, la acesta dezbatere, mi-am dat seama ca sunt foarte putini oameni care realmente inteleg ce se intampla in Basarabia acum. si cred ca unul din punctele forte ale SdU este aceasta latura de atitudine (de care a amintit si Igor) - incurajarea liberei exprimari a tinerilor scriitori vis-a-vis de problemele actuale
p.s.: Simona Popescu a spus ca ei ii place revista. nu degeaba o iubesc studentii :D

gata mi-am varsat si aici of-ul. o sa dorm linistita :)


PS2: pt ca eram asa "suparata" aseara Razvan mi-a facut "cadou" un film, ca tot i-am zis ca ma topesc dupa documentarele pe care le pune el . Mai mult mi-a dat documentarul "poezia. puterea" si mi-a dat si voie sa il proiectez la Chisinau - ce dezbatere faina o sa iasa acolo - abia astept

PS3 : Igor Mocanu povesteste si el intalnirea de miercuri aici : Literatura basarabeana la cafeneaua critica

PS 4: intre timp SdU 14 a ajuns in chioscurile si librariile basarabene - vedeti ce si cum aici

am viza :)

in sfarsit astazi am primit si eu faimoasa viza pentru Moldova care arata ca mai sus :). Doar o luna e valabila, am sters datele intre care voi fi la Chisinau ca sa fac o surpriza celor care nu le stiu :). Despre povestea obtinerii vizei cate ceva in urmatorul numar Stare de Urgenta (apare joi)
Deci ne vedem in Guguta?

chisinau 6?

azi am depus actele pentru viza. raspunsul il primesc pe 30. doar 30 de zile am dreptul sa stau in moldova. adica doar o luna. si chestia asta m-a intristat teribil. nu imi place sa depind de vize, hotarari institutionale si alte asemenea lucruri cand erau la consulat atatia oameni azi care aveau 90 de zile si care probabil nu-s asa atasati afectiv de chisinau ca mine. in fine, macar sa ma vad acolo. pe 29 vine natasa in drum spre moldova. o sa fie o reintalnire faina, mi-e tare dor de ea tare tare tare si abia astept sa povestim acum si cand vom sta impreuna in chisinau. faptul ca ea va fi acolo e un motiv bun ca sa ma duc desi am o groaza de retineri. am planificat calatoria asta cu mult timp inainte si intre timp multe s-au schimbat pentru mine si in mine. ma intreb si eu de ce continui sa ma mir de unele lucruri. in general simt oamenii din jurul meu si atitudinile lor vis-a-vis de mine numai ca acum vad ca a aparut o exceptie. si ma intreb daca lucrurile sunt asa cum imi dicteaza mie simturile sau cum par. e atat de complicat sa fii sigur ca un lucru e rosu cand toata lumea il vede albastru inclusiv tu. am ascultat in ultimele zile melodia asta aproape "obsesiv". iar imi revine in minte ca l-am judecat gresit pe "presedintele" revistei si ma incearca un soi de regret. contrastul dintre aparenta si esenta, vesnicul contrast, oamenii pe care ii simteai alaturi si care brusc isi scot mastile si devin monstrii si oamenii pe care nu i-ai placut dar care erau in esenta placuti. trebuie sa ma culeg si reculeg, cum spunea un poem.
ieri cineva m-a acuzat de un egoism si egocentrism exagerat, alti oameni imi spun ca din contra - imi pasa prea tare de altii si ar trebui sa fiu mai egoista - deci pana si eu sunt o suma de contradictii, si atunci altii de ce sa nu fie?
vreau cand ma intorc sa ma angajez, sa gasesc ceva care sa-mi placa si sa-mi tina mintea ocupata. pana atunci citesc obsesiv. si apropo de lectura, tot ma tin sa recomand un interviu foarte fain pe care l-am vazut cu un scriitor israelian - david grossman. am citit cu o placere copilareasca cartea lui "cineva cu care sa fugi de acasa" (vorbeam intr-o alta postare ca ma enerva ca trebuie sa o citesc ca il intrerupsesem pe miller dar pana la urma a meritat din plin). ei bine interviul il gasiti aici (la inceput e enervat ca vorbesc de obama/ apoi grossman citeste in ebraica - asta merita ascultata iar dupa minutul 15 incep sa vorbeasca despre cartile lui si devine DELICIOS/ daca nu aveti rabdare ca e mare macar de la minutul 34 pana la 38 uitati-va :D serios / pacat ca tipul care ia interviul nu e pe masuta celui intervievat).
cam atat acum ca a sunat telefonul si m-a scos din starea de scris.
a binetot!

update: is totusi prea naiva. trebuie sa lucrez la chestia asta foarte serios

rpd

a fost targul. a fost sesiunea, is restante, is multe de povestit insa acu ma grabesc sa scriu ca mai aveti putin timp sa va cumparati SdU # 13 (din chioscurile din Moldova/ ca daca sunteti din Ro doar dati din maini sa va vad si ajunge la voi) unde a iesit si cartea Dianei - o suta cinzeci de mii la peluze care ii foarte faina si pe textele careia ne-am jucat intr-o zi in parc si am facut asta, asta si asta . las mostra chiar aici :)

o zi cu soare si furtuna

de dimineata am fost trezita cu bestialitate la ora 6 jumate de cineva care a sunat pe fix. cine sunt oamenii astia care suna asa devreme pe fix pe cineva? eu nu stiu decat ca suni la cineva pe fix intre orele 23.30 sa zicem si 9 doar daca esti pe moarte si acea persoana e singura care te poate salva (cum scria odata intr-un status). altfel pentru toate celelalte probleme s-a inventat telefonia mobila - suni exact persoana pe care o cauti. in fine, mi-a dat peste cap tot ritmul si toate planurile pe azi / is obosita si fara chef de nimic.
ieri a fost o zi foarte simpatica. m-am bucurat mult mult mult sa il revad pe oleg/ si deja dorinta mea de a pleca la chisinau creste si mai tare - de mi-ar da si mie viza... asa, deci pungasul m-a sunat in a treia si ultima lui zi de stat in bucuresti - tz tz tz - ce lipsa de politete si eu, ca femeie ce sunt, imediat am sarit in sus si am luat-o la goana spre locul unde el era, necunoscut atat mie cat si taximetristului batran insa foarte agil care m-a condus acolo. dupa multe multe multe incercari de a-l gasi ne-am intalnit in final si am putut face ce abia asteptam sa fac si credeam ca o sa reusesc doar cand ajung la chisinau - l-am luat in brate tare tare cat sa ma conving eu ca e bine, intreg si voinic cum il lasasem. cine ar fi zis ca un om pe care vroiai sa il iei la bataie cand l-ai cunoscut si pe care te scosese din sarite o sa te faca sa topai. e la fel de sarcastic si o lecuta misogin, din ochi insa mi-am dat eu seama ca are nevoie de o pauza. si poate ca e timpul sa o ia desi eu i-am spus ca e inca nevoie de oameni ca el, dar nici nu-mi doresc sa ajunga iar batut ori poate mai rau. plus ca are o varsta :P acu e doar frumos , nu si tanar cum el insusi spune.
cand am plecat impreuna spre centru a facut un lucru asa dulce, cum el nici nu cred ca-si inchipuie - m-a luat de mana si eu am avut brusc senzatia de intoarcere in timp, mi-am amintit de cat de mica si prostuta eram atunci cand am ajuns prima data la chisinau. si ce e la fel de dulce e ca dupa mi-a intrat in jocul asta copilaresc - am stat amandoi ca doi specialisti si am dat note fetelor de la universitate (desi normal ca are gusturi mai proaste ca mine :P) am povestit si toata chestia asta m-a lasat asa cu imaginea unei zile tare frumoase, pe alocuri ciudate, pe alocuri mult reprimate insa buna de pus in albumul "amintirilor despre care intr-o zi o sa scriu poezii" :).

