luni, 30 aprilie 2007

singur cu toată lumea - Charles Bukowski


carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-şi găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o căutare
tîrînduse în paturi
afară din paturi
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decît
carnea
n-avem nici o
şansă
sîntem prizonierii
aceluiaşi scenariu

nimeni nu-şi găseşte
perechea

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

marți, 24 aprilie 2007

O casnicie – Walter Toman


Ea vrea sa dea drumul la gaz, in timp ce el doarme.
Din principiu, el nu are nimic impotriva mortii.
Dar atunci cand ea se ridica din pat
si se duce la bucatarie, fara pantofi,
si se invarteste pe-afara, si o data bea si apa,
iata ca-i vine o banuiala.
Si atunci cand ea sta iarasi alaturi in pat
el se rasuceste in asternut
si geme usor
si se preface ca se trezeste chiar atunci,
si se duce la bucatarie, se invarteste cateva clipe,
se uita la robinetele de gaz, sunt toate inchise,
si o data bea si apa
si apoi se culca in pat langa ea.
Ea banuieste ca el a deschis robinetul de la gaz
si-l vede intepenit sub plapuma
in ciuda beznei adanci din casa de inchiriat.
Si se apuca brusc de maini
si brusc tasnesc din incapere si impreuna
cerceteaza inca o data robinetele de la gaz
si le lasa inchise, si se vara iarasi in pat
si-si spun noapte buna
si adorm.

duminică, 22 aprilie 2007

2:35 psihoza matinala



...intarziata





explicatie (long live yahoo messenger and copy-paste):
Nathalie :e normal sa ai si perioade de genul asta........pt.ca esti perfectionista...trebuie sa te relaxezi,sa te detasezi un pic,sa ai incredere
Nathalie: incearca sa scrii tot ce-ti trece prin cap,chiar fara logica si incet incet o sa prinda ideile contur.e un exercitiu de actorie...dicteu


so, here i go:

Open: start -> all programs -> office-> word
Random play : Anja Garbarek - Still Guarding Space

cuvintele stau
incrucisare
picior peste picior
ca niste curve
pe-o bordura
asteptand vreun excitat

tigarile se imputineaza pe masura ce tragi

hai emigrati odata din creierul meu
in state cu work and travel

boxele se aud ca dracu

a naibii pisica doarme toata ziua in locul meu

ba… pleaca ba de aici
nu mai pierde timpul
ca nu-i

vineri, 13 aprilie 2007

povesti corecte politic de adormit copii


ieri mi-am amintit de o carte absolut delicioasa pe care am citit-o anu' trecut :) asa ca va las o mostra pt destindere ;;)
:
Scufiţa Roşie

