vasilievici (1978-2010)

prima data am citit vestea sambata seara pe blogul lui andrei ruse. apoi duminica dimineata tot internetul vuia. si cu toate astea mi-a venit greu sa cred. e greu cand iti dai seama ca e vorba despre un om pe care-l cunosteai. si cel mai greu lucru este cand iti dai seama ca nu mai ai nici o sansa sa il revezi.
l-am cunoscut pe george in 2008. am vorbit pe net si spunea ca vrea sa vina la bucuresti semi incognito. nu stiu cum peste 2 zile il asteptam undeva la parcul de la gara. ne-am plimbat, am vorbit mult si mi-a adus doua dintre volumele lui - yoyo si cerneala. mi-a povestit despre emilia si mi-a citit-o, despre felul lui de-a fi, despre trecut, despre viitor, despre scris, carti, arta contemporana, pictura. repet ce s-a mai zis pana acum de atatea ori - george vasilievici era un om VIU., era un om care traia pentru literatura, trecand peste toate barierele, un om care cauta si daruia arta. si in amintirea mea asa va ramane. iti multumesc din nou george pentru cartile tale si pentru frumosul cadou. Dumnezeu sa te ierte.

două amintiri
"Lunetistul ratează pentru prima oară. Lunetistul ratează pentru a
doua oară. Sunt cele doua amintiri ale lunetistului. Unicele sale
ratări."

penibil

joi la poetici Cosmin Dragomir m-a anuntat bucuros ca scriitorul Alexandru Vakulovski a fost invitat pe 22 februarie in romania pentru a depune juramantul de credinta fata de statul roman.
la mai putin de 24 de ore dupa aceasta discutie, aflu ca acelasi Alexandru Vakulovski nu a primit viza pentru a intra in romania.
concluzia : pana si statului roman ii este rusine sa lase pe cineva sa vina ca sa ii jure credinta.

puteti afla mai multe despre aceasta poveste penibila pe blogul lui Alexandru

update 5 (25.02/ seara) : deschideti sampania!!! imposibilul a devenit posibil :)! Alexandru a trecut si de hopul juramantului!

update 4 (25.02) : astazi la ora 16.45 fix Sandu Vakulovski va depune juramantul de credinta la Ambasada Romaniei de la Chisinau!!!!! deschidem sampania?

update 3 (24.02): bineinteles ca povestea din update 2 suna prea de basm ca sa devina si realitate asa cum insasi realitatea a dovedit-o. luni, personajul nostru picaresc a pornit curajos spre ambasada unde, cum era de asteptat, nu a dat peste indivizi mai prietenosi decat cei de la consulat. ba chiar s-a ales si cu o micuta morala despre ce e bine si ce ce nu este bine, despre moral si imoral ca doar suntem in postul pastelui si ne mandrim cu statutul de ortodocsi. si pentru ca el nu a inteles din prima, ambasada l-a mai chemat odata marti sperand, draga de ea, ca de data asta va lua si notite si va invata ce si cum cu calea dreapta si luminoasa. dar se pare ca personajul nostru ramane o "dezamagire" pentru ilustrii nostri diplomati din cauza ca nu reuseste sa prinda cum sta treaba cu mizeria ascunsa sub pres si zambetul tamp si idiotic.
asa ca el continua sa strige : "regele e gol!" impreuna cu alti multi naivi
in acest punct nu imi ramane decat sa ma intreb : oare romania se va rusina si va fugi repede repede in palatul ei birocratic de unde va scoate un pasaport romanesc cat sa isi spele greseala in ceasul al n-spe-lea sau va continua sa se plimbe tantosa si penibila strigand : mie imi pasa si mai ales de cultura?
oare o solutie ar fi sa plecam cu totii si sa stingem si lumina?
iaca un interviu cu Sandu in care este inserata si o veste buna - aici

update 2 (21.02): Alexandru Vakulovski : "Cât de departe poate merge absurdul? Mâine, 22 februarie, 2010, voi vedea. Voi merge la Ambasada României de la Chişinău (teritoriul României) – să cer să mă lase să depun jurământul. M-aţi chemat? Eu vin!"

+ diseara la Radio Guerrilla intelectualii romani declara razboi romaniei - detalii aici


update (20.02): scriitorul Serban Foarta cere acordarea cetateniei romane lui Alexandru Vakulovski

Letter from Moldova - Joanne Richardson

Letter from Moldova
28 min. 2009
Director: Joanne Richardson
Producer: Joanne Richardson (DMedia)
Production Company: D Media - www.dmedia.ro

Inspired by Chris Marker’s Letter from Siberia, this journey to Moldova is narrated through ten letters that reflect on the collapse of the Soviet Union, the contradictory nature of the current power of the communist party, and the uneasy proximity between post-colonialism and nationalism.

