daily stuff

dupa o saptamana super stresanta la facultate - cu examene zilnice si inaintea uneia si mai stresante - cu mai multe examene pe zi zilnic m-am hotarat sa ma rasfat astazi si sa imi cumpar ceva ce imi doream de tare mult timp si am tot avut dar primite de la parinti sau de la sor-mea care la randul lor le-au primit de la altii. si mi-am luat un jurnal care de fapt nu il voi folosi ca jurnal sau poate ca ca jurnal sau nu stiu dar e foarte fain. de fapt e asta negru din poza :). am stat in carturesti vreo ora uitandu-ma la toate ca sa il aleg pe cel care imi place cel mai tare ca doar e un rasfat pentru mine de la mine si trebuie sa imi placa. bine si ala rosu era fain dar era cu 15 de RON mai mult doar pentru ca avea coperta groasa si niste chestii de lipit prin el foarte misto ce-i drept si care imi placeau dar trebuie sa imi pastrez totusi cumpatul ca suntem in perioada de criza si rusii au mai si taiat gazele si mie mi s-a mai si taiat jumatate din salariu de la revista pentru ca is in sesiune. asa ca asta cu 45 RON e perfect. e cel mai scump lucru pe care mi l-am luat cadou de muuuulta vreme dar il merit pentru tot stresul de anul trecut si pentru stresul de acum.
si m-am calmat dupa vacanta la chisinau si dupa stresul de dinainte si am inceput sa ma impac cu mine si sa imi evaluez greselile si ne-greselile si temerile si toate cate s-au transformat din ele. si mi-am dat seama ca am exagerat mult din disperare, ca nu am luat lucrurile cum au venit, ca mi-am construit povesti imaginare in cap si dupa am tipat la altii ca de ce nu-s reale. si ca iubesc si ca e bine ca iubesc si ca mi-e teama acum sa vad care e realitatea povestii in care sunt dar ca oricare ar fi ea ea este si oricat dau din picioare eu si tip nu se schimba.
si saptamana asta cand am auzit frana aia pusa brusc si m-am intors si fix langa mine era o masina cu un cuplu care tipa si ei erau la fel de speriati ca si mine de posibilul impact care nu s-a produs m-am gandit ca trebuie sa incep sa ma arunc in viata si sa fac lucrurile pe care mi le doresc cat inca mai am timp. si asta mi s-a parut un semn de la dumnezeu. si am vorbit si cu moni despre dumnezeu, ea a ajuns un fel de duhovnic al meu, ceea ce cred ca e ok in ochii lui dumnezeu pentru ca din toti preotii din lume o prefer pe ea care desi nu s-a calugarit e plina de har. si nu stiu daca dumnezeu exista sau nu, numai ca invatatura lui si modul in care moni vorbeste pe mine ma linisteste.
si da, raman tot eu numai ca incep sa ma gandesc tot mai mult la mine si incep sa fac cunostinta cu mine si poate voi reusi chiar sa ma iubesc eu pe mine si nu sa ma iubesc pe mine pentru ca ma iubesc ceilalti si sa fiu mandra de mine. sa vedem.