luni, 24 decembrie 2007

cap ou pas cap



" - Vrei sa-mi spui, te rog, ce drum trebuie sa iau ca sa ies de aici? (Alice)
- Asta depinde in mare masura de locul unde vrei sa ajungi, i-a raspuns pisica.
-Nu prea imi pasa unde...
- Atunci nu are importanta ce drum iei.
- ... atata timp cat ajung undeva, a precizat Alice, in chip de explicatie.
- A, vei ajunge cu siguranta undeva, doar daca ai sa mergi indeajuns , a lamurit-o pisica."

(" Alice in tara minunilor" - Lewis Carroll)


luni, 3 decembrie 2007

m.onolog


je suis malade
in jurul meu toti oamenii sunt buni
in jurul meu toti oamenii stiu mai bine
ce e de facut
in jurul meu toti oamenii au vietile ordonate
se trezesc la ora x
adorm la ora y
intre - a1 - a2 - a3- ... - an
ca intr-un sir matematic perfect
o groaza de activitati delicioase
avand ca singur scop prosperitatea
lor morala
si materiala
o la la
trebuie sa va odihniti
sunteti un pic obosit
pot sa-mi dau usor seama de asta
stiti - eu sunt o femeie inteligenta
vad dincolo de cuvinte
in plus a fi moral
cere un grad ridicat de efort
mai ales psihic
asa ca
asezati-va comod
e atat de cald in bratele lui

am devenit o simpla papusa
pentru voi
intre ora x si ora y
puteti sa va faceti putin timp
pentru a incerca disperati sa ma aduceti pe drumul cel bun
vorbim totusi de morala
prosperiatatea mea morala
si o fapta buna este mereu contabilizata
la judecata de apoi
n'est-ce pas?
stiu doctore am o pata mare pe creier - pastilele dumneavoastra nu ma ajuta cu nimic
vraiment , je suis un cas inguerissable
pourquoi vous me dites ceci?
stau in el ca intr-o camera de nebuni
din aia ca-n filmele americane
si oricat incercati voi sa ma faceti sa reactionez
oricat incercati voi sa ma izbiti de pereti
nu pot pati nimic
peretii sunt moi
tocmai pentru a evita
socul
mi-ati spus ca sunt curva si atunci cand m-ati vazut fumand pe strada
asta pentru ca voi credeti
ca a fuma pe strada e o chestie pe care o fac numai curvele
dar mie imi place sa fumez pe strada
pentru ca

pe strada

sunt intotdeauna singura

mai ales pe bastiliei imi place sa fumez

pentru ca imi place zgomotul pe care

il fac masinile atunci cand trec pe piatra veche

acel zgomot este de fapt
cea mai frumoasa muzica
asa cum
bratele lui sunt de fapt cea mai frumoasa poveste




photo © http://dubiousart.wordpress.com/

vineri, 30 noiembrie 2007

de ziua mea





pot, dupa numarul de oameni care imi spun "la multi ani", sa am impresia ca am o gramada de prieteni :)
si asta se intampla de 2 ori pe an
azi e una din acele zile
cel mai aiurea mi se pare ca toti oamenii astia care imi dau mesaje ma felicita si-mi ureaza diverse chestii in virtutea unor fapte care nu-s meritul meu - adica nu am ales io cand sa ma nasc sau cum sa ma cheme
minunatele beneficii ale normelor sociale - 2 zile pe an am impresia ca daca voi ajunge in rahat multe maini vor fi acolo ca sa ma ridice, sa ma scuture si sa ma ia in brate .



joi, 1 noiembrie 2007

m.iercuri

-mood-


"Ţie ţi-e bine în carnea ta şi ai o carapace dură. Tu ai devenit tare de tot, şi asta pe socoteala mea. Dar eu, eu m-am muiat. Alunec în mine însămi. Sunt putredă peste tot şi mă desfac în bucăţi. Du-te, adu făraşul şi adună-mă cu mătura." (Marius von Mayenburg- "Chip de foc")

astept ziua de vineri
asta fac
astept letargic ziua de vineri
maine voi sta acasa
voi spala niste rufe ca sa fie curate
sa pot alege
vineri ma voi trezi devreme
cu vreo 3 ore inainte
imi voi face un dus
imi voi aranja parul de vreo 4 ori pana cand
o sa mi se para acceptabil
ma voi da cu parfum peste tot
ma voi machia probabil
ca sa-mi ascund oboseala
in autobuz imi voi imagina o mie de scenarii
imi voi gandi si-mi voi calcula replici
cand il voi vedea voi zambi
si in fiecare moment voi fi atenta
la fiecare gest pe care-l fac
la fiecare cuvant pe care-l zic
pana cand el o sa plece


vineri, 26 octombrie 2007

poem



nasul meu e o curva

in fiecare clipa
mii de straini
ma murdaresc

noaptea
respir greu
nu din cauza tigarilor
ci din cauza lor
ii simt acolo
port povestile tuturor in fiecare celula
toate frustrarile, amaraciunea si saracia
se contopesc in mine
si devin una cu ei
inchid ochii
incercand
sa ma
cuprind cu totul in
invelisul pielii mele
dar nu pot opri
acest mecanism
infernal
inspiram – expiram
inspiram – expiram
mereu acelasi aer
care doare

duminică, 14 octombrie 2007

janis joplin si un pachet de camel




"Atunci, totul a început dintr-o dată să devină mult prea încet. Totul dura. Şi din cauza asta, totul se întinde şi e greu. Ca şi când ai avea nevoie de o oră, ca să cazi de la fereastră. Într-un fel, nu puteam să văd absolut nimic, aşa de încet mă uitam. Toate imaginile pătrundeau în creierul meu numai de foarte departe." (Marius von Mayenburg – „Chip de foc”)