update : in sfarsit vesti bune de la chisinau

si melodia asta pentru oleg / stie el de ce :)

refugii

”Locuiesc la Villa Borgheze. Nicăieri nu e nici un fir de praf, nici un scaun mişcat de la locul lui. Suntem singuri aici şi suntem morţi." (H.Miller)

intentionez ca undeva in vara sa imi iau o vacanta numai a mea. bine, nu fac eu foarte multe chestii acum insa ma stresez cu foarte multe chestii si nu pot vorbi eu cu mine. saptamana asta am fost prinsa intre revista si master - mai putin master si mai mult revista ce-i drept, dar tot mintea mi-a fost ocupata. si secretul este ca trebuie multa multa liniste si singuratate ca sa poti scrie. vineri a avut loc o conferinta absolut plictisitoare la facultate, despre patrimoniul evreiesc - un subiect care in comunitate starneste ceva polemici dure. imi plac evenimentele de gen numai pentru ca reusesc sa ma detasez atat de tare incat pot scrie. imi scot frumos carnetelul si incep sa descriu diverse personaje. ei cred ca imi notez constincioasa informatiile care imi sunt transmise si eu adun material pentru viitor. in timpul facultatii era cel mai fain - mai ales la seminarul de politici publice - sa vezi atunci inspiratie. of tineretea care se duce si se duce.
de fapt toata povestea a inceput de miercuri cand cei de la cotidianul au scos "tropicul capricornului" de miller. il ador pe miller, aproape ca uitasem cat il ador inca de la "tropicul cancerului" tot in colectia cotidianul. miller este genul de autor care te face sa-ti fie pofta sa scrii. ma certam de mult cu m. pe miller versus bukowski si el zicea ca il prefer pe miller pentru ca-s fata si e mai descriptiv si eu strambam din nas pentru ca bukowski chiar imi parea mai sec si mai expeditiv dar nu ma impac cu ideea ca faptul ca is femeie cere sa prefer un anumit tip de proza.
de ieri insa concubinajul meu imaginar cu miller a fost intrerupt de lecturile obligatorii pentru examenul de literatura israeliana si recunosc ca din cauza asta le citesc cam sceptica.
in afara de refugiul asta in lectura ma mai refugiez in somn, asta pentru ca pot visa o groaza de lucruri exact asa cum vreau eu sa fie, desi azi dimineata, in timpul unei mici caderi am avut impresia ca incep pur si simplu sa pierd contacul cu realitatea. si asta ma sperie pentru ca uneori nu ma pot controla atat de bine incat sa imi dea seama.
mai fac si planuri - planuri frumoase cu oameni frumosi, planuri care nu stiu daca se vor indeplini dar e bine sa existe - de exemplu h. mi-a propus ca atunci cand ajung la chisinau iesim la picnic si eu ma gandesc deja unde la asta ca la o aventura misterioasa.
altfel ma opresc de multe ori si constat ca ma privesc, imi privesc chipul in oglinda, imi privesc corpul si ma mir ca inca sunt si ca sunt. e foarte bizar sa te miri ca traiesti - mai exact sa te miri ca nu esti mort - nu stiu daca sesizeaza cineva diferenta, asa cum nu stiu daca cineva poate intelege starea asta, desi ma indoiesc ca e o traire unica. e asa un fel de senzatie gen : tot mai dureaza? dar nu ca o intrebare patetica ci pur si simplu ca o mirare care e o traire ceva mai intensa a senzatiei pe care de multe ori am trait-o (ce pleonasm) pana acum - aceea de a iesi parca din tine si de a te intreba pe tine insuti ce e cu tine sau ce cauti in locul in care esti.
imi doresc sa ma tina cineva atat de strans in brate incat sa devina chiar incomod

cadere libera

daca ai impresia vreodata ca nu se poate sa fie mai rau gresesti . daca la fel ai impresia vreodata ca lucrurile incep sa se aseze inseamna ca te asteapta ceva rau. asa imi spune experienta, asa este. si invariabil lucrurile merg intotdeauna in mai rau. ok, poti avea senzatia ca ai invatat ceva din orice lucru prost si brusc sa te simti mai experimentat dar asta nu e decat un refugiu, un fel de ultima scapare sau simplu scapare din orice situatie. urasc lasitatea si ipocrizia, le detest, imi provoaca o scarba incredibila, imi provoaca frustrari, ma enerveaza cumplit. si lasitatea in general e calea pe care o aleg cei mai multi dintre oameni. am impresia ca m-am nascut intr-o lume defecta, cu oameni defecti, intr-o lume a nimanui in care si eu sunt a nimanui. luni am fost la psihiatru. era o femeie cam la vreo 40 de ani. o priveam cum zambeste, cum incearca sa se pastreze draguta si senina si chiar era draguta si senina in timp ce eu ii povesteam o groaza de ganduri care imi trec prin cap in ultima vreme. e foarte bizar cand stai in fata cu un om care are in "job description" datoria sa te calmeze, sa te faca sa te simti bine, asta pentru ca poti oarecum anticipa cuvintele pe care urmeaza sa ti le zica. am apreciat totusi ca nu s-a oripilat ca colega ei de dinainte la care am fost si nici nu mi-a sugerat sa caut salvarea in dumnezeu sau alte entitati de genul asta. a stat pur si simplu calma si spre final mi-a zis ca ea crede ca sunt ca un copil. si asta a fost dezarmant.
pot spune cu o precizie de 90% care sunt momentele cheie care m-au adus astazi in punctul in care sunt. dar am nevoie si de restul de 10%. sau poate proportiile sunt gresite, poate cunosc chiar mai putin din mine decat cred, ori poate mai mult.

un fel de metafora nereusita la ceea ce simt acum ar fi asta: am impresia ca ma plimbam pe o strada impreuna cu oameni la care tineam si pe care ii simteam aproape de mine si totul era foarte ok, bine, chill. si apoi cu totii am vazut ca suntem urmariti de cineva si toti s-au panicat, inclusiv eu. si atunci toti au inceput sa zica ca trebuie sa scapam de persoana respectiva, ca ea trebuie omorata, si atunci mie mi s-a pus in mana arma crimei, sa zicem un pistol, pentru efect, si toti mi-au indreptat mainile spre cineva-ul aceea, unii din ei chiar au impins tragaciul si eu am tras. apoi toti au luat-o la fuga, care cum mai repede, numai eu m-am intors din drum sa vad cine era de fapt si cand m-am apropriat am vazut ca eram de fapt eu, ca eu ma omorasem pe mine si ca acum sunt singura pe strada aia pustie doar eu cu cadavrul meu si urlu. dar nu mai e nimeni, nici unul din oamenii care mai devreme erau acolo. si asta doare al naibii de rau. si atunci ce sa fac eu cu oamenii aia care erau cu mine? eu asta ma intreb, ce sa fac?

autografe?