A fost odată ca niciodată o tânără persoană pe nume Scufiţa Roşie, care trăia cu mama ei la liziera unei păduri vaste. Într-o bună zi, mama ei o rugă să ducă un coş încărcat cu fructe proaspete şi nişte apă minerală la domiciliul bunicii ei, nu pentru că asta ar fi fost treabă de femeie - nu, Doamne fereşte -, ci fiindcă făcea astfel un gest generos, care stimula dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitate. În plus, bunica ei nu era bolnavă, ci mai degrabă într-o stare perfectă de sănătate fizică şi mentală, fiind absolut capabilă să aibă grijă de propria persoană, ca orice adult ajuns la maturitate.
Deci, Scufiţa Roşie îşi luă coşul şi porni la drum prin pădure. Mulţi oameni considerau pădurea ca pe un loc plin de pericole şi ameninţări, de aceea nu puneau niciodată piciorul acolo. În ciuda acestui fapt, Scufiţa Roşie avea suficientă încredere de sine şi în sexualitatea ei crescândă, încât să nu se lase intimidată de asemenea clişee freudiene.
Pe drumul spre casa Bunicuţei, Scufiţa Roşie fu acostată de un lup care o întrebă ce duce în coş. Ea îi răspunse:
- Câteva snackuri sănătoase pentru bunicuţa mea, care, cu siguranţă, este absolut capabilă să-şi poarte singură de grijă ca orice adult ajuns la maturitate.
Şi lupul îi răspunse:
- Ştii, draga mea, pădurea nu-i un loc sigur pentru fetiţe care se plimbă singure.
Scufiţa Roşie îi răspunse:
- Consider remarca ta sexistă extrem de jignitoare, însă prefer s-o ignor, gândindu-mă la statutul bine cunoscut de proscris al societăţii pe care-l ai, din cauza căruia stresul te-a obligat să elaborezi această viziune personală despre lume şi viaţă, care este cu totul valabilă. Iar acum, te rog să mă scuzi, fiindcă trebuie să-mi văd de drum.
Scufiţa Roşie merse mai departe şi nu se abătu de la drumul principal. Însă, cum statutul de proscris al societăţii îl ajutase pe lup să se debaraseze de clişeele înrobitoare, tributare modului de gândire tipic occidental, liniar, lupul cunoştea o scurtătură pe care putea ajunge mai rapid la casa Bunicuţei. Dădu buzna în casă şi o mâncă pe Bunicuţă, acţiune al cărei curs era perfect firesc şi valabil pentru un carnivor ca el. După care, total dezinhibat, eliberat de prejudecăţile tradiţionaliste, rigide în legătură cu conceptul de masculin şi conceptul de feminin, îşi puse cămăşuţa de noapte a Bunicuţei şi se urcă în pat.
De cum intră pe uşă, Scufiţa Roşie spuse:
- Bunicuţo, ţi-am adus nişte snackuri fără sodiu şi fără grăsime, ca expresie a respectului faţă de rolul tău de matriarh înţelept şi preocupat de binele celorlalţi.
Din pat, lupul rosti cu blândeţe:
- Apropie-te, copila mea, ca să te pot vedea mai bine.
Scufiţa Roşie spuse:
- A, am uitat că eşti dezavantajată optic cu desăvârşire. Bunicuţo, dar ce ochi mari ai!
- Fiindcă au văzut multe şi au iertat multe, draga mea.
- Bunicuţo, dar ce nas mare ai - sigur, totul e relativ şi, fireşte, este atrăgător, în felul lui!
- Fiindcă a mirosit multe şi a iertat multe, draga mea.
- Bunicuţo, dar ce dinţi mari ai!
- Sunt mulţumit cu mine, de ceea ce sunt şi cine sunt, îi răspunse lupul şi sări din pat.Şi o înşfăcă pe Scufiţa Roşie în gheare, hotărât să o devoreze.
Scufiţa Roşie ţipă, nu pentru că ar fi fost înfricoşată de predispoziţia aparentă a lupului spre travesti, ci din cauză că îi invadase intenţionat spaţiul personal.Ţipetele ei fură auzite de o persoană care trecea prin zonă, de profesie tăietor de lemne (sau tehnician de combustibil lemnos, după cum prefera să i se spună). Când se năpusti în căsuţă, acesta remarcă imediat comportamentul inadecvat şi încercă să intervină. Însă, pe când ridica securea, pregătit să lovească, atât Scufiţa Roşie, cât şi lupul se opriră.
- Şi ce zici că ai de gând să faci? îl luă la întrebări Scufiţa Roşie.
Tehnicianul de combustibil lemnos clipi nedumerit şi se strădui să furnizeze o explicaţie, însă nu-i trecu prin minte nici un cuvânt.
- Auzi, să dai buzna aici ca un om din Neanderthal, agitându-ţi arma şi lăsând-o să te exprime! exclamă Scufiţa. Obsedatule! Specimenule! Cum îndrăzneşti să presupui că o femeie nu e în stare să-şi regleze singură conturile cu lupul, fără a fi nevoie de intervenţia unui bărbat?!
La auzul discursului pasionat al Scufiţei Roşii, Bunicuţa sări afară prin gura lupului, înşfăcă securea din mâinile tehnicianului de combustibil lemnos şi îi reteză scurt capul. După această grea încercare, Scufiţa Roşie, Bunicuţa şi lupul se simţiră uniţi de un anume sentiment al cauzei comune. Hotărâră să înfiinţeze un cămin alternativ bazat pe respectul reciproc şi pe cooperare şi trăiră împreună fericiţi în pădure până la adânci bătrâneţi.

joi, 12 aprilie 2007

mai este oare acesta un om?


de Primo Levi


" fusesem capturat de militia fascista in ziua de 13 decembrie 1943. Aveam 24 de ani, minte putina, nici un fel de experienta si o puternica inclinatie de a trai intr-o lume a mea, aproape deloc realista, populata cu nauci carteziene despre civilizatie, cu sincere prietenii masculine si palide prietenii feminine, inclinatie favorizata de izolarea la care de patru ani ma constrangeau legile rasiale. Nutream un sentiment de revolta moderat si abstract"

"pe vremea aceea nu invatasem inca principiul pe care, ceva mai tarziu, in lagar, aveam sa mi-l insusesc foarte repede, dupa care prima indatorire a onului este sa-si urmareasca propriile tinte; de aceea, nu pot considera decat fireasca evolutia ulterioara a lucrurilor"

"mai devreme sau mai tarziu, toti descoperim, prin experienta proprie, ca fericirea deplina nu este posibila in viata, insa putini se opresc asupra alternativei dupa care tot asa stau lucrurile si cu nefericirea deplina"

"putini sunt oamenii care stiu sa mearga la moarte cu demnitate si foarte adesea nu cei la care te-ai astepta"

"stiu foarte bine ca peste putin timp totul are sa se sfarseasca, poate chiar in aceasta camera, cand se vor fi plictisit sa ne vada goi, leganandu-ne de pe un picior pe celalalt si incercand din cand in cand sa ne asezam jos, fara sa reusim, pentru ca sunt trei degete de apa rece"

"avem impresia ca asistam la o drama absurda, una din acele drame in care pe scena apar vrajitoare, Sfantul Duh si diavolul."