se intampla in jurul meu o groaza de chestii, unele chiar dureroase, foarte dureroase, de genul celor care au puterea de a te pune in genunchi , altele frumoase, de genul celor pe care le-ai asteptat o viata si cu toate astea mie nu-mi pasa - nu le simt decat foarte departe de mine, exact ca in citatul de mai sus - nu sunt decat un spectator amortit. stau inchisa in cochilia pe care mi-am proiectat-o ca sa ma apere de lume insa ea si-a pierdut scopul initial si a devenit un soi de celula din care nu mai pot evada. sunt prizoniera propriilor mele efoturi, propriilor mele ganduri. starea nu e deloc pozitiva. nu e nimic bun in a nu putea sa razi sau sa plangi sau sa simti. nu e nimic bun in a privi oamenii uniform. obisnuiam inainte sa imi impart oamenii in calai si salvatori. acum nici atata nu pot.
acum nu pot decat , atunci cand simt cand ma sufoc, sa ma ridic si sa plec, fara sa inteleg de ce.
o fata mi-a dat acum cateva zile un mesaj pe 360 in care imi zicea ca ii place ce scriu dar imi sugera, pentru binele meu, sa nu mai fac public faptul ca merg la psiholog. ei bine, nu mai merg la psiholog, am mers acum luni bune si oricum nu mi se pare o chestie atat de intima. nu neg ca mi-as dori sa merg iar doar ca sa existe inca in om in care sa imi pun sperantele ca ma va scoate din mine si imi va arata un drum oarecare dar potrivit-nici asta nu cred ca e posibil. in fapt tot ce ma priveste direct sau indirect nu tine decat de mine - eu sunt dumnezeu, asa cum sunt si dracu si ce mai vreau sa fiu.
recitesc si-mi dau seama ca ori de cate ori incerc sa vorbesc despre mine sunt de o incoerenta crasa asa ca nici nu ma astept ca multi sa-mi inteleaga starea sau sa empatizeze cu ea - am invatat sa cobor oamenii de pe piedestal (zambet amar) - asa cum am invatat sa ma cobor pe mine de pe piedestal si sa ma privesc cu ochi reci -poate toate astea nu sunt decat o dovada a imaturitatii mele, poate sunt altceva - nu conteaza- in seara asta m-am asezat pe tava, mi-am pus un mar in gura si, indirect, v-am invitat sa ma devorati. este tot ce pot sa fac pentru mine/ niciodata nu am avut chef sa tin un jurnal.


joi, 30 august 2007

poem de brb

(pentru a. n.)


imi amintesc de ziua aia cand ai mei vroiau sa arunce cartile vechi din biblioteca
ca sa faca spatiu
sa scape de vechituri
iar eu plangeam si
le luam in brate
ca si cum ar fi fost
niste amanti
negustati
inca

aveam vreo 7-8 ani
nu prea stiam ce-s
cartile
sau la ce folosesc

am regretat mereu ca nu am adormit cu povesti
ca in toata goana dupa
bani
eram lasata sa visez
in fata unui ecran
la eroi animati

habar nu aveam ca sub copertile alea groase si prafuite
se ascund detalii tehnice
poeme pentru Partid
poze cu nicu
si alte porcarii

in nici un caz
povestiile pe care le-am trait
mai tarziu

ceausescu nu exista
in universul meu
asa cum
nu exista nici coada la carne
am aflat de ea
mult mai incolo
cand saream pe langa mama
intr-un picior
plictisita sa astept
sa ne vina randul la alimentara din colt

“daca traiai in vremea aia…”

eu nu am trait in vremea aia
tot ce stiu din primii mei ani de viata este ca am facut pipi de 2 ori consecutiv langa dulapul din sufragerie - din cauza asta am mancat o mama de bataie
si ca la un moment dat bunica atarna paturi de ferestre

dar azi
mi se baga in cap atatea informatii despre
peste tot se vorbeste despre
in tramvai aud chestii despre
la semafor despre
in parc despre
la o bere despre
cu ala despre
cu celalalt despre
am chiar un proiect de predat despre
si convingerea ca nu mai trebuie sa fie ca atunci
si ca eu as putea oarecum sa previn asta
doar
vorbind in continuare despre

miercuri, 29 august 2007

mood


“îi urăsc pe cei care dorm. Mă aplec asupra lor cu intenţii rele. Supunerea lor mă exasperează. Urăsc seninătatea lor inconştientă, falsa anestezie, chipul de orb studios, beţia raţională, străduinţa lor de incapabili... Am pîndit, am aşteptat îndelung o bulă roz care să iasă din gura iubitului meu adormit. Nu voiam de la el decît o bulă care să dovedească faptul că este acolo. Nu s-a întîmplat nunic. Am văzut că pleoapele lui de noapte erau pleoape de mort... Mă refugiam în voioşia pleoapelor sale, cînd nu reuşeam să mă înţeleg cu acest bărbat. Are somnul greu. Mi-a furat totul. îl urăsc pe iubitul meu cînd doarme; poate să-şi creeze cu inconştienţă o linişte care mie mi-e străină...îi urăsc fruntea de miere.... în adîncul lui, se străduieşte pentru odihna lui. Recapitulează nu se ştie ce.... Am plecat în zbor, ca nişte păsări. Am vrut să părăsim pămîntul cu ajutorul temperamentului nostru. Am decolat, am escaladat înălţimi, am pîndit, am aşteptat, am fredonat, am ajuns, am gemut, am cîştigat şi am pierdut împreună. Am tras chiulul cu seriozitate. Am descoperit un nou fel de neant. Acum dormi. Nu e cinstit să te sustragi astfel... Dacă iubitul meu care doarme se mişcă, mîna mea atinge, fără să vrea, sămînţa. Pivniţa cu cincizeci de saci de grîu este sufocantă, despotică. Testiculele unui bărbat care doarme au căzut pe mîna mea... Ţin în mîini micii saci cu sămînţă. Ţin în mînă cîmpurile care vor fi arate, livezile care vor fi îngrijite,forţa apelor care va fi transformată, cele patru scînduri care vor fi bătute în cuie, prelatele care vor fi ridicate. Ţin în mînă fructele, florile, animalele selecţionate. Ţin în mînă bisturiul, foarfecele de grădinar, sonda, revolverul, forcepsul, şi toate acestea nu-mi umplu mîna. Sămînţa lumii care doarme nu este decît prisosul care se leagănă încolo şi-ncoace al unei prelungiri a sufletului...
Cînd dormi, te urăsc.”
Violette Leduc ( in de Beauvoir, Simone - “Al doilea sex”, ed Univers , Bucuresti 1998, vol 2,pg 393)

luni, 27 august 2007

luni, 20 august 2007

text cliseic rezultat al discutiilor si intamplarilor din ultimele 3 zile/ fara pretentii literare/ scris in versuri din plictiseala


bineinteles ca ma simt bizar
ca nu-mi doresc inscriptii versace
pe mormant
ca nu am nimic din piele roz
in sifonier
sau ca nu-mi cumpar libertatea
in fiecare dimineata
bineinteles ca ma simt bizar
ca pun semnul egal
intre
o cafea
cu un intelectual
si
o tigara
cu un aurolac
pe o bordura
bineinteles ca ma simt bizar
cand va explic ca sarea de lamaie
se pune in heroina
ca sa fiarba
si chestia asta face venele sa
usture
si pe incepatori
ii face sa-si borasca matele
bineinteles ca ma simt bizar
cand va explic
ca mary daly si fromm
ar fi putut sa isi uneasca ideile
si sa scoata impreuna
o doctrina ultraliberala
care cu siguranta ar fi avut
un impact mult puternic
decat teoriile lor
luate separat
bineinteles ca ma simt bizar
ca nu etichetez oamenii
dupa vorbele altor oameni
ca nu arunc cu cacat
aiurea
sau ca tac
atunci cand altii ar urla
chiar si fara rost
bineinteles ca ma simt bizar
pentru o mie de chestii
pe care le fac
sau pentru o mie de chestii
in care cred
si pe care le apar ca o ioana d’arc
bineinteles ca ma simt bizar
bizar
un pic prea departe de voi
si pe zi ce trece
tot mai cinica

duminică, 19 august 2007

scurt moment publicitar

for *"şpărm" issues* visit HEAD INJURY THEATER
and a song to go with it :)
Ada Milea - Sa ingrasam slanina in gaina