On another level, Letter from Moldova is a travelogue that brings to light the problematic nature of travel discourse and its affirmation of cultural superiority by portraying traveling to the East as a journey back in time. The video reveals the limits of the tourist gaze through the narrator’s own misunderstandings and inherited prejudices about the Russians, which have been a commonplace of Romanian culture since the 1960s.

"I am writing you this letter from a distant land. She lies somewhere between the Middle Ages and the 21st century, between nostalgia for a failed revolution and an imaginary hope called Europe … Was it our compulsion for traveling that first brought us together? Perhaps it was the threshold of the indeterminate that attracted us, the promise of a different becoming, even though its moment has now been lost. But in its failure we can still imagine remembering a future that never was.”

Premiere: September 9, 2009 at the Center for Contemporary Art in Lithuania

aici pt download

...

"Înainte de a ieşi din sinagogă, scoase la întâmplare o carte din raft, o deschise şi aruncă o privire în ea, aşa cum făcea taică-său când, aflat la strâmtoare, căuta o cale de ieşire. Iaşa ţinea în mână Cărările veşnice de Rabi Iehuda Low. Îl izbi imediat un verset din Biblie: "Închide ochii pentru a nu vedea răul..." urmat de o tâlcuire din Ghemara: "Bărbat este acela care nu se uită la scalda femeilor". Iaşa îşi tălmăci anevoie cuvintele ebraice. Ce vrea să spună Biblia? Că trebuie să fii stăpân pe tine. Dacă nu te uiţi ocoleşti ispita şi izbuteşti să nu cazi în păcat. Când, dimpotrivă, nu te înfrânezi, ajungi să încalci Decalogul. Iaşa deschise cartea rabinului Low la o pagină care-i oferea leacul frământărilor sale. Puse cartea la loc. După o clipă o scoase din nou şi îi sărută cotorul. Cartea îl învăţase ceva, îi arătase o ieşire, deşi deloc uşoară. Cărţile laice nu-i cereau nimic. Din partea lor Iaşa putea să fure şi să omoare." (Isaac Bashevis-Singer - Scamatorul din Lublin, ed Casa Şcoalelor 1995)

Revista la PLIC la POETICILE COTIDIANULUI / joi 3 decembrie / ora 19.00

Joi, 3 decembrie, de la ora 19.00
Otherside (după colţ de Expirat)
Strada str. Brezoianu, nr. 4
Editia 114 din
Poeticile Cotidianului
Sezonul X
îți propune
Taușance & Residend Poet

+
Revista la PLIC cu Asociaţia Oberliht (Republica Moldova)

Seara de poetici se anunţă foarte încărcată. Tăuşance, poetul pentru care poezia se citeşte şi se spune şi nu se publică, Andrei Ruse, un scriitor pentru care poezia şi romanul ies de pe hârtie și agaţă zonele video și nu numai și o nouă revistă de la Chișinău vor fi în Otherside pentru a se întâlni cu publicul bucureştean.
Un eveniment prezentat de Răzvan Ţupa.
www.poetica.rocultura.ro

Revista la PLIC este cel mai nou proiect al Asociatiei Oberliht. Impreuna cu Asociaţia Hyde Park, Grupul literar Human Zone, Revista Tiuk si artişti din Republica Moldova, România, Croaţia şi Ucraina vă propunem cea mai proaspătă şi speram nonconformistă revistă din Republica Moldova.

suplimente: HUMAN ZONE / HYDE PARK / OBERLIHT / TIUK

contributii PLIC: Michele BRESSAN, Ion BUZU, Alexandru CIUBOTARIU, Andrei GAMART, Bogdan GIBOVAN, Nicu ILFOVEANU, INTERVENTII3 DVD, Sanja IVEKOVIC, Vadim LUNGUL, Igor MOCANU & Sanda WATT, Dan PERJOVSCHI, Crisitana RADU, R.E.P. (Spatiu Experimental Revolutionar), Alexandru VAKULOVSKI