"atunci ne-am dat seama, pentru prima data, ca limba noastra nu are cuvinte pentru a exprima aceasta ofensa : desfiintarea unui om"

"personajele acestei carti nu sunt oameni. Omenia lor a fost ingropata sau si-au ingropat-o ei insisi sub jignirea suferita sau impusa altuia"

luni, 2 aprilie 2007

my dede.green experiment




<= virginity__by_PsychoticBanana on deviant acum vreo luna am lansat pe 360 un experiment, mai exact o provocare la care am invitat aleator mai multi oameni :)

ea suna cam asa:
aceasta pagina este un EXPERIMENT. acest lucru nu inseamna ca toti care accepta invitatia mea sunt niste "soricei" intr-un laborator. voi alege pentru "friends" persoanele care imi plac, intr-un mod total aleator, persoanele care, dupa parerea mea au ceva de spus. vreau sa adun pe aceasta pagina persoane care iubesc arta, frumosul, persoane care isi pun intrebari, care ridica de ce?-uri. eu nu am nevoie de oameni morti in jurul meu si nici de prieteni. eu am nevoie de oameni dispusi sa raspunda la niste intrebari pe care eu le pun si care la randul lor au intrebari de pus. daca crezi ca esti altfel, daca citesti ceva mai mult decat carti de colorat, daca iti permiti sa visezi, daca vrei mai mult de la tine, daca faci lucruri speciale (si nu le ascunzi sub masca unei modestii ipocrite, atat de "made in romania") da-mi accept, la urma urmei nu te costa nimic

apoi a urmat:

PRIMUL EXPERIMENT:
fiind studenta la SNSPA-Stiinte Politice am tot auzit din anul 1 discutii interminabile despre libetate. O gramada de oameni care mai de care mai destepti s-au apucat, s-au gandit ce s-au gandit si au scris carti despre ce inseamna libertatea, ce presupune libertatea. de la arhicunoscutul J.S. Mill, "evreul cel rau"(dupa unii, not me) de Marx, Fromm, pana la Rawls si alte nume mari si mult mai complicate de atat, toti, dar absolut toti si-au dat cu parerea. mai mult, traim in romania si asta presupune ca am mers cel putin odata in viata intr-un autobuz super aglomerat unde un batran spunea ceva de genu: era mai bine in comunism, ce haos e acum. ei bine, eu , atunci cand auzeam un batran d'asta, imi spuneam in sinea mea : "domnule, pai cum... poate aveati un salariu ok, siguranta unui loc de munca, o casa, etc. insa nu aveati libertate" ... acu ma intreb : dar eu, eu dede , sunt libera? adica cum ma prind daca sunt sau nu libera? cat de universal, sau din contra, particular, este acest concept de "libertate"?
nop, primul experiment nu presupune o lucrare de 10 pagini (standarde academice: times new roman, 12, un rand jumate') despre ce este sau nu este libertatea, desi ar fi interesant sa citesc si sa citim intre noi diferitele noastre pareri. am o idee, zic eu mai buna: eu vreau ca fiecare din noi sa facem o fotografie a libertatii, sa fotografiem adica libertatea. ce va iesi de aici? habar nu am, pe bune. eu una nu stiu acum, in momentul asta ce voi fotografia. mai mult, nu am nici telefon smecher care face poze si nici aparat digital dar ma oblig ca (,) cumva, intr-un fel sau altul, imprumutand de la o prietena sau luand-o cu mine intr-o plimbare prin bucuresti sa caut libertatea si sa o fotografiez.
de ce? - pentru simplul fapt ca in primul moment in care cititi ce am scris puteti sa va dati seama ca habar nu aveti ce ati putea fotografia
cand? - eu zic un termen limita de 2 saptamani desi mi se pare ohooo... mult... sunt acceptate si poze care vin mai tarziu, numa' sa vina
ce va iese de aici? - exercitiu de imaginatie- foarte bun pentru "destresare"
nu voi pastra pozele doar pentru mine, stati linistiti- toate pozele vor fi afisate pe blog pentru a fi apreciate/criticate de ceilalti.
mi se pare un experiment interesat, sper sa imi impartasiti parerea astept mailurile dvs cu poze pe adresele mele de mail : dede.green@yahoo.com (de preferat) sau green.dede@gmail.com

o zi excelenta va doresc si multa inspiratie!


CE A IESIT DE AICI?




Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Andreea Bogdanovici






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Andreea Bogdanovici









Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by ruxi muxi






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by ruxi muxi







Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Alin Iacob






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Cr1s



Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Mi






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Mircea



Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Egoista









Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Debby






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Villio




Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by dede green


Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Ciprian

eu una sunt multumita de ce a iesit si mi-a placut si ideea. problema e ca nu stiu cati dintre voi mai aveti chef de chestii de genul asta, asa ca acum sunt foarte interesata de un feed-back, mai exact de un comentariu. sa continuam? sa nu continuam?

cum ar zice-o ionescu : dede green is dead. long live dede green :)

photo© virginity__by_PsychoticBanana