miercuri, 30 iulie 2008

stop - play






marți, 29 iulie 2008

azi

o intalnire mult asteptata cu diana de dimineata care mi-a facut bine. proaspat intoarsa din RM insa din pacate nu chiar dintr-o vacanta de vis diana a fost cel mai bun pretext pentru cateva ore relaxante in caldura sufocanta din bucuresti,
ajunsa acasa clachez fara sa imi dau seama de ce si incep cateva discutii foarte aiurea.
ca sa ma calmez accept tortul promis de alexandra de duminica si mergem la prietenul ei. planuri mari tot amanate de ceva vreme. ajungem, ne asezam comod, suna telefonul - pam pam - un scandal de proportii care a durat vreo ora si care mi-a scos peri albi. incompatibilitatea dintre 2 proiecte in care sunt implicata - revista Stare de urgenta si blogul cultural colectiv ROcultura. incerc sa ma explic. vocea de la celalalt capat zbiara si imi tranteste cateva replici jignitoare. inchide si eu sun iar si iar pentru explicatii. si tot asa. seara ratata. factura la telefon enorma fara rost/ pentru niste lucruri imbecile - alexandra deja nu mai intelege toata povestea si nici eu. raman cu un gust amar cam ca mereu. dezamagita din ce in ce mai mult de lumea asta literara. imi dau seama ca artistii nu-s deloc ceva boem cum se poate crede sau cum arata la tv . sunt pur si simplu oameni. oameni care se caca dimineata, ragaie, transpira si nu sunt foarte prietenosi.
inteleg cumva esenta conflictului fara insa sa ma simt prea vinovata. sunt om si orice om se gandeste mai intai la el. dupa el potopul sau cum s-ar spune ceilalti. si din acest considerent vreau sa fac ce imi place - chestia cu a alege ca nu stiu ce ma depaseste. la urma urmei alegem ce credem ca e mai bine pentru noi si orice forma de constrangere a acestui lucru se numeste cenzura. dar nu - nu poti sa faci si si pentru ca cineva intotdeauna te va suspecta.
de vineri ma duc iar la psihiatru. nu pentru mine cat pentru a incerca sa-i inteleg pe cei din jur.

poza: my flower... by rooze

duminică, 27 iulie 2008

happy


super entuziasmata de noua mea achizitie vestimentara - o rochita neagra foarte sexi si foarte lejera / deloc genul de chestie deprimanta pe care as cumpara-o eu :)
imi amintesc de cursurile de sociologia organizatiilor inainte de care pieleanu ne dadea cate un test de-al lui . si stiu ca primul test a fost sa comentam un citat PARCA din Camil Petrescu sau ceva de genu' care spunea cam asa:" totul, pana si durerea cea mai mare dispare atunci cand femeia probeaza o rochie care ii place". Ei atunci feminista din mine s-a revoltat ca cum ca asa ca nu stiu si pe dincolo. iar azi andreea e super entuziasmata de rochita ei :)). mai cum se intorc lucrurile
deci da - noua mea rochita a rezolvat problema pentru mine. is plina de energie. vreau sa fac o groaza de chestii.
de fapt la mine functionaza si povestea asta cu munca in echipa - daca vad ca cei cu care lucrez se implica si sunt plini de idei atunci ma implic. daca ei sunt sictiriti si obositi mi se taie grav. incerc sa fac ceva dar dupa cad in sila si foarte greu imi revin. d'asta e si fain sa lucrez acum cu r. - ca e plin de idei si imi place ca imi mai si da "ordine" dar asa foarte prietenesc :)). in general cam asta faceam eu intr-o situatie de sictir general- si ceilalti imi spuneau ca am aere de superioritate dar nu-i deloc asa - e vorba ca incep sa dau ordine cand simt ca oamenii dorm pe ei. altfel foarte cooperanta. mi-a revenit entuziasmul sa plec - vreau sa filmez mult la chisinau. sper ca rabla mea de aparat sa tina cu mine. uuups - maica-mea si sor-mea pleaca la budapestea :| . o sa fie super bataie pe aparatul asta :|. sper totusi sa gasesc o solutie altfel intru in depresie...
ieri i-am vazut la webcam si am vorbit cu proaspetii casatoriti : alexandru buruiana (poet, dramaturg) si mariana stefanet (artist plastic). marius le-a facut cunostinta undeva prin decembrie cand a inceput toata povestea cu revista / cum merg lucrurile/ SDU se pare ca a fost un pretext bun pentru o poveste frumoasa de dragoste :)
o rugaminte: intrati aici : http://www.elocvent.ro/rocultura-s-445.html si apasati pe voteaza :) - faceti o fapta buna