autori: Constantin ACOSMEI, Savatie BASTOVOI, Dumitru BADITA, Mihai BENIUC, Iosif BRODSKI, Aureliu BUSUIOC, Leo BUTNARU, Oleg CARP, Irina CHIRICA, Alex COSMESCU, Dumitru CRUDU, George DAMIAN, Pavel DARIE, Luca DINULESCU, Danil FAIZOV, Andrei GAMARŢ, Vlad GATMAN, Nikolai GOGOL, Bogdan IANCU, Pyotr MAMONOV, Silvia MITRICIOAEI, Igor MOCANU, Dan NICU, Hose PABLO, Ghenadie POPESCU, Cristiana RADU, Stefan RUSU, Vladimir SOROKIN, Ana-Maria SPINU, Andreea TOMA, Parascovia TOPADA, Vadim TZIGANASJ, Razvan TUPA, Vlad TVETOV, Vladimir US, Alexandru VAKULOVSKI, Mihail VAKULOVSKI, Vadim VASILIU, Gheorghe VASLUIAN, Daria VLAS


Revista la PLIC este o publicaţie cu caracter interdisciplinar şi experimental care îşi propune să reflecte tendinţele artistice şi literare ale tinerilor din Republica Moldova şi totodată să răspundă într-un mod potrivit cititorului tînăr.
La baza sa se află principiul partajării colective a cunoştinţelor şi experienţei atît de semnificative pentru formarea unui discurs critic în sînul unui sistem corupt în plină expansiune. Marcat de politici populiste, provocări şi abuzuri, acesta marginalizează din ce în ce mai mult rolul unor platforme publice de exprimare liberă şi comunicare, descurajînd atitudinea civică în favoarea inducerii unor atitudini caracteristice consumatorilor fideli şi obedienţi.
Revista la PLIC stimulează comunicarea între diverse grupuri de creatori dar şi între exponenţi ai altor domenii precum sînt sociologia, antropologia, arhitectura şi urbanismul, politologia, economia şi altele, insistînd pe rolul şi importanţa artei într-o societate multiculturală ce se confruntă cu provocările unei lumi din ce în ce mai globalizate.
Identificarea, punerea în discuţie şi vizualizarea creativă a unor procese sociale importante constituie centrul redacţional de atenţie, astfel încurajîndu-se luarea de poziţie şi atitudine activă din partea autorilor dar şi întelegerea artei în sensul activ, drept mediu, care ar fi capabil să producă scurt-circuite în cadrul unei societăţi fragmentate din punct de vedere politic şi subdezvoltate din punct de vedere economic, precum şi să provoace atenţia cititorului/publicului, oferindu-i noi piste şi perspective de interpretare a cotidianului.
Revista la PLIC nu este doar o publicaţie tipărită – ea se vrea un generator de evenimente (lansări, recitaluri, expoziţii, etc.) care vor permite publicului să participe la configurarea caracterului său.
Vladimir Us
http://www.oberliht.org.md

6 octombrie, 12.10, fostul admiral

sentimentele nu folosesc la nimic. senzatiile de acum nu folosesc la nimic. o sa astept iar o zi care nu o sa vina. mi-am ingropat cu calm toate amintirile, am pus cruce si am plans putin cum se plange de obicei, am plans ca sa fie in regula. si apoi am mers mai departe, am lasat ca mortii sa-si aiba grija de morti. tie ti-au ramas doar amintirile si probabil ca le-ai ratacit intre multe altele. femei frumoase se plimba pe strazile astea, intre femeile frumoase sunt si femeile tale. azi e mai cald afara, am dormit si mai putin ca ieri, surprinzator mi-ai aparut in vis, apa era rece de dimineata si beau limonada acum.

***

and i'm back

dupa o luna petrecuta la Chisinau cu net putin spre deloc, cu multe mailuri la care nu am raspuns si cu multi oameni pe care i-am lasat asteptand povesti despre cum si in ce fel e acolo. trebuie sa rezolv toate restantele astea, incet incet. abia acum am calculator si net dupa accidentul de acasa. ceea ce e ok cumva pt ca inca spre exemplu nu am pat.
de fapt toata povestea a inceput in gara cand Sanda mi-a dat-o pe Ceburaska ca un talisman protector pe care l-am pierdut apoi l-am recuperat si apoi l-am cautat . si intre timp am aflat dupa cum spunea Sanda cine e Ceburaska si m-am intrebat de ce crocodilul Ghena nu il mananca pe Ceburaska ci sunt prieteni

am izbucnit si eu la o intalnire literara :)

de la stanga la dreapta: Liliana Corobca, Igor Mocanu, Ion Bogdan Lefter, Vladimir Bulat, Ruxandra Garofeanu, Vasile Ernu; foto : Sanda Watt