+ tot a melodie de Ada Milea, de data asta dintr-o piesa de teatru :D, guess care



+ inca o melodie de Ada Milea care a aparut intr-o piesa de teatru :D, dar aici daca ghiciti piesa clar ati mers la multe piese de teatru :P

joi, 16 august 2007

some songs i love from a.c.

(photo:Geisha_by_Aloza on deviantArt)
press : play :)

Boris Vian- "Fais-moi mal, Johnny"; 1956; Mise en musique par Alain Goraguer


Boris Vian "Mozart avec nous" ; 1956; Mise en musique par Alain Goraguer (Arrangement)



Boris Vian "Cinématographe" ; 1954; Mise en musique par Jimmy Walter

vineri, 13 iulie 2007

lucky strike


noaptea
iubitul meu
dezbracă
femei frumoase
măsor pereţii
aşteptând ca
el
să orbească
*
dimineaţa
vreau să-l înghit
casc ochii
până
îmi dau
lacrimile
.

miercuri, 11 iulie 2007

today...


i feel like Humpty Dumpty (just click to hear my song)

me+bonus



de o luna am un hard nou nout/ pentru ca cel vechi s-a stricat ireparabil / asta inseamna un mare spatiu gol ca sa depozitez eu tot felul de porcarii, ceea ce e fain/ si multe chestii pe care le-am pierdut (proiecte, poze & alte chestii personale) / mi se pare ca am ramas fara nici o urma electronica de mine :) /asa ca azi am rugat un vechi prieten sa imi trimita poze / asta este una dintre ele. este facuta intr-un loc care vreme de aprox. un an si ceva a insemnat ceva gen acasa/ un loc de care mi-a fost destul de greu sa ma despart si in care am fost in toate felurile posibile/ ma uit cu drag la poza asta in care nu mai sunt / si pentru ca ma gandeam la acasa mi-a venit in cap sa va recomand cu toata caldura un eseu fain despre ceea ce inseamna acest cuvant : acasa/ el fumandante (cu ocazia asta apuc si eu sa-i spun lui mihai cat de mult m-au emotionat cuvintele lui si cat de tare m-am regasit in ele) / cam atat pentru acum/ nu sunt o persoana foarte vorbareata in scris :)

bonus:
de ce nu ar trebui
...sa-mi dati add pe mess ?
//sau ce va trebui sa citeasca cineva anume din lista mea maine dimineata //

iubita_din_frankfurt: e noapte si nu dor,/ si nu dorm/ si nu dorm... am ochii cat cepele
iubita_din_frankfurt: vezi?
iubita_din_frankfurt: totul din vina TA
iubita_din_frankfurt: da da
iubita_din_frankfurt: a ta
iubita_din_frankfurt: :)
iubita_din_frankfurt: vinovatule
iubita_din_frankfurt: ma gandeam ca luna e rotunda
iubita_din_frankfurt: da/ stiu/ nimic nou
iubita_din_frankfurt: si?
iubita_din_frankfurt: tu taci deci macar io vb/ desi tampenii
iubita_din_frankfurt: hai zi ceva
iubita_din_frankfurt: daca nu spui ceva pana numar la 3
iubita_din_frankfurt: imi esti dator cu un sarut
iubita_din_frankfurt: 1
iubita_din_frankfurt: 2
iubita_din_frankfurt: 3
iubita_din_frankfurt: ai pierdut
iubita_din_frankfurt: :P
iubita_din_frankfurt: :)
iubita_din_frankfurt: bai.... mi s-a facut cam frica
iubita_din_frankfurt: :)
iubita_din_frankfurt: e cam intuneric asa...
iubita_din_frankfurt: pfai
iubita_din_frankfurt: ce visezi?
iubita_din_frankfurt: pot sa vad si io?
iubita_din_frankfurt::-O asta visezi tu? omfg
iubita_din_frankfurt: mai am 2 tigari
iubita_din_frankfurt: ai un foc?
iubita_din_frankfurt: :-"
iubita_din_frankfurt: hai sa jucam ceva
iubita_din_frankfurt: asa deci...
iubita_din_frankfurt: ti-e frica ca ai sa pierzi, ai?
iubita_din_frankfurt: iti spun un secret mare mare?
iubita_din_frankfurt: :D
iubita_din_frankfurt: e tenebros asa...
iubita_din_frankfurt: uite : am in total 20 de degete
iubita_din_frankfurt: come'on
iubita_din_frankfurt: nu te asteptai nu?
iubita_din_frankfurt: bai
iubita_din_frankfurt: mi s-a facut somn
iubita_din_frankfurt: da nu renuntz
iubita_din_frankfurt: of... tacerea ta e insuportabila :((
iubita_din_frankfurt: macar acu... in ceasul al 16-lea zii naibii ceva
iubita_din_frankfurt: cu cu
iubita_din_frankfurt: muuuuuuuuuuuuuuuuu
iubita_din_frankfurt: ham ham
iubita_din_frankfurt: deci de dimineatza vei spune : e NEBUNA
iubita_din_frankfurt: da . si ce?
iubita_din_frankfurt: macar asa
iubita_din_frankfurt: io nu-s nebuna/ sunt speciala 8-}
iubita_din_frankfurt: bai
iubita_din_frankfurt: vin extraterestrii
iubita_din_frankfurt: :-S
iubita_din_frankfurt: heeeiii
iubita_din_frankfurt: i
iubita_din_frankfurt: i

vineri, 6 iulie 2007

cu cu


oameni chistoace

nu di/sperati

va intepeniti gatul degeaba

dumnezeu nu e in C.E.R.

