am pierdut week-end-ul jucandu-ma pe net cu gelu, noul meu animalut pe carte l-am creat pe facebook. cristina m-a atras in capcana si toata ziua buna ziua am stat sa-i adun banuti ca sa isi faca casuta mai frumoasa. saptamana trecuta a fost aiurea, lunga si intunecata, cu multe ganduri triste si multe incercari de a ramane la un echilibru, am alergat dintr-o parte in alta ca sa consum timp, sa se duca timpul meu de gandire, scenarii si drame. nu ma pot concentra la nimic - am maine un examen si nu stiu un cuvintel, nu pot face nimic - lucrez slowmotion la niste proiecte pt revista - mai scriu ceva inchid, citesc cate ceva, revin. mai pic pe ganduri, pierd sirul exact al lucrurilor, incerc sa-l gasesc, iar pic si tot asa. de fapt nu-s buna de nimic in perioada asta, uit lucruri, le aman pana uit de ele, fumez mult mai mult...
vineri a fost lansarea revistei si a iesit cumva simpatic - am facut schimb de experiente horror la chisinau cu george damian, cel ale carui invataturi mi-au prin bine cand rusii au oprit gazul.
putina lume la lansare, frumos locul unde s-a petrecut desi greu de gasit prin cotloanele caii calarasului. m-am bucurat sa o revad pe diana desi nu am prea putut sta de povesti, la fel si pe catalina, care a scris o cronica despre ce s-a petrecut acolo pentru blogul revistei.
toate senzatiile se schimba zilnic , uneori cu 180 de grade. vladimir ma intreaba ce varsta am si apoi imi zice ca inca sa nu imi dau in cap ca tot ce simt acum e natural cand esti mic si trece /eu incerc sa il cred si uneori merge, alteori...
ma simt dezamagita si cumva singura, ma revolta prostia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele si de a primi iar un mare sut in cur adica o mare indiferenta tradusa prin tacere - cred ca nimic nu e mai umilitor decat indiferenta - e ca si cum nici macar nu meriti efortul de a ti se raspunde. si atunci imi zic: vezi proasto? nu era mai bine sa ramanem mute? vezi ce faci cand te lasi in voia ta? o dai in bara! si repet si repet si repet asta.
vineri a fost lansarea revistei si a iesit cumva simpatic - am facut schimb de experiente horror la chisinau cu george damian, cel ale carui invataturi mi-au prin bine cand rusii au oprit gazul.
putina lume la lansare, frumos locul unde s-a petrecut desi greu de gasit prin cotloanele caii calarasului. m-am bucurat sa o revad pe diana desi nu am prea putut sta de povesti, la fel si pe catalina, care a scris o cronica despre ce s-a petrecut acolo pentru blogul revistei.
toate senzatiile se schimba zilnic , uneori cu 180 de grade. vladimir ma intreaba ce varsta am si apoi imi zice ca inca sa nu imi dau in cap ca tot ce simt acum e natural cand esti mic si trece /eu incerc sa il cred si uneori merge, alteori...
ma simt dezamagita si cumva singura, ma revolta prostia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele si de a primi iar un mare sut in cur adica o mare indiferenta tradusa prin tacere - cred ca nimic nu e mai umilitor decat indiferenta - e ca si cum nici macar nu meriti efortul de a ti se raspunde. si atunci imi zic: vezi proasto? nu era mai bine sa ramanem mute? vezi ce faci cand te lasi in voia ta? o dai in bara! si repet si repet si repet asta.
Un comentariu:
sunt multe lucruri mai umilitoare decât nepăsarea
Trimiteți un comentariu