Noroc - Chisinaul meu cel mic

poza : Dude_by_MotyPest


sâmbătă, 26 iulie 2008

pam pam


not in the mood to be nice. chiar deloc. reintru in ritmul de fumat ceea ce nu-i deloc ok. trebuie sa gasesc o modalitatea sa le las incet incet.
o baie fierbinte si apoi garnier hidratare intensiva pentru o piele mai ferma ;;) - un miros foarte fain. simpatica senzatie.
haine pufoase. supa de pui pentru a-i spune pa pa racelii. si cam asta.
nevoia de a trai cat mai sanatos. la pranz am gatit si eu dovlecei la gratar cum am invatat asa pe furis de la mona :). au iesit ok ceea ce ma face sa am ceva incredere in viitorul meu de bucatar.
departe de net today in mare parte. m-am apucat de o carte dar nu mi-a placut. trebuie sa gasesc ceva nou sa citesc. mai am una inceputa dar este foarte outdoor si cum is inca cu febra trebuie sa mai astepte.
se pare ca trebuia sa fiu la mare - azi doua persoane m-au intrebat cum de nu sunt. pai nu sunt si asta-i :). trezita din somnul cauzat de raceala de 2 ori de a.b. aflu ca vremea la mare e faina.
chestii nu asa simpatice de facut : de transcris un interviu pt SDU - pe care nu l-am luat eu deci nu prea am idee despre. aud vocea lui Dudu si a lui Vladimir - ma cuprinde tare de tot un dor de duca. trebuie sa ajung si in green saptamana asta - e un must de ceva vreme dar au fost niste impedimente. apoi o sa vina si ceva acte de la chisinau. bibliteca metropolitana iar de bifat.
pana plec inca un interviu de data asta cu Dan Perjovschi ceea ce se anunta chiar interesant ( nu stiu cat de secret este ca el e unul din artistii care vor participa la INTERVENTII 3) . Alt interviu de data asta cu Igor Cobileanski care imi place tare mult si care in plus e si foarte simpatic - dar interviul ramane pentru cand ajung la Chisinau. Mailuri peste mailuri asteapta sa fie trimise - eu astept sa am inspiratie sa le scriu. Si se pare ca inspiratia evita persoanele racite.
multa muzica azi - mai obsesiv regina spektor si placebo. nu stiu exact de ce.