ci la mine in gradina

jucam tenis

pe perechi

el si sf petru

eu si adam

joi, 5 iulie 2007

dicteu



azi până şi cuvintele fug de mine
şi nu reusesc sa explic
cum spaţiul se contractă şi se dilată în mintea mea
cum drumul de întoarcere devine prea lung
şi mă duce la dracu
într-un loc departe de tine
în acelaşi pat care miroase a formol ,
în care gândurile mele stau înghesuite sub cearşaf
şi visele nu au aer
pentru că singurul aer care mă ţine în viaţă
este dioxidul de carbon pe care tu îl elimini

respiratie



pun
cap la cap
bucati cazute
din praguri


devin femeia
pe care o tii de mana
in parc
sa-ti poarte noroc atunci cand joci table

joi, 28 iunie 2007

poem


andreea se scufunda
in masa de oameni

mainile lor pe fata ei
mainile lor pe mainile ei
mainile lor pe corpul ei
mainile lor peste tot
niste tentacule lipicioase
intra pe sub piele
oasele devin din ce in ce mai subtiri


dimineata aia de octombrie
era un coridor lung
plin de voci
vocile ii spun "nu te duce"
andreea trebuie sa vada
andreea trebuie sa stie

cineva o mangaie pe cap
ca sa adoarma

mi-e frica de intuneric
dumnezeule vino
si ia-ma in brate

dar
dumnezeu e coborat pe scari
in sicriu
ii impachetam lucrurile
pe rand
sa le dam la saraci
asta
pana
nu o sa mai ramana nimic

textul pe poezie.ro

duminică, 24 iunie 2007

4:48

psihoza mea

la 4:48 aud primul tramvai care trece

la 4:48 nici soarele nu are chef
de voi
şi nici eu

prin fereastra camerei
intră o lumină slabă.

în cameră
doar lampa bate
tare
în capul meu
mă ameţeşte
şi-mi vine să-mi vărs stomacul de oboseală

dar
îmi aprind încă o ţigară
iau lampa de gât
şi îndrept lumina spre locul unde e patul
şi andreea

andreea care doarme visând cine ştie ce porcării
andreea care e tare
andreea care vă place
andreea care e acolo
şi vă ascultă

andreea la care veniţi
să vă dea lumină
de la brichetă
şi ţigări

eu mă uit la ea, prin fumul gros
şi mă întreb cum face de nu se sufocă de la masca asta pe care o poartă mereu

cum dracu’ a uitat de lacrimile din trolee
de podeaua bisericii în ziua când aştepta ca sexul primului venit să-i prezică viitorul
de dumnezeii creaţi din nimicuri
mizerii
de toate umilinţele şi greşelile din trecut

cum poate să stea la aceeaşi masă cu toţi oamenii ăia care au îngropat-o
şi să zâmbească

mă enervez aşa de mult
încat îmi vine să-i strig să termine naibii odată
dar nu pot

în schimb
sting lumina
mă aşez lângă ea pe-ntuneric
şi o iau în braţe

textul pe poezie.ro

marți, 12 iunie 2007

none 5

// radiografie 2//
(pentru a.c.)


de mică îmi vindeţi
numai gogoşi despre
dumnezeu

pentru că eu ştiu

de fapt,
dumnezeu sunt eu
atunci când mă aflu pe o scenă de teatru
şi voi mă priviţi cu ochii ăia căscaţi
atenţi la cel mai mic gest
la fiecare respiraţie

când încercaţi să-mi vânaţi fiecare greşală,
fiecare ezitare
ca să aveţi pe cine da vina
pentru pierderea timpului
sau pentru faptul că aţi avut o zi proastă

dumnezeu sunt eu când stau pe o scena
de teatru
şi stiu că e de ajuns
să întind mâna dreaptă
sau stangă
pentru ca voi sa căscati ochii
mai mult
intrebându-vă ce naiba urmează.

textul pe poezie.ro

duminică, 10 iunie 2007

none 4

//nesomn//

locuiesc într-o cutie de carton
din care pot vedea
oamenii
cum aleargă
alandala prin viaţa lor
sau prin a mea.


uneori închid cutia pentru că nu vreau să vad nimic
alteori ies din ea.
depinde
de stare/ de meteo/ de chef

în noaptea asta
de exemplu,
stau chircita în cutia mea de carton
unde miroase a mare
si adie un vânt rece ,
ascult CocoRosie
şi mă joc x si 0 cu norii.

photo© In his shirt... by SHACE on deviantArt

joi, 7 iunie 2007

the diary of a prozac addict - day 7

"And we sleep through days of flood and fire
At night we fly above this town"
(Tom McRae - Hummingbird Song )

am uneori impresia ca ma descompun.
si atunci ma cuprinde o panica teribila.

ma opresc
si incerc sa-mi amintesc
tot ce-a fost.

nu pot.

ies pe strazi ca sa refac fiecare drum.
dar nu mai recunosc nimic.

seara pe la 11 jumate' aud cum ultimul 16 se retrage la depou
si ma gandesc la doi copii stand pe trepte la tnb goi, in frig, fumand.


textul pe poezie.ro
photo© Corina

luni, 4 iunie 2007

scurt tratat de (ne)sinceritate tarzie

(nimanui.tuturor.)

"daca tac nu inseamna
nimic" (Razvan Tupa)

totul expira.
eu sunt totul.
eu expir.

degeaba
ma priviti. ma atingeti. ma intrebati.
nu vad. nu simt. nu aud.


photo© Thinking_me_dead__by_dojcz on deviantArt

duminică, 3 iunie 2007

none 3

=cantec tamp=
(al doilea text dedicat profei de politici publice)


"suntem mai mult timp morti decat vii"


dimineata. cola. tigari. cascat. labe de pisica. pasta de dinti pe buze. sapun in ochi. apa rece. sampon de mere. paine prajita.

16 miroase a oboseala

la lizeanu
in fiecare zi
mi se fura 10 minute din viata

mi-ar fi placut sa fiu vatman. sa am un drum precis. sa stiu ca in orice statie ma asteapta vise mascate in oameni mici. mari. mijlocii. albi. negrii. calzi. reci. cu pula. fara. nascuti. nenascuti. buni. rai. comunisti. liberali. extremisti. raciti. rataciti. exaltati. cuminti. cu cap . fara cap. cu umbrele. cu copii. fara zile. cu zile. bosumflati. ingamfati. indigo. verzi. mov. galbeni. portocalii. in buline.

stop

azi o iau pe jos.

photo© BEDROOM_by_fabienbos on deviantArt

luni, 28 mai 2007

none 2

//free-style//
(text scris la seminarul de politici publice si dedicat profei pentru reusita de a face o ora jumatate din viatza mea mai plictisitoare )


gand :"Cei care se masturbeaza sunt niste flori"
Marius Ianus

sunt o fiinta urbana
imi place sa calc pe asfalt printre multi oameni
fumand
Nu-mi pasa de dezvoltarea voastra durabila,
de poluare si de
chestiile astea care se
intersecteaza cu poftele mele
Nu-mi pasa de fetele schimonosite
pe care voi le faceti cand eu am chef sa cant
in statia de tramvai
As vrea sa tip in creierele voastre plictisite ca il respect pe Adam desi v-a luat voua paradisul
si ca
paradisul e aici
pentru ca
realitatea e aici
e chestia asta pe care puteti pune mana