ce ti-e si cu prietenii din copilarie... se intampla uneori sa ajunga jurnalisti in devenire si atunci iaca trebuie sa te "chinuie" :P. asa s-a intamplat cu prietena mea ioana, cunoscuta si ca vecina mea de la 5 ioana sau fosta mea colega de munca YOIO (musai cu majuscule) care, intr-o seara, mi-a spus ca vrea sa faca un proiect pentru facultate despre mine. socant nu? pentru mine a fost, mai ales ca idee nu aveam de ce m-ar alege tocmai pe mine cineva ca si exponat de prezentat la facultate. ei bine, domnisoara ioana avea de facut la materia "utilizarea calculatorului in presa" (o denumire cam nefericita zic) 3 filmulete de prezentare, iar unul avea sa fie despre mine si destinul meu de poeta (surprinzator nu? eu numai poeta nu-s desi uneori ma mai dau drept :P). ei bine zis si facut (ca doar daca un om cu care te-ai jucat cu papusile in gradina blocului iti cere sa faci ceva pai aia trebuie sa si faci) - m-am apucat sa caut poze, sa inregistrez un text, sa caut melodia preferata si i-am trimis toate acestea domnisoarei. domnisoara, ignorand insistentele mele :D, a adaugat in filmulet si cateva poze din acelea "pe care sa nu le faci publice mai ca eram mica si uratica" adica poze din liceu gen pe care usor le reneg. rezultatul a fost insa destul de emotionant si simpatico-naiv si il puteti vedea tanananam aici.
pe langa filmulet a mai trebuit sa raspund si la un interviu cu ocazia lansarii volumului meu de poezie "Basarabia , pamant romanesc" (deci YOIO a ales titlul , nu eu dar e asa dulce perceptia ei incat am acceptat titlul pentru aceasta "mica farsa a noastra comuna")
ei bine asta e stirea despre lansarea faimosului volum, debutul anului cum ar veni:
"Marţi, 16 iunie 2009, la cea de-a IX-a ediţie a Târgului de Carte Gaudeamus, a fost lansat volumul de poezii „Basarabia, pământ românesc” de Andreea Toma. Autoarea se declară entuziasmată de lansarea primului său volum. În cadrul conferinţei de presă, scriitoarea, în vârstă de 23 de ani, a declarat : „Mă simt onorată de editarea volumului meu de debut la editura RAO. Domnul director Ovidiu Enculescu m-a susţinut foarte mult atât în ceea ce priveşte activitatea de marketing cât şi pe plan financiar. Totuşi, este prea devreme să mă pot pronunţa asupra succesului meu.” După sedinţa de autografe, autoarea a reuşit să facă încasări de peste 100 de lei în umai o oră. Ceea ce a determinat acordarea unei diplome de merit din partea editurii, pentru încasări în timp record. Volumul este nominalizat la secţiunea cel mai bun debut literar la Uniunea Scriitorior Români. Târgul este deschis în perioada 15-21 iunie 2009, la pavilionul central din cadrul Complexlui Expoziţional RomExpo din Bucureşti. Programul de vizitare este zilnic intre 10:00-17:00 iar preţul de acces este de 3 lei, elevii, studenţii şi pensionarii beneficind de gratuitate."
da da - e vorba de mine :)
asa ca - autografe cineva?

ch.i.

în urina bătrânului paznic
în sperma lui uscată
în sperma lui caldă
ce curgea
în fiecare seară
din gândurile lui
din vaginul femeilor voluptoase
a femeilor goale care se plimbă pe străzi
uşuratice curve
pe care mâinile lui mototolite
nu le ajungeau
te-am aşteptat
în fiecare dimineaţă era mai frig ca în dimineaţa din urmă
în fiecare dimineaţă totul
era mai mic
în fiecare dimineaţă eram mai cuminte
şi apoi iar eu încercând să te descriu femeii cu limba neînţeleasă
i-am povestit tot
până la ultima picătură
aşa cum era în visele mele
despre tine
în plapuma care mă învelea
în toate visele care atunci
aveau să vină ca dumnezeu şi împărăţia cerurilor
şi ea mi-a turnat pe rând pahare
până când totul s-a îndepărtat şi s-a făcut linişte

poza : Dragana Zarevska
text aparut in numarul 11 al revistei Stare de urgenta

19 mai

m-am intors duminica de la alba. a fost simpatic pentru prima data sa cunosc asa multi tineri autori si sa vad si eu cum sunt ei si cum sunt evenimentele de genul asta. mi se pare foarte benefic sa fie mai multi oameni din acelasi domeniu stransi la un loc - asta pentru ca numai asa se pot deschide punti de comunicare. as vrea sa povestesc mai multe despre colocviu insa miruna vlada a facut-o inaintea mea si atat de fain incat m-a lasat fara prea multe de zis - articolul ei se poate citi aici. cat despre poze vad ca un cristian a inceput sa puna cateva aici (eu m-am ferit pe cat posibil de aparatele foto din zona)
miruna a scris ceva in articolul ei care m-a emotionat foarte mult: andreea toma era fragila ca o pasare si usor insingurata si trista si am simtit mereu senzatia sa o imbratisez . si ce m-a impresionat este tocmai faptul ca in ultimul timp chiar am simtit foarte mult nevoia de a fi imbratisata - se vede ca oamenii sensibili comunica si la alte nivele. ii multumesc mult pentru gandul asta. si cand o sa o vad o sa o imbratisez :).
azi a fost una din cele mai triste zile ale micutei mele vieti, un moment de ruptura la nivel intim. si ii iubesc foarte mult pe cei care au fost si sunt langa mine - pana la urma in ciuda a tot mereu punctele critice din viata iti arata ce ai in jurul tau - si eu am in jurul meu cativa oameni, nu multi, dar atat de frumosi incat ii eclipseaza pe toti ceilalti.

foto: Dragana Zarevska / o artista de care am mai scris si pe care am descoperit-o prin vladimir. cred ca mirunei i-ar placea mult - ii dedic lucrarile ei (daca se poate face asta) pe care le gaseste aici.

si eu...

de joi m-am mutat cu catel si purcel pe vodafone pastrandu-mi insa acelasi numar de telefon si primind si ca bonus un telefon nou nout :). nu eu am luat hotararea asta magica dar, pe de alta parte, nu-s eu cea care plateste abonamentul.
ceea ce e amuzant insa e ca:
1. dupa cutremurul de acu o saptamana dupa care serviciile vodafone au revenit la normal o ora mai tarziu in timp ce cele de la orange s-au rezolvat in 15 minute ma intreb serios daca alegerea nu e totusi cam proasta...
2. incep sa ma gandesc cat de roboti am devenit emotional incat astia de la nokia au inclus la mesaje predefite si mesajul "si eu te iubesc"?

pentru cine are curiozitatea

sa stie la ce ma gandesc obsesiv cand sunt pe strada si nu ma gandesc concret la nimic folositor - ei bine imi ruleaza in minte melodia asta:



si... psalmul 121 (in bibia ortodoxa 120) - bizar nu?!?
si asta de vreo luna
altfel astazi am aflat intr-o discutie cu o colega foarte draguta de la master ca femeile nu trebuie sa le vorbeasca urat barbatilor pentru ca nu exista egalitate intre cele doua sexe
apoi pe aceeasi tema un coleg mi-a zis ca e totusi ok sa-i vorbesti urat unui barbat daca ai motive
si eu ma asteptam ca ei sa zica invers
printe altele am decis ca cel mai ok pentru mine e sa incetez cu spiritul asta de autosacrificiu si sa devin mult mai egoista in relatiile interumane
marti se anunta a fi o zi depresiva - iubita mea cristina ma paraseste pentru 5 luni... pleaca in alta tara deci nu vom putea vorbi la telefon si probabil nici pe mess :(( - in semn de despartire un fel de melodii ale noastre :)


Un motan cat un pisoi




Nu mi-e frica de bau-bau

din piata

am gasit pe blogul-ul Silviei un moment foarte emotionant ce s-a petrecut la manifestatiile din piata universitatii - iaca asta:

...