Placebo - Infra Red



Placebo - Nancy Boy



placebo-song to say goodbay

vineri, 25 iulie 2008

update


ieri o zi absolut de rahat. in care eu am avut cateva replici absolut de rahat. imi venea sa imi dau mii de pumni. toate astea dupa o seara petrecuta cu cele doua m. - o seara ca mi-a incarcat de energie pozitiva asa ca practic nu am avut nici o scuza pentru ieri - si am si constientizat fiecare tampenie pe care am facut-o (!!!)
apoi noaptea am apelat la tratamentul soc - adica o discutie cu r. - nu a acceptat sa imi dea el 2 palme pe bune dar mi le-a dat virtual / si cumva prietenesc/ am stabilit ca incepem o competitie pe care bineinteles ca eu trebuie sa o castig :P - si d'asta m-am mobilizat de astazi.
altfel foarte racita - is o fabrica de muci / oricat de urat ar suna/ o fabrica de muci care cateodata mai si stranuta. m-am rezumat insa la un pachet de tigari si un pic. inca am pe creier poza aia cu degetul de mort de pe pachete si caut sa incep sa traiesc mai sanatos din pricina asta.
azi dimineata ma suna a.b. sa imi spuna ca a ajuns la mare :) - si ma intreaba daca plang - nu, nu plangeam, am gatul rosu si asta imi face o voce foarte dubioasa.
putin dor de _. mai ales pentru ca toata lumea incepe sa plece din oras si ma plictisesc/ am vrut sa calmez toata treaba cu g. dar mi-am dat seama ca ar fi o tampenie si ca nu asa functioneaza lumea / si oricum _. revine acum pentru ca sunt singura si racita/ si oricum _. nu exista decat in mintea mea/ g. nici macar atat/ sau nu stiu/ oricum nu ar fi ceva natural/acum ar fi doar ceva indus si asta mi-ar mai lipsi/daca o sa fie o sa fie oricum/ si nici el nu vrea sa fie/ sau oricum nu inteleg nimic din toata chestia asta
apoi putina teama ca _. nu o sa mai plece niciodata. o discutie cu corina despre zodia mea (cred in zodii cateodata, pentru ca nah :P) mi-a revelat un viitor sumbru : cica noi pestii ramanem singuri sau nefericiti. una din doua. oricum nu prea roz treaba asta.
pe 5 august trebuie sa apara SDU - si materialele greu se mai aduna. ar trebui sa plec la chisinau cam pe 5 - dar si acolo nu prea inteleg unde o sa stau, anume ce o sa fac - nu stiu - oricum vad toata treaba asta asa ca o scapare de bucuresti si de tot si toti de aici.
am chef doar sa citesc mult zilele astea si sa nu vad pe nimeni.
si mi-e dor si de a. .as fi vrut sa o vad inainte sa plece dar nu am avut curaj - nu stiu daca ea o sa inteleaga asta... pentru ca nici eu nu inteleg
pentru _. - fara un gand anume:

miercuri, 16 iulie 2008

despre dumnezeu - o precizare


cineva m-a intrebat azi daca eu cred sau nu in Dumnezeu. asta pentru ca din ce am scris lately, zice acea persoana, se pare ca nu cred.
un prim raspuns pentru "acea persoana" : ok dar de ce ar trebui sa iti pese tie in ce cred sau nu cred eu? faci parte dintr-o secta care aduna bietii necredinciosi? in plus daca nu cred ce se intampla? si daca cred ce? conteaza? te afecteaza cu ceva? nop.
ia sa ne vedem cu totii de credinta noastra si sa ii lasam pe ceilalti in pace

acum ca ne-am amuzat o lamurire mai mult pentru mine : din moment ce ma preocupa dumnezeu si imi pun intrebari inseamna ca e ceva acolo. nu de alta dar extraterestrii de exemplu nu ma preocupa asa tare. altfel m-am definit tot timpul ca fiind agnostica - ce inseamna asta?
sa va ajut : deschidem google.ro tastam agnostic si intram pe wikipedia ca tot omul
ce scrie acolo despre? iaca asta:

Agnosticismul e concepţia filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmaţii, mai ales afirmaţii teologice privind existenţa unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 şi este folosit şi pentru descrierea celor neconvinşi de existenţa zeităţilor sau altor aspecte religioase. Cuvântul agnostic provine din greacă, compus din particula a (fără) şi gnosis (cunoaştere). Agnosticismul nu trebuie confundat cu poziţia opusă, gnosticismul.

Agnosticii pot afirma fie că nu este posibil să existe cunoaştere spirituală, fie ca ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoaştere. În ambele cazuri este expus scepticism faţă de doctrinele religioase.

Deiştii şi ateiştii afirmă fie că există, fie că nu există Dumnezeu. Agnosticii declară însă că nimeni nu poate şti dacă Dumnezeu există sau nu.

Atitudinea acelora care preferă să nu se pronunţe asupra problemelor care nu intră în câmpul datelor experienţei.

Termenul a luat naştere în ambientul pozitivismului.

Deşi nu neagă existenţa lui Dumnezeu, agnosticismul spune că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenţa lui nu poate fi probată (demonstrată).

gata ne-am lamurit?
eu cred ca exista ceva mai presus de orice insa acel ceva nu e ce invoca azi un tip la posta pentru ca a stat degeaba la coada si nu este ceva la care ne ducem fuga cand avem o problema. e mai mult de atat.
in ultima vreme insa ma fascineaza dumnezeu privit din perspectiva altora - imi pare un concept cu atat de multe intelesuri cati oameni sunt si imi place sa il descompun ca sa-i caut esenta. cam atat.