Nu-mi pasa de tot ce e dincolo, dupa
pentru ca nu se simte
acum

Asteptati voi viitorul si o viata mai buna pe o canapea uitandu-va la stirile tv

io imi aprind o tigare

textul pe poezie.ro

photo© red_shoes_in_green_grass_by_freelans on deviantArt

duminică, 27 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 6


"Every act of creation is first an act of destruction."-Pablo Picasso

pot sa-mi creez singura realitatea.
daca inchid ochii tu esti in fata mea.
nu trebuie decat sa intind mana si te ating.
in jurul nostru nu respira nimic, nu miroase nimic, nu se aude nimic.
nu exista altceva.
nu suntem decat noi doi.
doua fapturi din carne si vise.
oglinditi unul in ochii celuilalt.
noi doi, stand unul in fata celuilalt ca si cum ne-am fi gasit dupa un drum lung
pe care l-am stabatut nenascuti.
daca inchid ochii pot sa te simt in tot ceea ce sunt eu.
esti in creierul meu, in parul meu, in sanii mei, in vaginul meu, in sangele meu.
mi-e bine cu tine in mine, mi-e fierbinte, mi-e rosu, ma furnica, ma ameteste, ma sparge in mii de bucati de noi doi.
daca inchid ochii suntem numai noi doi, unul in fata celuilalt, devorandu-ne.

...deschid ochii iar tu devii mai putin decat nimic...

photo© laugh_or_crying_____by_TiaDanko on deviantArt

joi, 24 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 5

//radiografie//
( pentru a. c. )


am 21 de ani si prea putine pretentii de viata.
imi doresc sa am mereu bani de tigari si o saltea pe care sa dorm intr-un teatru.
sa ma trezesc dimineata in mirosul de scandura si seara sa aud oamenii aplaudand.
chestia asta sa-mi fie ca un cantec de leagan.
multe carti care sa stea pe jos aruncate aiurea sau ordonate, nu conteaza.
carti vechi.
pe pereti o groaza de fotografii cu locuri in care nu voi ajunge niciodata.
iar in mintea mea sa locuiesti tu.
am 21 de ani si in palma mea stanga cineva mi-a citit odata ca o sa mor tanara si saraca.
nu-mi pasa


textul pe poezie.ro


photo© after_rain_by_sabai on deviantArt

miercuri, 23 mai 2007

traffic in my sky


"Voi toţi aveţi o imagine greşită despre viaţă. Omul este un instrument. Se consumă un combustibil, şi el se pune-n mişcare. Asta generează căldură. Câtă vreme mai arde încă, omul trăieşte. Un mort e rece, acolo nu mai arde nimic. Căldură, foc, ăsta-i principiul, e o chestie biologică. Nu e cum gândiţi voi. Voi vă vedeţi doar în raport cu alţii, altfel nu vă vedeţi. Voi vreţi să vă vedeţi oglindiţi în ceilalţi şi credeţi că atunci vă alegeţi cu ceva din voi înşivă, şi că atunci chiar existaţi. Ceea ce este în întregime rahat. Dispăreţi. Vă subţiaţi, până când aţi dispărut, nu mai puteţi să deosebiţi absolut nimic, cine sunteţi voi şi cine sunt ceilalţi. Asta e greşeală, că credeţi că aşa trebuie să stea lucrurile. Trebuie să te eliberezi din legătură şi să devii de sine stătător, afară cu gândurile străine şi totul închis etanş, nici o antenă să nu mai scoţi în afară, doar arme, ca o meduză, oarbă şi loveşte, şi cine se apropie este ars, fără furie. Închide gura, închide urechile şi la fapte!"
(
Marius von Mayenburg – „Chip de foc”)


nesomn, nechef, pofta de o tigare...
noaptea ar fi mult mai frumoasa daca ar mirosi a ceai de fructe

music mood : placebo - pierrot the clown

duminică, 20 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 4



"De mult negru mă albisem/ De mult soare mă-nnoptasem/ De mult viu mă mult murisem/ Din visare mă aflasem" (nichita stanescu)

am chef sa ma trezesc dimineata langa tine, sa imi fumez prima tigare privindu-te si apoi sa plec
mi-ar placea sa cred ca asta te-ar face sa fi un pic nesigur in aroganta ta
si nu m-as intoarce
de frica sa nu te pierd




photo© Its Killing Me by Anoushka Fisz on picassomio.org

sâmbătă, 19 mai 2007

catze


dede.green & Kristinnova


mi-e somn si fata asta nu mai tace

si fluturii astia peste tot

s-a stricat pixul

folosim creionul pentru ca el nu se strica

doar se consuma

ma mananca arsurile

e vina ei, si nici aspirina nu mi-a dat

la picioare am doar 5 degete

si mai multe basici

consemnam basicile?

punem in paranteza ras ca la teatru?

da

(ras)

poate ar fi trebuit sa-l sunam

si s-o cerem....

nu. atata.

scriem iarasi ras?

nu. prea mult

ma uit la lampa si ma intreb cu ce seamana. inchid ochii si tot o vad, ea ma urmareste. parca ar avea mustati.

oare ar fi trebuit sa-mi pun covor in camera?

tu observi ca daca inchizi ochii pe jumatate lampa are mustati orizontale si verticale

nu stiu. stai sa vad

nu.

nu cred ca ai inchis cat trebuia.

cat trebuia?

imi iau crema.

stii asta e ca chestiile alea cand nu ai voie sa deschizi gura ca totul se consemneaza.

cum ar fi sa fi o oaie pe care sa o cheme paria?

sau e o oaie?

e o oaie.

ah, ce fac cu atata crema, imi fleoscaie in maini.

stai sa imi aprind o tigare

//element sters//

cainele andaluz

asta mi-a venit in cap si ma mananca urechea dreapta, acu si stanga da una sus si alta jos.



hai ma ca-i tare

o punem pe ambele bloguri.

vrei sa o scriu cu diacritice?