m-am intors plina de energie de la o dezbatere ce a avut loc la galeria ArtSociety.
Acolo, in cadrul Cafenelei critice conduse de Ion Bogdan Lefter, au fost invitati tinerii scriitori basarabeni Liliana Corobca, Vasile Ernu şi Igor Mocanu, precum şi Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat, curatorii expoziţiei Bessarabia Maia/Basarabia mea. Tema discutiei : literatura basarabeana.
Totul a inceput lin: cateva povestiri ale doamnei Garofeanu despre pictorii basarabeni, realmente delicioase pentru profani ca mine in acest domeniu, cateva coordonate despre literatura basarabeana trasate de Vasile Ernu (care si asa are imaginea de "nas" al tinerilor scriitori basarabeni). La un moment dat, domnul Lefter a luat cuvantul si a inceput o discute despre presa basarabeana, insistand pe importanta si calitatea revistelor Contrafort (de a carei redactie am inteles ca il leaga o veche prietenie) si Semn (revista de la Balti) . Igor Mocanu, dragut cum e mereu, a tinut sa precizeze insa ca nu putem sa uitam de Stare de Urgenta, atunci cand amintim presa literara de limba romana din Basarabia. Si asta a fost punctul critic. Domul Lefter a replicat foarte vehement ca nu aminteste despre Stare de Urgenta, deoarece e o revista proasta, publica multe texte proaste si nu are nici o structura logica. Am crezut ca mi se ridica parul de nervi si toata lumea a vazut asta. Eu de fapt sunt cel mai timid om la intalniri de acest gen niciodata nu iau cuvantul, stau mititica in coltul meu si ascult. Dar in seara asta, ah, in seara asta nu m-am abtinut pana n-am prins ocazia sa spun ca ma simt jignita si sa-l intreb public pe domnul Lefter de ce afrima ca revista noastra nu e buna. Dupa ce a aflat ca a avut ocazia sa citeasca doar primele 3 numere (si mi-a dat drept exemplu o ancheta, zice dumnealui, proasta din numarul 1!!!), m-am aprins si mai tare si i-am spus ca nu poate da asemenea verdicte si denigra o revista pe care nu a citit-o (suntem la al 14 numar). Asa bine m-am simtit cand am spus asta! A intervenit apoi si amicul Ernu recunoscand ca chiar de nu apuca sa trimita texte revistei - si aici s-a uitat la mine care il chinui mereu cu rugaminti de genul acesta - totusi SdU este o revista importanta, pentru ca incurajeaza generatia tanara basarabeana. Dupa, a intervenit si Diana Iepure care a spus ca SdU si Contrafort au moduri de abordare diferite si mizeaza pe doua generatii diferite, ceea ce e sanatos, pentru ca nu pot exista 2 reviste contrafort ,2 reviste semn sau 2 reviste sud-est. Referitor la textele proaste, Diana a replicat ca SdU i-a publicat chiar pe cei numiti de Lefter ca fiind scriitori basarabeni buni acum: Crudu, fratii Vakulovski, Liliana Corobca, Vasile Ernu, Iulian Ciocan. Mai mult chiar, daca revista ar fi fost atat de proasta, ICR nu ar finanta-o. Numerele la care se referea domnul Lefter au fost scoase din entuziasm, fara ca oamenii sa fie platiti , in ideea sa mai existe o revista de limba romana la Chisinau. As adauga ca ICR-ul a decis sa finanteze 7 reviste in loc de 6, dupa aparitia SdU. Doamna Garofeanu a intervenit si a povestit cum anul trecut, cu ocazia decernarii unor premii la schitul Darvari, a primit 5 numere din SdU, pe care le-a citit de la un cap la altul si care i-au parut "ca o ploaie de vara". Spre surprinderea mea, a intervenit si alta lume (din public). M-am bucurat ca lumea a auzit de noi si ne-a citit. Antireclama s-a transformat in reclama pe bune. Dupa discutie toata lumea venea sa ma intrebe si sa-mi ceara revista. (Pacat ca luasem putine). I-am dat chiar si domnului Lefter ultimele 2 numere. Macar daca ne critica si sustine atat de fervent doar Contrafortul, sa aiba motive obiective (mai ales ca pe dansul il simpatizez, in liceu l-am citit si chiar citat :) ) - e trist cand o voce ca a dumnealui critica revista. Si mai trist e cand un om cu o asemenea autoritate face lucrul asta fara o baza mai solida. Dupa dezbatere m-a cautat. A vrut sa facem cunostinta si sa imi spuna de revista lui care e cea mai buna. I-am replicat ca cea mai buna dupa SdU si bineinteles ca nu s-a suparat. Asa is "oamenii de presa "- tot ce e al lor e cel mai bun :)
In timpul discutiei, domnul Lefter a insistat pe ideea ca revistele basarabene ar trebui sa traduca autorii basarabeni de limba rusa, moment in care Diana Iepure a punctat foarte fain ca acest lucru nu se realizeaza (desi noi in SdU am tradus cativa tineri, la noi publica traduceri din avangarda rusa Leo Butnaru) pentru ca exista un soi de suprasaturatie a romanilor de peste Prut de tot ce e rusesc, un soi de lehamite vis-a-vis de abundenta presei rusesti, a televiziunilor de limba rusa si rusesti si a vorbitorilor de rusa. mai mult chiar, Diana a remarcat ca asemenea oameni de cultura ca Vitalie Ciobanu si Vasile Garnet nu au acces la televiziunea publica din republica moldova cu toate ca sunt indreptatiti sa aiba o emisiune culturala.
Bineinteles ca domnul Lefter nu s-a edificat in acest sens. e clar, nu e de-al nostru , nu are cum sa stie realitatea basarabeana, deci nu are cum sa o inteleaga :). Pana la urma, la acesta dezbatere, mi-am dat seama ca sunt foarte putini oameni care realmente inteleg ce se intampla in Basarabia acum. si cred ca unul din punctele forte ale SdU este aceasta latura de atitudine (de care a amintit si Igor) - incurajarea liberei exprimari a tinerilor scriitori vis-a-vis de problemele actuale
p.s.: Simona Popescu a spus ca ei ii place revista. nu degeaba o iubesc studentii :D