update: aseara in piata universitatii se scandau lozinci de solidaritate cu romanii de pe partea cealalta a prutului. manifestantii erau impartiti in 2 grupuri - pe trepte la tnb vorbeau diversi lideri ai studentilor atat din Basarabia cat si din Ro si oameni simpli protestand impotriva violentelor din partea autoritatii comuniste. in fata pietei de la tnb liderii noua dreapta o cam luasera pe aratura cu presupusul complot evreiesc iliescu-roman din 89 - ei pareau mai degraba sa incurce toata povestea ce se petrecea in spate. s-a strigat unire de multe ori - din pacate asta e o chestiune in privinta careia raman foarte sceptica. in seara asta, adica pe 8 aprilie ,tinerii din Bucuresti vor iesi iar in strada - pacat ca numai atat de poate face de aici si e o mare rusine ca oficiali romani nu iau o pozitie clara in privinta conflictului. o prietena din presa imi povestea ieri ca seful diplomatiei europene Javier Solana a cerut "tuturor partilor sa nu cedeze violentei" si ca , contactati telefonic, liderii de la bucuresti au spus ca se afiliaza pozititi u.e. ca si cum ceva mai inteligent de atat nu au putut sa incropeasca. macar presa a lasat la o parte "drama gigi becali" si a transmis informatii despre manifestatiile de la chisinau.
Diana a filmat aseara - am pus cate ceva pe blogul revistei.
ziarul gandul despre protestul de aseara : aici

m-am intors acus din piata universitatii unde am fost cu Diana, Florin si Catalina. de dimineata de cand situatia din moldova s-a agravat am stat la telefon cu Diana si cu ceva persoane de acolo. as vrea tare sa pot pleca la chisinau dar nu am nici o sansa sa trec granita. ieri nu am reusit din pacate sa ajung in Club A la dezbaterea despre expulzarea lui Alexandru Vakulovski, o chestiune iar mizerabilo-romaneasca, dar am asa cumva amaraciunea ca multi din cei care au tipat in cazul Vakulovski habar nu au sau nu sunt interesati de problemele din Basarabia - de felul in care multi alti basarabeni sunt umiliti atunci cand cer cetatenie, de cum comunistii fac ce li se scoala si de cum limba romana e marginalizata (de exemplu in afara de Ernu si de Tupa nu am mai vazut pe nimeni la universitate). o idioata de la antena 3 se mira azi ca paginile de internet de opozitie din moldova nu merg. m-a umplut de nervi - probabil pt ea basa e la undeva prin africa si voronin e mos craciun. am o panica teribila gandindu-ma la prietenii mei din chisinau si in acelasi timp o mandrie grozava pentru curajul tinerilor care au iesit azi in strada. ei merita tot respectul.

poza : unimeda.md
pt stiri din basa : curaj.net

povesti cu fumatori

mi-e un pic cam rau. probabil, ca mereu, e de la tigari. mi-am amintit o chestie pseudo-comica ce s-a petrecut acum vreo doua saptamani.
prietena mea z. lucreaza la o prestigioasa :P firma de sondaje de opinie (hihi). ma suna intr-o buna zi, mai exact la o zi dupa ziua mea, si imi spune :
"salut. la multi ani pentru ieri, scuze am fost prinsa dar am un cadou pentru tine"
hmmmm fac eu "un cadou zici? ce cadou? un tip dragut care sa-mi curme suferinta :P"
"nu ( zice ea) stii fac un studiu despre tigari si am nevoie de o tipa care fumeaza si o sa te lase sa fumezi si sa vezi cat e de interesant, e grozav, plus ca se plateste - si poti sa iti iei cu banii astia ceva fain. hai zi nu vrei? e chiar grozav? o sa iti placa"
pauza de o secunda apoi ii zic " z. te cunosc prea bine - deci esti in rahat si ai nevoie de cineva urgent"
"nooooo"
"ba da da da"
"bine is. dar vii? :D"
ah imi era incredibil de lene plus ca zona unde se desfasura toata aceasta afacere era una din cele pe care nu le agreez. dupa luuuuuungi insistente, pauze de gandire si multa munca de convingere, iata-ma in drum spre focus grupul fantastic.

"cate tigari fumati pe zi?" ma intreaba o tanara domnisoara foarte serioasa "pai peste 40" tacere - toata lumea din sala era la sub 20. sunt privinta dubios :D. dar, cum nu e prima data cand mi se intampla sa fiu judecata ca fumez prea mult, nu e o problema.
prietena mea insa imi daduse instructiuni clare ca pe drum sa imi cumpar tigari de o anumita firma, sa tin minte cat costa si sa zic ca pe alea le fumez. a, si sa zic ca am musai 25 de ani, dar doar daca is intrebata ca sa nu mint prea tare. zis si facut. iau pachetul si odata cu el si un suc si nu sunt deloc atenta cat ma costa. cum era de asteptat. in sala de asteptare prietena mea ma suna :
"ai cumparat tigarile? iti amintesti cat costa?"
"ups. nu am fost atenta dar ma descurc. aflu eu cumva".
eu si inca 5 femei asteptand intr-o sala. toate ne scoatem pe masa aceeasi firma de tigari si fumam. pare comic. si eu trebuie sa aflu cat costa pachetul de tigari pe care le fumez zilnic. si atunci imi pica ideea salvatoare. zic:
" stiti cat mai costa pachetul de XXX? eu una le cumpar din piata pe sub mana de la basarabeni ca is mai ieftine. dar ma intrebam cu scumpirile astea cu cat se mai vinde in magazine"
"cum? le poti cumpara din piata mai ieftine?"
"da" zic eu si le introduc in taina afacerilor necurate din piata obor. intre timp doamnele au amabilitatea sa imi zica si pretul corect.

4 din noi suntem selectate si urcam la interogatoriu. domnisoara care ne pune intrebari este extrem de nesigura, fumeaza si ea din tigari de la aceeasi firma cu mainile aproape tremurande. "si? ce va plce la tigarile astea?" mie personal nu-mi plac mai deloc, sunt "a kent-lung girl" si cand nu gasesc lucky strike sau malboro asa ca mint cat pot. dupa introducerea asta in tigarile favorite domnisoara-inspector scoate pe masa tigarile studiului. o marca pe care personal nu am incercat-o niciodata si nu as incerca-o niciodata pentru ca imi pare total neinteresanta. ii zic asta si ma intreaba de ce "pai in primul rand nu as fuma tigari cu un nume asa complicat. plus ca imi sugereaza ca sunt tigari de santier" . domnisoara e oripilata si incearca sa ma convinga. eu ii studiez atenta miscarile si mai ales greselile. hihi - la ceva au fost bune toate cursurile de sociologie din facultate. la final domnisoara insista asa tare ca ar trebui sa le incerc incat o mint ca asta o sa cumpar cum se termina calvarul.