EDITH PIAF - MILORD

poza :
Freedom by ~tyt2000

duminică, 13 iulie 2008

cum faci rost de bani pentru o revista de la Chisinau?


greu
De obicei lui Marius ii reuseste.
Pur si simplu cam nimanui nu-i pasa, cei cu bani au alta treaba, sau nu vor, sau nu vad sensul, sau s-au trezit cu fata la cearsaf in ziua in care i-ai abordat, sau nu inteleg de ce e necesara , sau sau sau...
Azi am facut o mica incercare - am in lista un om cu ceva bani - unul singur si il stiu de curand - am zis hai sa incerc ca poate poate si am incercat - bineinteles ma asteptam sa zica nu si dragul de el nu mi-a inselat asteptarile.
Ba mai mult de aici a inceput o intreaga discutie ca eu sunt o idealista (:) da da ) si ca o sa ma ratez din cauza asta (oooo nu... :() si tot asa.
Domnul cu pricina probabil nu a fost in Chisinau niciodata sau daca a fost degeaba a fost ca nu s-a prins de nimic. Dar la urma urmei vina nu-i a lui - nici tinerii poeti de astazi nu par cine stie ce interesati de poveste. Un exemplu bun gasiti aici. Acum dragii mei chiar asa ne-am trezit cu totii in puf ? aparent da - destinatia - VEST. Parerea mea? Drum bun! sau Calatorie spancenata! Va pup pe toti si daca vreti va conduc pana la aeroport- o sa am grija sa prindeti avionul, sa aveti un loc bun acolo unde sansele sa vomiti is mai mici (cica trebuie sa te astezi in fata)
Momentan eu cred ca raman aici sa ii caut pe cei cu bani. Bineinteles mai sunt unii cu bani dar care au impresia ca daca eu sunt fata sunt o bucata de carne :) si fara menajamente imi strang tandru mana si imi spun cu ochi sticlosi sa ii caut... poate poate se gandesc ei/ eu ma uit in oglinda - dude - in pana mea nu-s o gagica asa tare - adica chiar nu puteti sa puneti si voi mana pe ceva mai bun?
Tipul de pe mess imi zice : "vei îmbătrâni şi vei dori să mai ţi se propună aşa ceva.../dar va fi prea târziu/ oricum, faci ce vrei/eşti liberă/ nu trebuie să te prostituezi/dar nici să pierzi timpul /că time is money" (n.a. - voi dori sa mi se mai propuna sex pentru bani - nu zau?)
Normal ca timpul lui is money pentru ca ii are / timpul SDU nu e money pentru ca nu-i avem/ scurt/ si noi trebuie sa facem rost de bani de la oameni care gandesc asa/ sau de la institutii publice care sunt si mai triste.
nu se poate ca din greseala cineva cu bani sa intre pe blogul meu si sa imi trimita un mail miraculos in care sa imi spuna ca el crede in revista si ca ne da suma X?
o sa zambesc frumos si o sa zic multumesc. si atat :)
Slava Domnului, cum s-ar spune, ca au existat cativa carora le-a pasat pana acum - o luminita la capatul tunelului tot ii ceva , oricat de mica
pam pam


Vian Boris - La java des bombes atomiques


poza: Courage_by_coffee_and_pepper.jpg

sâmbătă, 12 iulie 2008

despre dumnezeu, prieteni, soni si lumea din jur sau cum nu imi vine mie un titlu ok pentru o postare



tot cunosc oameni, din obligatie, curiozitate sau doar asa intamplator. e ca si cum ai aduna tot mai multe piese dintr-un joc de puzle, ca si cum ele s-ar aseza si ai putea sa vezi imaginea de ansamblu. oamenii creeaza dumnezei si se inchina lor in functie de diverse chestii - cum e vremea afara, cu cat s-au scumpit tigarile, cine a castigat meciul de aseara - chestii d'astea marunte - chestii d'astea marunte pe care nu le putem explica pentru ca ar fi prea simplu si pentru ca ne-am da seama ca nu fac parte din nici un plan supralumesc ci sunt naturale.
cumva aici vine dumnezeu - la limita dintre ce intelegem exact si ce nu vrem sa intelegem.
probabil exista minuni - nu stiu - nu le-am vazut - si aici cineva ar putea sa faca o analogie cu numele meu