miercuri, 16 mai 2007

dureri ascunse



o chestie care ma enerveaza pe mine la culme este negarea holocaustului in romania, cel mai adesea facuta prin minimizarea problemei sau prin acceptarea ei ca ceva trecut, irepetabil. ma mai enerveaza si faptul ca noi asociem holocaustul numai cu omorarea evreilor si ignoram ca regimul antonescu a ucis si foarte multi romi. am vazut ieri, la cursul despre holocaust un film cutremurator: "Dureri ascunse" realizat de sociologul Michelle Kelso in care este se vorbeste despre holocaustul romilor. interesant este ca filmul ar trebui sa fie prezentat in scoli la faimoasele ore depre holocaust despre care eu personal nu am auzit nimic. daca aveti odc sau prin orice alt mijloc posibilitatea de a face rost de film vi-l recomand din toata inima. s-ar putea sa va schimbe putin viziunea asupra semenilor vostrii de alta etnie.
ps: guvernul roman a hotarat undeva in jurul anului trecut sa plateasca despagubiri romilor pentru timpul petrecut in transnistria. super! cat? cateva sute de mii de lei vechi pe an in transnistria. deci NIMIC.
photo© Lygophobia by Miftahur Rizka on deviantArt

marți, 15 mai 2007

strumfii afara din fabrica




mi-am cumparat ultimul volum al lui ianus acu vreo 2 saptamani. l-am citit pe nerasuflate apoi l-am recitit cu atentie. ma revolta volumul lui ianus, ma incomodeaza, ma agaseaza. dar imi place tocmai din cauza asta. cum asa? mereu am considerat ca arta trebuie sa fie, inainte de toate, creatoare de valori , deschizatoare de drumuri, reformatoare. in schimb ma intalnesc in poeziile lui cu un om care nu vrea sa imi indice nici un drum de urmat , care imi demitizeaza orice idee de bine si implinire si imi baga pe gat frustrarile si problemele sale. ma deranjeaza sinceritatea lui ianus. ma deranjeaza felul asta grotesc prin care el vrea sa imi deschida ochii. si ma deranjeaza cel mai mult ca are dreptate si ca nu ma minte.

photo© Home_by_Niesen on deviantArt

duminică, 13 mai 2007

scurt tratat de sinceritate - despre oameni


"Nu mai sunt decât eu. Sunt oare în toate oglinzile sau eu însumi sunt oglinda a tot ce există?" (Eugen Ionescu)

oamenii devin inevitabil chiştoace
ale unor ţigări fumate de tot sau pe jumătate

unele strong, altele light,
nici măcar nu contează.

mă uit la scrumiera asta care pe zi ce trece se umple
cu nepăsare.

vineri, 11 mai 2007

none




noaptea asta e calda si miroase a gogosi. eu ma simt impacata. cred ca e prima oara dupa foarte mult timp. mi-e bine. imi vine sa zbor, sa plutesc. e un sentiment nou, seamana cu sentimentul de a fi indragostit. numai ca nu te raportezi la altcineva, nu exista altcineva. nu esti decat tu :). parca m-am indragostit de mine. acum abia, inteleg ce spunea r. atunci cu faptul ca in lumea asta nu e nimic de pierdut sau de castigat decat vieti.
eu acum am castigat. m-am recapatat pe mine.



photo© coffee__lips_and_cigarette_by_monstermagnet on deviantArt

joi, 10 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 3

(lui s)


"life is funnier than shit"

anei nu-i prea place ce scriu. si nici eu nu ma prea omor dupa. insa simt ca trebuie sa o fac. am prea multe ganduri pe care le-am adunat in mine si pe care vreau sa le vomit inainte ca ele sa ma sufoce mai mult.

azi o sa ma ridic din tot cacatul asta.
ai fost drogul meu.ti-a placut si nu ti-a placut. te-am flatat si te-am dezgustat . m-am agatat de tine si ti-am intins mana. mi-ai intins mana si mi-ai taiat aripile. in egala masura.
te-am iubit si te-am detestat, tot una.
acum rup pagina.
fara regrete.

photo© i like it Type O - by suzi9mm on deviantArt

luni, 7 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 2



e ceva cu toate lucrurile neterminate din viata mea. mi se pare ca ele ma bantuie si ca nu le pot indeparta.
lucrurile astea neterminate iau infatisari variate: astea 7 kile de cursuri pe care le am insirate pe jos, restantele, sunetul ala pe care il scoate telefonul atunci cand primesc un mesaj, visele colorate, comarurile, cuvintele pe care le scriu, regretele, amintirile, etc. etc.
adorm in fiecare noapte mai greu si ma simt din ce in ce mai mica.
ma uit la oamenii din tramvaiul 16 si mi se par pe zi ce trece mai urati. pentru ei implinirea miroase a sarmale cu mamaliga, a mici, a bere, a meci de fotbal, a sex, a heroina, a bani, a dumnezeu, a scutece si alte chestii d'astea.
in schimb, dorintele mele plutesc in formol, asa cum am auzit ca plutesc cadavrele in subsolul facultatii de medicina asteptand sa fie disecate.
photo© Silviu

miercuri, 2 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 1




cand i-am spus psihiatrei ca eu si cu dumnezeu suntem amici m-a privit dubios si si-a notat chestia asta pe o foaie.
apoi i-am zis ca suntem certati.
l-am ingropat in ziua in care te-am ingropat pe tine.
dumnezeul meu iese din pamant doar atunci cand imi este foarte frica. sau cand sunt singura.
ne place sa stam de vorba in tramvaiul 16 sau sa fumam impreuna o tigara la fantana de la arhitectura.
in rest nu am nevoie de prezenta lui. asta ma face sa ma simt puternica.
sau sa ma simt tu.

luni, 30 aprilie 2007

singur cu toată lumea - Charles Bukowski


carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-şi găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o căutare
tîrînduse în paturi
afară din paturi
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decît
carnea
n-avem nici o
şansă
sîntem prizonierii
aceluiaşi scenariu

nimeni nu-şi găseşte
perechea

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

marți, 24 aprilie 2007

O casnicie – Walter Toman


Ea vrea sa dea drumul la gaz, in timp ce el doarme.
Din principiu, el nu are nimic impotriva mortii.
Dar atunci cand ea se ridica din pat
si se duce la bucatarie, fara pantofi,
si se invarteste pe-afara, si o data bea si apa,
iata ca-i vine o banuiala.
Si atunci cand ea sta iarasi alaturi in pat
el se rasuceste in asternut
si geme usor
si se preface ca se trezeste chiar atunci,
si se duce la bucatarie, se invarteste cateva clipe,
se uita la robinetele de gaz, sunt toate inchise,
si o data bea si apa
si apoi se culca in pat langa ea.
Ea banuieste ca el a deschis robinetul de la gaz
si-l vede intepenit sub plapuma
in ciuda beznei adanci din casa de inchiriat.
Si se apuca brusc de maini
si brusc tasnesc din incapere si impreuna
cerceteaza inca o data robinetele de la gaz
si le lasa inchise, si se vara iarasi in pat
si-si spun noapte buna
si adorm.