si calvarul se termina. ies cu inca 2 fete si pornim spre statia de tramvai. una din ele care in timpul studiului mi-a declarat ca e fascinata de graseierea mea (normal - daca ar fi in tabara mea nu ar mai fascina-o) ne intreaba
"mai voi pe bune fumati XXX? ca eu nu le suport dar m-a adus o prietena aici si mi-a zis ca d'astea trebuie sa fumez" " ha ha . nici eu. si eu am fost adusa aici cu forta."
si si a treia fata.
3 impostoare intr-un studiu de 4 (a 4a plecase in alte directie)
si apoi fata continua:
" vai mie imi era teama sa nu ma recunoasca"
"de ce?"
"pai stii eu am fost de multe ori la televizor. am mintit cand am zis ca is vanzatoare. de fapt eu acu joc o sora medicala in telenovela asta "regina" dar am fost si la "schimb de mame" si la "tradati in dragoste" si la mai multe emisiuni d'astea" .
aflu cu ocazia asta toate tarifele practicate de reality show-urile romanesti si mai aflu ca la o anume emisiune colega mea de drum trebuia sa apara doar in lenjerie intima si nu a acceptat "da, adica fac orice dar sa apar in chiloti, ce o sa zica vecinii de mine?" .
RomaniKa e o tara fascinanta, ma gandesc si rahatul aici se serveste in portii mari direct la televizor.
a treia fata e fascinata - ea nu-si imagina ca emisiunile astea sunt trucate. are 34 de ani ea si locuieste cu parintii si nu are voie sa fumeze in casa. in timp ce conversatia dintre domnisoara "stie-tot" si domnisoara "vai nu se poate" se inteteste eu imi jur ca la o varsta decenta ma voi muta singura .
"ar trebui sa veniti si voi la un casting" zice domnisoara "stie-tot" si politicos ma prefac interesata ba chiar ii notez numarul pe care il fac mai tarziu, cand ajung acasa, disparut in cosul de gunoi.

nowhere land

am facut ieri haz de necaz la telefon impreuna cu x. intr-o ironie care imi lipseste si de care m-am bucurat din plin. apoi mi-am dat seama ca asta m-a fascinat mereu la cuplul x. - y. - umorul negru pe care amandoi il au din plin si care in duo ii face deliciosi. probabil asta i-a si apropriat cand s-au cunoscut. vorbeam acum o mie de ani cu amicul meu v. si imi zicea ca doi oameni sunt compatibili daca rad de acelasi glume. si eu ma pastram nu demult seriosa in fata lor ca sa nu izbucnesc intr-un hohot isteric si sa nu zica ca am luat-o razna. domnisoara a carei prezenta incomoda si starnea murmurul rautaios al multumii perfecte bineinteles ca numai pe la colturi. un trio dement plimbandu-se pe strazi, ca un grup de clovni scosi din uz. aproape de mirat cum cei 2 muschetari si cu fata printre ei au reusit mai tarziu sa faca lucruri marete pe care apoi au incercat cu acelasi elan sa le strice dar ele erau prea inchegate si eu ramas in picioare. probabil nimeni nu intelege ce am scris. ceea ce imprudent este prudent. asa cum nici prietena mea i. nu intelegea aseara de ce inca radeam in hohote povestindu-i printre randuri ultimele replici delicioase care imi lumina seara seara. avea privirea aia serioasa pe care probabil un doctor psihiatru o adopta atunci cand nebunul ii povesteste fantasmele sale gesticuland obsesiv si rotindu-se prin incapere in cautarea comorii ascunse. am iesit mai tarziu intr-un bar semi-prapadit impreuna cu inca o i. unde numai 100 g de vodca m-au readus in realitatea sinistra. " ma scuzati ca va plictisesc cu dramele mele, dar cand beau asa se intampla ca incep sa vorbesc mult" am spus eu si i.2 mi-a zis "tu asa esti mereu, chiar si cand nu bei" ca si cum asta ar fi fost primul cap de acuzatie intr-o lista lunga intocmita cu grija in toti anii astia de cand ne cunoastem. "sunt o egoista si o egocentrica" as fi vrut sa zic in apararea mea dar imi parea absurd sa ma apar exact cu acuzatiile. cand a. e trista toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei, cand a. are nevoie de ceva toata lumea trebuie sa fie acolo, cand a. e fericita lumea trebuie si ea sa fie fericita. probabil sunt un om groaznic sau un copil mare si rasfatat. dar cum mi-am dat seama ca nu pot schimba lumea dupa fluctuatile inimii mele de la un punct am inceput sa ma desprind de ea. si asta e explicatia izolarii mele fantastice de oameni care s-a agravat de vreo 3 luni. "apucam si noi sa ne vedem anul asta?" e o intrebare pe care o aud din ce in ce mai des si care imi da intr-un fel ciudat senzatia bolnava ca dintr-un obiect de larg consum m-am transformat intr-o rara avis pe care nu reusesti sa o ai in fata decat daca esti foarte cuminte gen sau daca te speli pe dinti in fiecare seara si faci 10 matanii. ce viziune egoista nu-i asa? a. nu e o rara avis e doar o avis ranita care se reface in cuibul ei si traieste intre stafii. ca un mostru sau un vampir care nu vrea sa fie vazut in starea in care e, lipsit de curaj, lipsit de chef, un monstru incredibil de plictisitor care roade amintiri intr-un morman de carti si de cursuri, cautand obsesiv ceva care sa ii umple timpul, cu aceeasi pasiune cu care gospodinele sterg petele de grasime de pe aragaz si se simt implinite.
poate va urma....

Beatles-Nowhere Man

:)

ok... ma intreb in cat timp o sa ajung si eu sa inteleg asta de una singura :D. am vazut desenul acu ceva ani in engleza si asa mi-a placut. cand citeam povestea lui moise in biblie nu puteam sa ma despart de povestea din film si de melodia asta:

muhahahaha (1)

deci e trista viata pentru cine nu are blog pe wordpress. asta pentru ca nu se prea poate amuza cu cuvintele dupa care a fost gasit de motoarele de cautare. acu ceva vreme mi-am pus o chestie d'asta de iti arata dupa ce cautari vin totusi oamenii la tine pe pagina :D (ce definitie) si ma amuz uneori singura si azi ma amuz si pe blog cu ce am mai retinut, deci:
il iubesc s mie teama sa nu ma lase :D la cunostintele tale vaste de gramatica si mie mi-e teama ca o sa te lase - si la o adica daca iti pui deja problema asta probabil ca esti pe punctul de a fi lasata - iti jur- daca ti se pare asa e.
tigari doina. - da da - ai nimerit exact unde trebuie. daca vrei id-ul meu facem schimb de impresii despre tigarile doina si iti zic cum m-a convins vladimir sa le fumez desi nu imi placeau deloc si nici acu nu pot sa zic ca ma omor dupa ele. cine e vladimir ma intrebi? iti fac cunostinta si cu el :)))
marius ianus - nu ai nimerit bine. vezi in stanga ca e link.
agnostic smoker liberal romania - hmmm. asta e bizar doar
cum sa ma inteleg mai bine cu ceilalti- habar nu am in schimb pot sa iti explic cum sa nu te intelegi bine cu ceilalti. ai putea sa incerci totusi un psihiatru daca problema ti se pare insuportabila
nu mai stii ce sa imi raspunzi - eu?
poze cu oameni in jurul mesei - ooook - adica si eu am ciudateniile mele :|
am şi eu, cum are toţi - chiar ziceam mai devreme
poti face dans modern pe muzica de strada? - probabil
daca nu ma suna ,nu ma cauta inseamna c iubitul nu ma mai iubeste. - asta e ca si cum ai vorbi de funie in casa spanzuratului. iti acord premiul cel mare - adica za anser : get a life

pam pam :)

update cu ce am mai pescuit in ultimul timp:
cum fac rost de o gagica pt sex? - ajungi in tei si ii intrebi pe baietii de stau in colt de unu' mac. s-ar putea sa te alegi cu ceva boli venerice dar totusi scapi de frustrare :)
cum sa pun filme de pe youtube pe blogspot - copiezi codul din dreptul "Embed" scris pe youtube - intri la postare texte pe blogspot apesi pe "editati html" si pui codul si publici postarea :)
cum pot scapa de felul in care ma simt k nu mai merge relatia dintre noi - :| nu iar d'astea!
nu pot sa dorm - incearca sa numeri oi :)
jocuri cu draga mea lumea disney pentru fete. - ?!?
un plan bun astazi este un plan mai bun decat un plan perfect maine - discutabil
scenarii pentru sarbatoarea lui m.eminescu. - ?!?
ingeri tristi. - ai un fetis?

pam pam 2 :)

23 de ani

usor ametita. o groaza de greseli in spate. ceva regrete dar astea nu conteaza. cu un car de lucruri frumoase inainte, sper. sau nu sper zic asa la cacealma.


