update

va place chavela vargas? mie imi place tare mult. intreb pentru ca asta ascultam acum. desi acum-ul cand eu intreb nu e totuna cu acum-ul cand voi raspundeti asa ca probabil cand cineva va cititi ce scriu eu eu voi avea in minte o alta intrebare si nu asta. complicat? nu e complicat, e doar o introducere.nu am mai scris de o groaza de timp ceva ce sa si public pe blog...
azi a fost o zi ploioasa - din pacate si friguroasa pentru geaca subtire pe care o imbracasem si sub care trebuia sa tremur de frig asteptand sosirea lui augustin nacu cu revistele. am ajuns mai devreme la fantana de la universitate. sunt asa frumosi porumbeii - ati stat vreodata sa ii priviti? probabil ca da - toata lumea priveste cel putin odata porumbeii. asta faceam si eu pana cand radu s-a apropriat. cine e radu? pai un aurolac care sta pe la universitate. el mi-a zis ca il cheama radu cand s-a apropriat cu 3 orhidee de mine si a insistat sa le iau. nu a acceptat nici un refuz si nici o rugaminte de-a mea si s-a indepartat abia dupa ce le-am luat repetand incontinuu ca pe el il cheama radu. mi-a intins si mana lui murdara, foarte murdara dar nu am putut sa-i schitez decat un zambet usor incurcat pana cand radu a inteles ca nu o sa dam mana. apoi augustin a sosit si radu a trecut pe langa noi turnand chestia aia de o toarna ei in punga si sufla apoi in punga si eu nu stiu anume ce e. i-am zis si lui augustin ca florile sunt de la radu si i l-am aratat. probabil i s-a parut dubios dar nu a zis asta. de fapt chiar eu ii spusesem inainte ca asta e dubios. augustin a fost atat de amabil cat sa astepte impreuna cu mine venirea anei. am iesit cu ea la un suc. dragostea o face pe ana asa speciala. de fapt dragostea ne face pe toti mai speciali. la asta ma gandeam in timp ce schimbam povesti despre cum a mai fost ultima vreme pentru ambele. la chioscul de la muzeu am lasat jumate din reviste. augustin imi adusese 69 de exemplare si tare grele erau pentru mainile mele care au uitat sa le care. am pornit apoi usor spre facultate. inainte de ore m-am intalnit cu ianus ca sa ii dau si lui cateva reviste. a privit florile de la radu si si-a cerut scuze ca nu mi-a adus nici o floare cu ocazia zilei femeii gen si a trebuit sa spun iar povestea cu radu. in hol dau de colegul mei adrian, se uita la flori si ii zic ca le am de la un aurolac. "la figurat zici?" ma intreaba el. "nu mai pe bune de la un aurolac" ii zic eu si el parca se uita ciudat. "de fapt nu e un aurolac e radu, asa il cheama" completez.
la ora de gramatica ebraica incepem sa citim dupa literele de tipar. eu le stiu doar pe cele de mana si ii explic profului ca nu ma descurc inca sa citesc. de fapt logic nici nu am de ce sa le stiu intrucat pana acum la ore nu am lucrat deloc cu ele. dar ceilalti colegi le cunosc - unul din ei face ebraica biblica si de acolo, alta colega face un curs in particular in care se preadu litere de tipar si o colega avusese curiozitatea sa le invete. asa ca eu raman singura care nu le stie desi am toate motivele plauzibile sa nu le stiu. proful glumeste pe seama asta si eu ii spun ca nu trebuie sa fie tendentios si ca daca stiam ca trebuia sa le invat le invatam. proful e din israel si nu intelege anume nuanta cuvantului tendentios. ma intreaba ce inseamna si ii zic ca l-am folosit in context cu sensul de "rautacios". dupa privire imi dau seama ca pana saptamana viitoare trebuie sa stiu perfect literele de tipar ori o sa dau de naiba :D.

pe drumul inapoi acasa stau si ma gandesc la anul care a trecut. maine fac 23 de ani, o varsta onorabila cum s-ar spune. si pentru mine ziua mea e importanta pentru ca e ziua in care ma gandesc la toate cate am facut cu o varsta inainte si la toate lectiile pe care le-am invatat sau nu. nu am nici un plan in cap pentru maine, altul decat sa hoinaresc aiurea pe strazile bucurestiului. acum un an de ziua asta tot era atat de diferit. asta ma coplesteste - cate lucruri ti se pot intampla intr-un an de viata, de fapt si intr-o secunda.
timpul trece.