replica mea favorita din biblie este (2 min sa caut biblia sa o zic exact): ""Adevarat iti spun", i-a zis Isus, "ca tu, chiar in noaptea aceasta, inainte sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori"" (Matei, 26:34) - ma leg greu de oameni si chiar in oamenii foarte apropriati nu am niciodata incredere deplina - e ok, vorbim lucruri, ma confesez lor insa niciodata nu ma astept sa fie cu adevarat acolo cand voi avea nevoie/ si ma oftica ca asa este / exact asa cum cred
cand te certi cu un om nu-i poti spune: bai - ma asteptam sa fii asa/o sa zica: ok, pai atunci de ce te superi. d'asta nu le spun ca stiu de dinainte cum o sa fie/ stiu ca tocmai din cauza asta nici ei nu ma au cu totul si nu sunt cu totul acolo

cam asta este un fel de raspuns la ce m-a intrebat Corina saptamana trecuta sau la ce a constatat ea - de ce ma port mai ok cu oamenii care ma fac sa sufar decat cu cei care imi fac bine. raspunsul mai concret : pentru ca de la cei care ma fac sa sufar stiu exact la ce sa ma astept/ de la ceilalti nu

nu e decat o lupta pentru supravietuire - ne cacam pe noi de frica la gandul ca o sa ne manance viermii 2 metrii mai jos de pasii nostri
In dreapta sub music mood de vreo 2 zile sta SONI - uite un moment prielnic ca sa o prezint: Soni este o bucata mare din gandurile lui Andrei Ruse care o sa locuiasca intre copertile unui roman. Soni inca nu a vazut lumina tiparului, o sa o vada in septembrie si atunci o sa puteti face si voi cunostinta cu ea. Este o poveste in care viata si moartea se privesc ochi in ochi si incearca sa se fenteze una pe alta. Soni vrea sa ne arate tocmai ca, desi suntem mega grozavi, murim inevitabil - si atunci ce o sa ramana din toate povestile noastre, din tot ce incercam sa construim? Ce astept eu de la Soni, desi ea imi e straina cu totul - ea e Andrei si nu eu, este sa-i faca pe cei care o cunosc sa se opreasca din toata goana lor si sa se intrebe doar : unde naiba sunt si ce caut eu aici? Cam atata as vrea eu si asta mi se pare suficient pentru ca un roman sa fie bun. Daca Andrei o sa imi zica ca oamenii au reactionat asa citindu-i cartea eu o sa-l felicit, daca nu tot il felicit ca m-a facut pe mine sa-mi pun intrebarea asta desi am citit doar cateva pagini din ea :).

Acum ca am zis doua trei cuvinte despre Soni ma gandesc ca tocmai saptamana asta cineva mi-a reprosat ca vreau sa o promovez pentru ca il cunosc pe Andrei bla bla (pentru ca eu i-am cerut lui Andrei un fragment spre a fi publicat in SDU) - si asta ma face sa ma gandesc cat de limitat gandesc unii oameni si cum ei cred ca altii actioneaza exact ca ei - niciodata nu am suportat ca cineva sa imi zica ca ii place ceva din ceea ce fac sau concret ca ii place cum scriu doar pentru ca suntem prieteni - mi s-ar parea ca un om care actionaza asa isi bate joc de mine in ultimul hal. Pot sa accept ca unii ma plac pentru o chestie dar ca ii dezgusta profund sau ca nu suporta o alta parte din mine - like nu sunt perfecta si nimeni nu-i perfect - am si eu pacate cum au toti oamenii (era o chestie dar nu stiu unde "am si eu cum are toti")

O lume perfecta in viziunea mea este o lume in care ii poti spune cuiva ca arata ca dracu noua lui tunsoare desi iti e prieten si tii la el si el sa inteleaga ca tie chiar nu iti place noua lui tunsoare si ca nu esti rau ca ii spui asta sau mai putin prieten ci doar sincer.
apel disperat la a ne accepta unii pe altii exact asa cum suntem - credeti ca se poate acolo in spate? da - tu tu - exact tu - poti face asta? poti spune exact ce gandesti?