duminică, 22 aprilie 2007

2:35 psihoza matinala



...intarziata





explicatie (long live yahoo messenger and copy-paste):
Nathalie :e normal sa ai si perioade de genul asta........pt.ca esti perfectionista...trebuie sa te relaxezi,sa te detasezi un pic,sa ai incredere
Nathalie: incearca sa scrii tot ce-ti trece prin cap,chiar fara logica si incet incet o sa prinda ideile contur.e un exercitiu de actorie...dicteu


so, here i go:

Open: start -> all programs -> office-> word
Random play : Anja Garbarek - Still Guarding Space

cuvintele stau
incrucisare
picior peste picior
ca niste curve
pe-o bordura
asteptand vreun excitat

tigarile se imputineaza pe masura ce tragi

hai emigrati odata din creierul meu
in state cu work and travel

boxele se aud ca dracu

a naibii pisica doarme toata ziua in locul meu

ba… pleaca ba de aici
nu mai pierde timpul
ca nu-i

vineri, 13 aprilie 2007

povesti corecte politic de adormit copii


ieri mi-am amintit de o carte absolut delicioasa pe care am citit-o anu' trecut :) asa ca va las o mostra pt destindere ;;)
:
Scufiţa Roşie

A fost odată ca niciodată o tânără persoană pe nume Scufiţa Roşie, care trăia cu mama ei la liziera unei păduri vaste. Într-o bună zi, mama ei o rugă să ducă un coş încărcat cu fructe proaspete şi nişte apă minerală la domiciliul bunicii ei, nu pentru că asta ar fi fost treabă de femeie - nu, Doamne fereşte -, ci fiindcă făcea astfel un gest generos, care stimula dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitate. În plus, bunica ei nu era bolnavă, ci mai degrabă într-o stare perfectă de sănătate fizică şi mentală, fiind absolut capabilă să aibă grijă de propria persoană, ca orice adult ajuns la maturitate.
Deci, Scufiţa Roşie îşi luă coşul şi porni la drum prin pădure. Mulţi oameni considerau pădurea ca pe un loc plin de pericole şi ameninţări, de aceea nu puneau niciodată piciorul acolo. În ciuda acestui fapt, Scufiţa Roşie avea suficientă încredere de sine şi în sexualitatea ei crescândă, încât să nu se lase intimidată de asemenea clişee freudiene.
Pe drumul spre casa Bunicuţei, Scufiţa Roşie fu acostată de un lup care o întrebă ce duce în coş. Ea îi răspunse:
- Câteva snackuri sănătoase pentru bunicuţa mea, care, cu siguranţă, este absolut capabilă să-şi poarte singură de grijă ca orice adult ajuns la maturitate.
Şi lupul îi răspunse:
- Ştii, draga mea, pădurea nu-i un loc sigur pentru fetiţe care se plimbă singure.
Scufiţa Roşie îi răspunse:
- Consider remarca ta sexistă extrem de jignitoare, însă prefer s-o ignor, gândindu-mă la statutul bine cunoscut de proscris al societăţii pe care-l ai, din cauza căruia stresul te-a obligat să elaborezi această viziune personală despre lume şi viaţă, care este cu totul valabilă. Iar acum, te rog să mă scuzi, fiindcă trebuie să-mi văd de drum.
Scufiţa Roşie merse mai departe şi nu se abătu de la drumul principal. Însă, cum statutul de proscris al societăţii îl ajutase pe lup să se debaraseze de clişeele înrobitoare, tributare modului de gândire tipic occidental, liniar, lupul cunoştea o scurtătură pe care putea ajunge mai rapid la casa Bunicuţei. Dădu buzna în casă şi o mâncă pe Bunicuţă, acţiune al cărei curs era perfect firesc şi valabil pentru un carnivor ca el. După care, total dezinhibat, eliberat de prejudecăţile tradiţionaliste, rigide în legătură cu conceptul de masculin şi conceptul de feminin, îşi puse cămăşuţa de noapte a Bunicuţei şi se urcă în pat.
De cum intră pe uşă, Scufiţa Roşie spuse:
- Bunicuţo, ţi-am adus nişte snackuri fără sodiu şi fără grăsime, ca expresie a respectului faţă de rolul tău de matriarh înţelept şi preocupat de binele celorlalţi.
Din pat, lupul rosti cu blândeţe:
- Apropie-te, copila mea, ca să te pot vedea mai bine.
Scufiţa Roşie spuse:
- A, am uitat că eşti dezavantajată optic cu desăvârşire. Bunicuţo, dar ce ochi mari ai!
- Fiindcă au văzut multe şi au iertat multe, draga mea.
- Bunicuţo, dar ce nas mare ai - sigur, totul e relativ şi, fireşte, este atrăgător, în felul lui!
- Fiindcă a mirosit multe şi a iertat multe, draga mea.
- Bunicuţo, dar ce dinţi mari ai!
- Sunt mulţumit cu mine, de ceea ce sunt şi cine sunt, îi răspunse lupul şi sări din pat.Şi o înşfăcă pe Scufiţa Roşie în gheare, hotărât să o devoreze.
Scufiţa Roşie ţipă, nu pentru că ar fi fost înfricoşată de predispoziţia aparentă a lupului spre travesti, ci din cauză că îi invadase intenţionat spaţiul personal.Ţipetele ei fură auzite de o persoană care trecea prin zonă, de profesie tăietor de lemne (sau tehnician de combustibil lemnos, după cum prefera să i se spună). Când se năpusti în căsuţă, acesta remarcă imediat comportamentul inadecvat şi încercă să intervină. Însă, pe când ridica securea, pregătit să lovească, atât Scufiţa Roşie, cât şi lupul se opriră.
- Şi ce zici că ai de gând să faci? îl luă la întrebări Scufiţa Roşie.
Tehnicianul de combustibil lemnos clipi nedumerit şi se strădui să furnizeze o explicaţie, însă nu-i trecu prin minte nici un cuvânt.
- Auzi, să dai buzna aici ca un om din Neanderthal, agitându-ţi arma şi lăsând-o să te exprime! exclamă Scufiţa. Obsedatule! Specimenule! Cum îndrăzneşti să presupui că o femeie nu e în stare să-şi regleze singură conturile cu lupul, fără a fi nevoie de intervenţia unui bărbat?!
La auzul discursului pasionat al Scufiţei Roşii, Bunicuţa sări afară prin gura lupului, înşfăcă securea din mâinile tehnicianului de combustibil lemnos şi îi reteză scurt capul. După această grea încercare, Scufiţa Roşie, Bunicuţa şi lupul se simţiră uniţi de un anume sentiment al cauzei comune. Hotărâră să înfiinţeze un cămin alternativ bazat pe respectul reciproc şi pe cooperare şi trăiră împreună fericiţi în pădure până la adânci bătrâneţi.