Edith Piaf- Je ne regrette rien

update

va place chavela vargas? mie imi place tare mult. intreb pentru ca asta ascultam acum. desi acum-ul cand eu intreb nu e totuna cu acum-ul cand voi raspundeti asa ca probabil cand cineva va cititi ce scriu eu eu voi avea in minte o alta intrebare si nu asta. complicat? nu e complicat, e doar o introducere.nu am mai scris de o groaza de timp ceva ce sa si public pe blog...
azi a fost o zi ploioasa - din pacate si friguroasa pentru geaca subtire pe care o imbracasem si sub care trebuia sa tremur de frig asteptand sosirea lui augustin nacu cu revistele. am ajuns mai devreme la fantana de la universitate. sunt asa frumosi porumbeii - ati stat vreodata sa ii priviti? probabil ca da - toata lumea priveste cel putin odata porumbeii. asta faceam si eu pana cand radu s-a apropriat. cine e radu? pai un aurolac care sta pe la universitate. el mi-a zis ca il cheama radu cand s-a apropriat cu 3 orhidee de mine si a insistat sa le iau. nu a acceptat nici un refuz si nici o rugaminte de-a mea si s-a indepartat abia dupa ce le-am luat repetand incontinuu ca pe el il cheama radu. mi-a intins si mana lui murdara, foarte murdara dar nu am putut sa-i schitez decat un zambet usor incurcat pana cand radu a inteles ca nu o sa dam mana. apoi augustin a sosit si radu a trecut pe langa noi turnand chestia aia de o toarna ei in punga si sufla apoi in punga si eu nu stiu anume ce e. i-am zis si lui augustin ca florile sunt de la radu si i l-am aratat. probabil i s-a parut dubios dar nu a zis asta. de fapt chiar eu ii spusesem inainte ca asta e dubios. augustin a fost atat de amabil cat sa astepte impreuna cu mine venirea anei. am iesit cu ea la un suc. dragostea o face pe ana asa speciala. de fapt dragostea ne face pe toti mai speciali. la asta ma gandeam in timp ce schimbam povesti despre cum a mai fost ultima vreme pentru ambele. la chioscul de la muzeu am lasat jumate din reviste. augustin imi adusese 69 de exemplare si tare grele erau pentru mainile mele care au uitat sa le care. am pornit apoi usor spre facultate. inainte de ore m-am intalnit cu ianus ca sa ii dau si lui cateva reviste. a privit florile de la radu si si-a cerut scuze ca nu mi-a adus nici o floare cu ocazia zilei femeii gen si a trebuit sa spun iar povestea cu radu. in hol dau de colegul mei adrian, se uita la flori si ii zic ca le am de la un aurolac. "la figurat zici?" ma intreaba el. "nu mai pe bune de la un aurolac" ii zic eu si el parca se uita ciudat. "de fapt nu e un aurolac e radu, asa il cheama" completez.
la ora de gramatica ebraica incepem sa citim dupa literele de tipar. eu le stiu doar pe cele de mana si ii explic profului ca nu ma descurc inca sa citesc. de fapt logic nici nu am de ce sa le stiu intrucat pana acum la ore nu am lucrat deloc cu ele. dar ceilalti colegi le cunosc - unul din ei face ebraica biblica si de acolo, alta colega face un curs in particular in care se preadu litere de tipar si o colega avusese curiozitatea sa le invete. asa ca eu raman singura care nu le stie desi am toate motivele plauzibile sa nu le stiu. proful glumeste pe seama asta si eu ii spun ca nu trebuie sa fie tendentios si ca daca stiam ca trebuia sa le invat le invatam. proful e din israel si nu intelege anume nuanta cuvantului tendentios. ma intreaba ce inseamna si ii zic ca l-am folosit in context cu sensul de "rautacios". dupa privire imi dau seama ca pana saptamana viitoare trebuie sa stiu perfect literele de tipar ori o sa dau de naiba :D.

pe drumul inapoi acasa stau si ma gandesc la anul care a trecut. maine fac 23 de ani, o varsta onorabila cum s-ar spune. si pentru mine ziua mea e importanta pentru ca e ziua in care ma gandesc la toate cate am facut cu o varsta inainte si la toate lectiile pe care le-am invatat sau nu. nu am nici un plan in cap pentru maine, altul decat sa hoinaresc aiurea pe strazile bucurestiului. acum un an de ziua asta tot era atat de diferit. asta ma coplesteste - cate lucruri ti se pot intampla intr-un an de viata, de fapt si intr-o secunda.
timpul trece.

a venit primavara :)

holly words in war time

pentru cine se intreba ce am facut eu in ziua de craciun anul trecut ei bine voi dezvalui misterul (:D da, stiu ca nu se intreba nimeni asta) . ei bine toata ziua buna ziua m-am uitat la desene animate pe youtube. dar nu orice desene ci cele de propaganda. sunt o groaza si sunt extrem de "educative".
si cum criza a inceput sa umble miselste prin targ iaca mi-am amintit de unul fain - cu donald si taxele. in al doilea razboi mondial guvernul american a "umblat" un pic la desenele animate ca sa incurajeze poporul sa isi plateasca taxele si sa sustina astfel cheltuielile prilejuite de razboiul impotriva inamicului malefic. efectele sunt hilare. un exemplu ar fi asta:

bine, nu numai americanii au facut asta. si nazistii , si rusii - pfai rusii sunt asa intr-un fel, stati sa caut si unul rusesc. asa, am gasit unul in care is incluse mai multe :

ale rusilor is mai pline de ura. insetate de sange nazist cum ar veni :) :P. ma gandesc la copilasii care abia asteptau sa le vada si primeau mizeria asta. cred ca au devenit niste adulti foarte intelepti :D :D.
bine, nimic nu se compara cu desenele facute acu de arabi in razboiul cu evreii - alea imi par cele mai horor - cu mesajul puneti o vesta pe voi plina cu bombe , duceti-va in mijlocul dusmanilor si explodati in numele lui alah... iasc. pe alea nici nu vreau sa le pun pe blog de sila.

citind azi din vechiul testament pentru examenul de vineri am dat peste un pasaj iar foarte dubios pe care l-am recitit de vreo 3 ori crezand ca nu vad bine - citez : "de acolo s-a suit la Betel (vorbeste de profetul Elisei, scolit de profetul Ilie - profetii find cei care intra in contact cu Dumnezeu si transmit cuvintele lui). Si pe cand mergea pe drum, niste baieti au iesit din cetate si si-au batut joc de el. Ei ii ziceau : "Suie-te plesuvule! Suie-te plesuvule!". El s-a intors sa-i priveasca si i-a blestemat in Numele Domnului. Atunci au iesit doi ursi din padure si au sfasiat patruzeci si doi din acesti copii" ( Regi 2, 2:23-24). Ei bine daca cineva poate sa imi zica care e pilda sau invatatura din pasajul asta eu cu mare drag ii voi multumi.Is multe lucruri care mie imi par extrem de nedrepte si enervante si ma revolta la culme. Dar e fascinanta lectura, uneori si emotionanta, desi e complicat sa iei pildele bune din toate momentele care uneori is asa ca cel de sus. Asa ca o recomand pentru schimb de pareri si impresii.