2 intrebari :
1) o intrebare pe care i-am tot pus-o lui Dumnezeu: de ce numai Lazar?
2) o intrebare adresata lui n. - acum cam trei saptamani eram cu n. in parc in tei, stateam amandoi pe scara unul langa altul foarte apropriati/ am coborat apoi la lac / n. statea cu capul in poala mea intins pe iarba, eu ii mangaiam parul - totul foarte firesc / nici n. si nici eu nu suntem indragostiti unul de altul , nici nu ne-am tras-o sau nici nu vrem asta - il intreb pe n. : iti dai seama ca oamenii care ne privesc isi imagineaza cine stie ce poveste de dragoste in care noi 2 suntem protagonisti?

de fapt ce vroiam sa zic in postarea asta e cu totul altceva - vezi daca nu gandesti organizat andreea? of - sa-mi dau pumni - vroiam sa zic ca tot ceea ce ma inconjoara mi se oarecum infect si ca eu cred ca exista doua modalitati de abordare a lumii - fie incepi sa colorezi lumea din jur cu gandurile tale ca ea sa fie asa cum vrei - frumoasa si vesela/ fie incepi sa decojesti jegul din ea. prima chestie am facut-o pana acum, am incercat sa imi creez lumi imaginare unde sa ma simt ok si mi-am dat seama ca asa arunc si eu o doza de ipocrizie in univers - ceea ce nu-i bine. tocmai d'asta de acum incolo vreau sa merg pe varianta a doua - adica sa zic exact ce gandesc fara sa imi fie frica de reactii, orgolii etc - imi pare rau pentru cei care o sa creada ca au de suferit din chestia asta dar eu asa simt - sa va demasc - asa ca daca sunteti oameni urati sau faceti chestii urate sau sunteti ipocriti mai bine nu ma mai cautati - treceti-ma pe ignore whatever
cam atat de aici din camera mea mega dezordonata/ trebuie sa ma apuc de curatenie
pa


GLEN MILLER-PERFIDIA


poza : higher_by_monislawa.jpg pe deviantart

miercuri, 9 iulie 2008

punct. de la capat


deci ma simt foarte somera.
vorbeam cu un amic pe mess astazi si mi-a zis ca acum imi pot lua o pauza dupa 16 ani de scoala / like si asta e o perspectiva tentanta :)
cel mai sigur plec la chisinau in august/ e fain/ sunt intr-o perioada de reconstructie/ chisinaul e un oras mic cu tigari ieftine/ cu oameni simpatici/unii din ei chiar imi plac/ am si o idee de dizertatie care s-ar plia pe chisinau/ proiectul la care as lucra este tentant/ vladimir e un om de la care am ce invata - adica e extra ordonat ceea ce mie imi lipseste/plus ca as lua interviuri- si mie imi place sa vorbesc cu oamenii/ as sta intr-un subsol/ as sta singura pt prima data in viata/ mi-e dor si de dudu desi el e un om serios si nu are nici o reactie daca ii zic asta / mi-e dor de toate cafenelele alea comuniste si reci/ de calculatoarele cu windows in rusa de nu inteleg nimic/ e ca si cum m-as intoarce in timp si as putea schimba ceva/ cred ca de aici a pornit toata povestea cu revista pentru mine

mi-am amintit de un film pe care l-am vazut cu s./ am mai scris odata de el/ doar ca azi mi-a trimis si felix un link