joi, 12 aprilie 2007

mai este oare acesta un om?


de Primo Levi


" fusesem capturat de militia fascista in ziua de 13 decembrie 1943. Aveam 24 de ani, minte putina, nici un fel de experienta si o puternica inclinatie de a trai intr-o lume a mea, aproape deloc realista, populata cu nauci carteziene despre civilizatie, cu sincere prietenii masculine si palide prietenii feminine, inclinatie favorizata de izolarea la care de patru ani ma constrangeau legile rasiale. Nutream un sentiment de revolta moderat si abstract"

"pe vremea aceea nu invatasem inca principiul pe care, ceva mai tarziu, in lagar, aveam sa mi-l insusesc foarte repede, dupa care prima indatorire a onului este sa-si urmareasca propriile tinte; de aceea, nu pot considera decat fireasca evolutia ulterioara a lucrurilor"

"mai devreme sau mai tarziu, toti descoperim, prin experienta proprie, ca fericirea deplina nu este posibila in viata, insa putini se opresc asupra alternativei dupa care tot asa stau lucrurile si cu nefericirea deplina"

"putini sunt oamenii care stiu sa mearga la moarte cu demnitate si foarte adesea nu cei la care te-ai astepta"

"stiu foarte bine ca peste putin timp totul are sa se sfarseasca, poate chiar in aceasta camera, cand se vor fi plictisit sa ne vada goi, leganandu-ne de pe un picior pe celalalt si incercand din cand in cand sa ne asezam jos, fara sa reusim, pentru ca sunt trei degete de apa rece"

"avem impresia ca asistam la o drama absurda, una din acele drame in care pe scena apar vrajitoare, Sfantul Duh si diavolul."

"atunci ne-am dat seama, pentru prima data, ca limba noastra nu are cuvinte pentru a exprima aceasta ofensa : desfiintarea unui om"

"personajele acestei carti nu sunt oameni. Omenia lor a fost ingropata sau si-au ingropat-o ei insisi sub jignirea suferita sau impusa altuia"

luni, 2 aprilie 2007

my dede.green experiment




<= virginity__by_PsychoticBanana on deviant acum vreo luna am lansat pe 360 un experiment, mai exact o provocare la care am invitat aleator mai multi oameni :)

ea suna cam asa:
aceasta pagina este un EXPERIMENT. acest lucru nu inseamna ca toti care accepta invitatia mea sunt niste "soricei" intr-un laborator. voi alege pentru "friends" persoanele care imi plac, intr-un mod total aleator, persoanele care, dupa parerea mea au ceva de spus. vreau sa adun pe aceasta pagina persoane care iubesc arta, frumosul, persoane care isi pun intrebari, care ridica de ce?-uri. eu nu am nevoie de oameni morti in jurul meu si nici de prieteni. eu am nevoie de oameni dispusi sa raspunda la niste intrebari pe care eu le pun si care la randul lor au intrebari de pus. daca crezi ca esti altfel, daca citesti ceva mai mult decat carti de colorat, daca iti permiti sa visezi, daca vrei mai mult de la tine, daca faci lucruri speciale (si nu le ascunzi sub masca unei modestii ipocrite, atat de "made in romania") da-mi accept, la urma urmei nu te costa nimic

apoi a urmat:

PRIMUL EXPERIMENT:
fiind studenta la SNSPA-Stiinte Politice am tot auzit din anul 1 discutii interminabile despre libetate. O gramada de oameni care mai de care mai destepti s-au apucat, s-au gandit ce s-au gandit si au scris carti despre ce inseamna libertatea, ce presupune libertatea. de la arhicunoscutul J.S. Mill, "evreul cel rau"(dupa unii, not me) de Marx, Fromm, pana la Rawls si alte nume mari si mult mai complicate de atat, toti, dar absolut toti si-au dat cu parerea. mai mult, traim in romania si asta presupune ca am mers cel putin odata in viata intr-un autobuz super aglomerat unde un batran spunea ceva de genu: era mai bine in comunism, ce haos e acum. ei bine, eu , atunci cand auzeam un batran d'asta, imi spuneam in sinea mea : "domnule, pai cum... poate aveati un salariu ok, siguranta unui loc de munca, o casa, etc. insa nu aveati libertate" ... acu ma intreb : dar eu, eu dede , sunt libera? adica cum ma prind daca sunt sau nu libera? cat de universal, sau din contra, particular, este acest concept de "libertate"?
nop, primul experiment nu presupune o lucrare de 10 pagini (standarde academice: times new roman, 12, un rand jumate') despre ce este sau nu este libertatea, desi ar fi interesant sa citesc si sa citim intre noi diferitele noastre pareri. am o idee, zic eu mai buna: eu vreau ca fiecare din noi sa facem o fotografie a libertatii, sa fotografiem adica libertatea. ce va iesi de aici? habar nu am, pe bune. eu una nu stiu acum, in momentul asta ce voi fotografia. mai mult, nu am nici telefon smecher care face poze si nici aparat digital dar ma oblig ca (,) cumva, intr-un fel sau altul, imprumutand de la o prietena sau luand-o cu mine intr-o plimbare prin bucuresti sa caut libertatea si sa o fotografiez.
de ce? - pentru simplul fapt ca in primul moment in care cititi ce am scris puteti sa va dati seama ca habar nu aveti ce ati putea fotografia
cand? - eu zic un termen limita de 2 saptamani desi mi se pare ohooo... mult... sunt acceptate si poze care vin mai tarziu, numa' sa vina
ce va iese de aici? - exercitiu de imaginatie- foarte bun pentru "destresare"
nu voi pastra pozele doar pentru mine, stati linistiti- toate pozele vor fi afisate pe blog pentru a fi apreciate/criticate de ceilalti.
mi se pare un experiment interesat, sper sa imi impartasiti parerea astept mailurile dvs cu poze pe adresele mele de mail : dede.green@yahoo.com (de preferat) sau green.dede@gmail.com

o zi excelenta va doresc si multa inspiratie!


CE A IESIT DE AICI?




Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Andreea Bogdanovici






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Andreea Bogdanovici









Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by ruxi muxi






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by ruxi muxi







Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Alin Iacob






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Cr1s



Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Mi






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Mircea



Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Egoista









Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Debby






Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Villio




Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by dede green


Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket by Ciprian

eu una sunt multumita de ce a iesit si mi-a placut si ideea. problema e ca nu stiu cati dintre voi mai aveti chef de chestii de genul asta, asa ca acum sunt foarte interesata de un feed-back, mai exact de un comentariu. sa continuam? sa nu continuam?

cum ar zice-o ionescu : dede green is dead. long live dede green :)

photo© virginity__by_PsychoticBanana