altfel am dat in seara asta de un "desen-palma peste ochi" pentru femeia din mine care uneori devine foarte posesiva afectiv :D - mda... trebuie sa ma lecuiesc :)). il pun si pe asta ca sa termin intr-o nota mai vesela

pa :)

fresh start

am pierdut week-end-ul jucandu-ma pe net cu gelu, noul meu animalut pe carte l-am creat pe facebook. cristina m-a atras in capcana si toata ziua buna ziua am stat sa-i adun banuti ca sa isi faca casuta mai frumoasa. saptamana trecuta a fost aiurea, lunga si intunecata, cu multe ganduri triste si multe incercari de a ramane la un echilibru, am alergat dintr-o parte in alta ca sa consum timp, sa se duca timpul meu de gandire, scenarii si drame. nu ma pot concentra la nimic - am maine un examen si nu stiu un cuvintel, nu pot face nimic - lucrez slowmotion la niste proiecte pt revista - mai scriu ceva inchid, citesc cate ceva, revin. mai pic pe ganduri, pierd sirul exact al lucrurilor, incerc sa-l gasesc, iar pic si tot asa. de fapt nu-s buna de nimic in perioada asta, uit lucruri, le aman pana uit de ele, fumez mult mai mult...
vineri a fost lansarea revistei si a iesit cumva simpatic - am facut schimb de experiente horror la chisinau cu george damian, cel ale carui invataturi mi-au prin bine cand rusii au oprit gazul.
putina lume la lansare, frumos locul unde s-a petrecut desi greu de gasit prin cotloanele caii calarasului. m-am bucurat sa o revad pe diana desi nu am prea putut sta de povesti, la fel si pe catalina, care a scris o cronica despre ce s-a petrecut acolo pentru blogul revistei.
toate senzatiile se schimba zilnic , uneori cu 180 de grade. vladimir ma intreaba ce varsta am si apoi imi zice ca inca sa nu imi dau in cap ca tot ce simt acum e natural cand esti mic si trece /eu incerc sa il cred si uneori merge, alteori...
ma simt dezamagita si cumva singura, ma revolta prostia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele si de a primi iar un mare sut in cur adica o mare indiferenta tradusa prin tacere - cred ca nimic nu e mai umilitor decat indiferenta - e ca si cum nici macar nu meriti efortul de a ti se raspunde. si atunci imi zic: vezi proasto? nu era mai bine sa ramanem mute? vezi ce faci cand te lasi in voia ta? o dai in bara! si repet si repet si repet asta.

place

-> Oblio - l-am vazut aseara pe Rocultura / desi era foarte tarziu si ochii mi se inchideau am rezistat pana la final :)
-> Andrei Gamart - care va avea o expozitie incepand de astazi la Galeria Montage/ undeva pe Calea Calarasilor nr.94 / link-ul va duce la programul unor evenimente simpatice care vor avea loc cu ocazia acestei expozitii/ vineri de exemplu o sa fie lansarea numarului 9 al revistei Stare de urgenta de la ora 19.00 la care va invit sa participati :)
-> ideea ca mereu dupa o furtuna iese soarele / cred ca si existenta curcubeului pe care il priveam cu ochi mirati cand eram mica poate fi tradusa prin faptul ca oricat de rau ti s-ar parea ceea ce traiesti la un moment dat dupa ce raul pe care tu il consideri rau trece si se transforma in ceva frumos

amintiri

mi-am amintit acum o chestie care m-a facut cumva sa zambesc, gandindu-ma la faptul ca azi am reinceput cumva sa scriu dupa o pauza din mai anul trecut. amintirea e de si mai mult timp, si ma reintroduce intr-o seara de toamna friguroasa care s-a petrecut la chisinau. sunt foarte multe lucruri din perioada aia pe care le-am taiat cu totul, pe care le-am bagat intr-o cutie si le-am pus undeva sus sus in sifonierul mintii mele cat sa nu reusesc sa ajung la ele nici daca m-as ridica tare pe varfuri si as pune si un scaun sub picioare dar iata ca amintirea asta probabil era undeva in susul cutiei si a picat.
ma pregateam pentru prima mea lectura atunci si chestia asta era foarte infricoasatoare. ma gandeam ca toata lumea o sa se opreasca dupa ce eu o sa termin de citit si o sa zica ce e cu fatuca asta care debiteaza toate tampeniile sub eticheta de poezie. si atunci tot gaseam scuze si pretexte ca sa nu ma duc. ii cunoscusem pe cei de la humanzone de curand si stiu ca hose si andrei ma incurajau dar eu tot fricoasa ma simteam in seara aia. si atunci inainte de proba cea mare pentru prima data i-am cerut lui parerea despre cum scriu. pe vreme aia el nu era el ci un personaj fabulos si realitatea de atunci era cea mai frumoasa poveste. si el s-a inchis cu textele mele in baie nu stiu de ce si le-a citit acolo. cand a iesit stiu ca cautam o gaura in podea care sa se deschida repede repede si eu sa ma furisez acolo pana el urma sa le uite. dar gaura nu s-a deschis si nici reactia lui de atunci nu a fost asa teribila. si din discutia de dupa un lucru simpatic ramane intrebarea si nedumerirea lui atunci cand a zis ca nu pricepe de ce eu scriu atat de trist cand am atata umor. in perioada aia umorul meu era un pic mai umor, acu e mai mult un rasu-plansu cinic care starneste zambete. si uneori ma gandesc cum ar fi fost daca seara aia ori el nu ar fi existat. ma reapucasem de teatru, gasisem o trupa simpatica si urma sa punem o piesa pentru un festival cu care apoi urma sa plecam in mai multe parti bla bla. si am renuntat la chestia asta pentru a pleca la chisinau si oportunitatea aia nu m-a asteptat sa revin si oricum cand am revenit deja nu mai era pe primul plan asta. am inceput sa regret mult mai tarziu, dar alegerea fusese una in intregime asumata.
acum in iarna am stat intr-o seara de povesti cu alina si cristina si alina mi-a povestit cum a fost ziua aia la cenaclu, cum eu i-am parut atunci prima data si cum noi de atunci i-am parut prima data. imi spunea ca acum ca ma cunoaste nu-i vina sa creada ca sunt asa cum sunt acum si ca atunci cand noi am aparut paream un cuplu casatorit de foarte mult timp, fara sosete spalate la mijloc, stand de ani buni intr-un apartament boem, iubindu-ne si cunoscandu-ne fiecare detaliu. mi-a zis ca ii paream atat de frumoasa si atat de cu nasul pe sus cumva si ca el ma completa. a fost bizar sa aud asta si cu toate astea... povestea ei era mult mai frumoasa ca realitatea, cred ca aparentele sunt intotdeauna mai frumoase si uneorii pentru altii e bine sa nu strici povestea si sa o lasi asa. i-am zambit atunci alinei si mi-am zambit si mie si paharul pe care l-am dat pe gat dupa a fost in cinstea lui, a noastra si a aparentelor.