sâmbătă, 5 iulie 2008

well... i'm ok... i guess


imi plac cativa din profii mei de la SNSPA, chiar daca multi ii contesta destul de vehement. printre ei unul este Gabriel Andreescu, tot un personaj contestat.
Si cand zic de contestari ma refer si la finantarea AFCN pe care revista Stare de urgenta a pierdut-o de curand / si la faptul ca Marius Ianus, in spiritul sau ultra-justitiar, a inceput o ancheta serioasa app de banii publici si finantarile pe "pe sub mana" :D (care ar trebui sa primeasca ceva mai multa atentie din partea opiniei publice). Sunt de acord cu ce spune Ianus despre mizeriile din spatele procesului de impartire banilor publici si dintr-un motiv cumva egoist / faptul ca stiu munca din spatele proiectului SDU si cred ca ar fi trebuit mai mult apreciata - stiu ca a fost o munca de echipa care avea in spate un vis frumos si oameni capabili si mai stiu ca revista SDU este necesara, atat in RM cat si in Ro. Si stiu ca noi contestam printre altele si Revista 22, revista in care semneaza multi din profii mei. Am avut discutii cu Ianus pe subiectul asta / parerile lui despre profii mei versus parerile mele - de multe ori nu am ajuns la un punct comun insa ce-i drept argumentele lui sunt solide si i le respect/ si unul din personajele pt care ne certam cel mai tare e tocmai Gabriel Andreescu
Ma gandeam la asta joi cand eram la BCU - admir foarte mult la Andreescu respectul lui pentru om si pentru drepturile si libertatile acestuia / are intotdeauna un discurs care pe mine ma emotioneaza
cum spuneam eram joi la BCU - citeam cateva carti de istorie/ la un moment dat am iesit afara sa fumez/ si cum fumam/ s-a apropriat un barbat cam la 40 de ani nespalat - la inceput m-am speriat - primul instinct a fost sa imi iau telefonul in mana si sa ma feresc/ vazandu-ma, barbatul mi-a zis ca nu am de ce sa ma tem, vroia doar sa imi ceara o tigare/ mi-am cerut scuze pentru reactie/ i-am dat 2 tigari si am inceput sa stam de vorba/ barbatul era din alt oras, venise sa caute de lucru in bucuresti si ramasese fara bani/ un prieten il sfatuise sa se duca sa ceara bani unui un preot pentru biletul de tren inapoi acasa/ tocmai se intorcea de la biserica unde nu primise nici un fel de ajutor/ mi-a spus cum preotul l-a privit cu sila pentru ca mirosea urat - facuse insa rost de bani de la un strain pe strada si se ducea direct la gara de nord. Dupa ce am terminat de fumat i-am zis ca trebuie sa ma intorc sa citesc/ mi-a multumit si mi-a intins mana si i-am strans-o/ ridicandu-ma si indreptandu-ma spre biblioteca am observat o fata care ma privea cu un soi de scarba... si m-am intristat / m-am intristat ca pentru cateva secunde fusesem la fel de tampita ca si ea...
mi-am amintit de amicul meu Florin despre care am scris odata un text si care locuieste in curtea scolii/ si pe care bautura l-a cam distrus/ Florin e un om foarte inteligent, fost profesor de fizica/ acum "baietasii de cartier" de amuza pe seama lui/ ii mai dau un leu din cand in cand insa nu fara sa il umileasca - fara sa il faca sa simta chestia asta - ceea ce imi pare grotesc/ tin minte ca prima data cand am vb cu Florin i-am vb cu dumneavoastra si i-am facut pe prietenii mei din copilarie nesimtiti ca nu ii acorda respectul cuvenit/ eram cred a 8a si era undeva aproape de paste, inainte sau dupa - Florin venise la slujba / mereu duminica face asta/ il cauta pe dumnezeu/ pacat ca dumnezeu e plecat in vacanta
m-am mai gandit si la un fragment simpatic din "spuma zilelor" de boris vian in care personajul principal, trist dupa moartea iubitei sale, incepe sa vorbeasca cu Isus care are o atitudine mega sictirita - nu gasesc cartea acum sa pun fragmentul dar merita citita
cred ca dumnezeu la fel ar vorbi cu Florin, probabil ar stramba din nas ca preotul ala... cred ca nu-mi e de nimic mai scarba decat de preoti/ aceasta secta antrenata sa faca cat mai multi bani de pe urma suferintelor oamenilor/ si am o mie de povesti pentru cine indrazneste ca zica ca nu-i asa
altfel astazi am sunat-o pe Corina care mi-a recomandat un filmulet pe youtube spunandu-mi ca a inceput sa planga cand l-a vazut/ m-am gandit ca exagereaza si l-am cautat / guess what? am avut aceeasi reactie. iaca asta-i:

in jurul meu se invartesc o groaza de lucruri/ nu pot sa imi amintesc cand si cum au inceput sa o ia razna/
ma bucura ca in ultimul timp am inceput sa ma aproprii de un om frumos care mi-e tare drag si cu care acum un an nici nu vorbeam - imi place ca il descopar si este exact asa cum credeam ca e / asta e grozav - foarte rar prima mea parere despre un om nu a coincis cu realitatea/ foarte rar/ de obicei ii simt inexplicabil / apoi uit de prima parere si le acord sansa sa imi arate ca nu-s asa cum credeam si imediat imi dau seama ca nu trebuia sa fac asta/ noi pestii avem un simt dezvoltat...
ca un bonus cateva versuri care imi plac mult / le scriu aici pentru ca domnul autor nu vrea sa il inregistez spunandu-le:
"ca sa ii vad mai bine / ma injosesc/ pana cand ei in constiinta lor trecatoare/ devin superiori/ calmi/ mentori perfecti/ salvatori ai caderii mele care nu e decat un joc al perceptiei// ma resemnez fals/ in fata a tot ceea ce ma poate supune/ in fata a tot ceea ce ma poate face sa par strivit// am invatat sa-mi asez bine cate o masca/ in fiecare seara. pot merge inainte calcand stramb/ stiu sa cad fara sa ma prinda cineva/ stiu cum sa ma sinucid fara sa mor/ si cum sa ma lovesc cat sa para / de fiecare data fatal// nici nu pot fi atent la automutilare/ ii privesc/ cum ma iarta cum ma iau in brate cum ma jignesc/ cum imi fac statui din tot felul de forme/ si tot ei ma darama odata cu schimbarile politice// cum imi dau pra multa atentie / sau deloc// iar cand vor sa ma iubeasca/ se lovesc de acest zid/ cad la pamant uimiti/ si eu/ nici macar nu observ asta/ in starea falsa de cadavru/ corpurile lor sunt mult prea usoare/ incolore/ reci// dar/ m-am obisnuit asa/ sa fiu ceea ce ei nu vor"
(Andrei Ruse - "unforgiven"/ vol Black Job, editura Vinea, 2007)
:) si inca ceva - intrati AICI :) ca sa vedeti ultimul proiect Oberliht (asociatia tinerilor plasticieni din RM)

UPDATE: uitasem o mica picanterie din "blogosfera" - anume noul blog al lui Savatie Bastovoi pe care l-am descoperit via blogului unui personaj care mie personal imi pare cumva dubios/ bine - nu il cunosc DAR orice om care il apreciaza pe Iliescu mie o sa-mi para suspect - imi pare rau ca mihai si-a sters articolul despre mineriada - aici gasiti un filmulet despre /like Iliescu este ultimul om de admirat in tara asta. blogerul il acuza pe Savatie de antisemitism aici - eu personal l-am cunoscut pe Bastovoi in noiembrie, cand am fost prima data in Chisinau/ este un personaj destul de aparte despre care nu am reusit sa-mi formez o parere prea clara - nici nu-l admir asa cum o fac multi oameni pe care ii cunosc, nici nu am neaparat ceva impotriva lui - cat despre antisemitismul lui Bastovoi personal prefer sa nu ma pronunt - balanta din pacate inclina in aceeasi directie cu cea a blogerului "dubios", dar cauzele nu-s aceleasi/ dar nu poti acuza un om fara sa vorbesti cu el - mai mult si antisemitismul este o optiune pe care un om e liber sa si-o asume, din pacate/ si nu poti obliga pe nimeni sa nu fie antisemit daca el asa a ales sa fie/ bine -nu poti obliga pe nimeni sa nu fie fan iliescu /e o chestie de educatie - daca pana la o varsta nu ai reusit... asa mori/ dar daca Savatie intr-adevar e antisemit asta nu poate decat sa imi intareasca parerea proasta pe care om am despre de oamenii bisericii/ in revista SDU, numarul 2 se poate gasi un articol interesant despre Bastovoi semnat de Dumitru Crudu, in numarul 5 avem o cronica semnata de Catalina Balan la "Iepurii nu mor".
Poeme de Stefan Bastovoi, poeme pe care Savatie Bastovoi le respinge acum ca fiind "daunatoare pentru suflet" gasiti aici - sunt poeme care mie imi plac

poza: All_that_I_need_Vol_2_by_Shace on deviantart