update (forţat)

i. imi spune ca nu are ce citi ca sa se destreseze in sesiune. aparent pentru i. is un factor de destresare dar cred ca lista de oameni pe care ii destresez se opreste totusi doar la ea. "read books not blogs" e un mesaj fain pe un semn de carte descoperit intr-o poza pe blogul mirunei vlada. intelegi i.? dar cand ai de citit carti de anatomie cred ca te cam saturi de carti. cu toate astea sunt fascinante cartile de anatomie. cand mai imi pica una in maini de la i. raman asa impresionata de cate lucruri simpatice pot ei sa invete. daca as fi avut de ales intre ase si medicina cred ca decizia mea era clar in favoarea celei de-a doua desi poate regretam cand ajungeam cadavre. si cum la cadavre se ajunge repede ma lasam de facultate inca de la inceput si aveam mult timp liber :).
apropo de ase - am sunat-o ieri pe secretara sa o intreb de ultimele rezultate si mi-a zis asa plina de scarba ca am luat 5 la ultimul examen pe care credeam ca o sa il pic de nu o sa ma vad. nu prea inteleg de ce o scarbea atat pe doamna secretara nota mea cand mie imi e cea mai grozava nota din lume. nimic nu e mai tare ca un 5 cand vrei sa bifezi un examen care nu-ti place. a mai fost o faza in sesiune in care un prof a intrat si ne-a zis sa ridicam mana cei care vrem 5 si a fost mega uimit ca toti au ridicat-o. pai mai baiete cand ai de-a face cu anul "4 special" aka, toti astia care au picat cate unu, doua, 20 de examene si vor sa termine totusi cu o diploma pe care sa scrie 4 ani nu 3 atunci 5 este asa un fel de darul mult asteptat de la mos craciun pentru care ai fost cuminte tot anul. pana la urma nici proful nu a vrut sa fie mos craciun dar invatasem la examenul ala si am luat chiar 9, chiar cu 2 de 9 in sesiunea asta as putea sa ma laud, in rest le-am trecut pe toate si asta e esential. pana vineri trebuie sa predau licenta la care draga mea surioara lucreaza de zor. pai daca mai ma puneau sa fac si licenta incepeam sa alerg prin bucuresti strigand lozinci antiase. si dupa ce invat licenta si o sustin am scapat chiar de tot. adio ase! adio! ramai sanatos sa mai umpli capul si altor naivi care au impresia ca - ce tare e facultatea asta. eu nu zic nici ca e tare nici ca e moale desi cand vorbesti de un rahat asta conteaza :D doar zic ca la capitolul etica au muuuuuulte puncte de bifat pana sa se dea asa mari cu prestigiul si calitatea europeana.
si acum ca aproape m-am eliberat de jugurile studiilor de licenta pot sa incep sa ma concentrez atentia mai bine pe master - ieri am avut primul examen si domnul profesor mi-a zis ca nu prea tine minte sa ma fi vazut des pe la cursurile dansului. mi-a dat 8 desi nu m-am prea priceput cum e cu filosofia in antichitate - a tinut sa imi precizeze ca unul din colegii mei de dinainte a stiut sa raspunda mai bine dar el a fost la toate cursurile si eu nu, asa ca intelege de ce is mai balbaita - de fapt eram cam redusa de tot la tacere.
in rest- vreau sa ma apuc de dans si am gasit un loc fain unde sa fac asta pe undeva prin floreasca, ma gandesc serios sa ii fac o vizita natasei in zagreb cat de curand, as vrea sa trec si prin timisoara o perioada, si prin cluj - contrar felului mei de a fi privesc un pic spre vest pentru ca m-am decis sa las estul o perioada in pace. si apropo de est saptamana asta am ras in hohote in timp ce ma plimbam cu o torba cu roti si doua picioruse mici prin dorobanti pentru ca vladimir ma rugase ca il rugase lila sa trimit niste acte foarte importante bla bla. era ca faza un prieten al unui prieten al unui prieten al prietenului - hai mai te rog frumos - si cu ocazia asta am stat si la o mica susta cu 2 insotitoare de tren prietenia care imi explicau cum : domnisoara daca va cunosteam, adica daca mai faceam aranjamente d'astea pai nu era nici o problema, asa trebuie sa crestem pretul stiti dumneavoastra. ei nu stiu eu d'astea dar pana la urma actele au fost trimise si procesul a fost si foarte amuzant.
cat despre alte povesti din pacate trebuie sa puneti mana pe noul meu jurnal caruia am inceput sa ii dedic mai multe din gandurile mele ca sa le tina el acolo in intimitate si sa nu mai umplu netul cu ele.

ps: poza e furata de la vitalie spranceana :P - nu m-am putit abtine / si nici nu am gasit ceva mai bun

place

"În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,
la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta,
şi pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi
doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,
ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka -"
Cantec excesiv I, Dan Sociu

versurile astea mi-au fost dedicate de moni la ch, cand ea a spus ca parca sunt scrise pentru mine la cat fumez. azi le-am regasit cu ajutorul ei :)

la naiba

pana la urma azi s-a dovedit a fi o zi proasta.

daily stuff

dupa o saptamana super stresanta la facultate - cu examene zilnice si inaintea uneia si mai stresante - cu mai multe examene pe zi zilnic m-am hotarat sa ma rasfat astazi si sa imi cumpar ceva ce imi doream de tare mult timp si am tot avut dar primite de la parinti sau de la sor-mea care la randul lor le-au primit de la altii. si mi-am luat un jurnal care de fapt nu il voi folosi ca jurnal sau poate ca ca jurnal sau nu stiu dar e foarte fain. de fapt e asta negru din poza :). am stat in carturesti vreo ora uitandu-ma la toate ca sa il aleg pe cel care imi place cel mai tare ca doar e un rasfat pentru mine de la mine si trebuie sa imi placa. bine si ala rosu era fain dar era cu 15 de RON mai mult doar pentru ca avea coperta groasa si niste chestii de lipit prin el foarte misto ce-i drept si care imi placeau dar trebuie sa imi pastrez totusi cumpatul ca suntem in perioada de criza si rusii au mai si taiat gazele si mie mi s-a mai si taiat jumatate din salariu de la revista pentru ca is in sesiune. asa ca asta cu 45 RON e perfect. e cel mai scump lucru pe care mi l-am luat cadou de muuuulta vreme dar il merit pentru tot stresul de anul trecut si pentru stresul de acum.
si m-am calmat dupa vacanta la chisinau si dupa stresul de dinainte si am inceput sa ma impac cu mine si sa imi evaluez greselile si ne-greselile si temerile si toate cate s-au transformat din ele. si mi-am dat seama ca am exagerat mult din disperare, ca nu am luat lucrurile cum au venit, ca mi-am construit povesti imaginare in cap si dupa am tipat la altii ca de ce nu-s reale. si ca iubesc si ca e bine ca iubesc si ca mi-e teama acum sa vad care e realitatea povestii in care sunt dar ca oricare ar fi ea ea este si oricat dau din picioare eu si tip nu se schimba.
si saptamana asta cand am auzit frana aia pusa brusc si m-am intors si fix langa mine era o masina cu un cuplu care tipa si ei erau la fel de speriati ca si mine de posibilul impact care nu s-a produs m-am gandit ca trebuie sa incep sa ma arunc in viata si sa fac lucrurile pe care mi le doresc cat inca mai am timp. si asta mi s-a parut un semn de la dumnezeu. si am vorbit si cu moni despre dumnezeu, ea a ajuns un fel de duhovnic al meu, ceea ce cred ca e ok in ochii lui dumnezeu pentru ca din toti preotii din lume o prefer pe ea care desi nu s-a calugarit e plina de har. si nu stiu daca dumnezeu exista sau nu, numai ca invatatura lui si modul in care moni vorbeste pe mine ma linisteste.
si da, raman tot eu numai ca incep sa ma gandesc tot mai mult la mine si incep sa fac cunostinta cu mine si poate voi reusi chiar sa ma iubesc eu pe mine si nu sa ma iubesc pe mine pentru ca ma iubesc ceilalti si sa fiu mandra de mine. sa vedem.

...

Joe Dassin-A toi

photo© Aihibed Magaña