gata mi-am varsat si aici of-ul. o sa dorm linistita :)


PS2: pt ca eram asa "suparata" aseara Razvan mi-a facut "cadou" un film, ca tot i-am zis ca ma topesc dupa documentarele pe care le pune el . Mai mult mi-a dat documentarul "poezia. puterea" si mi-a dat si voie sa il proiectez la Chisinau - ce dezbatere faina o sa iasa acolo - abia astept

PS3 : Igor Mocanu povesteste si el intalnirea de miercuri aici : Literatura basarabeana la cafeneaua critica

PS 4: intre timp SdU 14 a ajuns in chioscurile si librariile basarabene - vedeti ce si cum aici

am viza :)

in sfarsit astazi am primit si eu faimoasa viza pentru Moldova care arata ca mai sus :). Doar o luna e valabila, am sters datele intre care voi fi la Chisinau ca sa fac o surpriza celor care nu le stiu :). Despre povestea obtinerii vizei cate ceva in urmatorul numar Stare de Urgenta (apare joi)
Deci ne vedem in Guguta?

chisinau 6?

azi am depus actele pentru viza. raspunsul il primesc pe 30. doar 30 de zile am dreptul sa stau in moldova. adica doar o luna. si chestia asta m-a intristat teribil. nu imi place sa depind de vize, hotarari institutionale si alte asemenea lucruri cand erau la consulat atatia oameni azi care aveau 90 de zile si care probabil nu-s asa atasati afectiv de chisinau ca mine. in fine, macar sa ma vad acolo. pe 29 vine natasa in drum spre moldova. o sa fie o reintalnire faina, mi-e tare dor de ea tare tare tare si abia astept sa povestim acum si cand vom sta impreuna in chisinau. faptul ca ea va fi acolo e un motiv bun ca sa ma duc desi am o groaza de retineri. am planificat calatoria asta cu mult timp inainte si intre timp multe s-au schimbat pentru mine si in mine. ma intreb si eu de ce continui sa ma mir de unele lucruri. in general simt oamenii din jurul meu si atitudinile lor vis-a-vis de mine numai ca acum vad ca a aparut o exceptie. si ma intreb daca lucrurile sunt asa cum imi dicteaza mie simturile sau cum par. e atat de complicat sa fii sigur ca un lucru e rosu cand toata lumea il vede albastru inclusiv tu. am ascultat in ultimele zile melodia asta aproape "obsesiv". iar imi revine in minte ca l-am judecat gresit pe "presedintele" revistei si ma incearca un soi de regret. contrastul dintre aparenta si esenta, vesnicul contrast, oamenii pe care ii simteai alaturi si care brusc isi scot mastile si devin monstrii si oamenii pe care nu i-ai placut dar care erau in esenta placuti. trebuie sa ma culeg si reculeg, cum spunea un poem.
ieri cineva m-a acuzat de un egoism si egocentrism exagerat, alti oameni imi spun ca din contra - imi pasa prea tare de altii si ar trebui sa fiu mai egoista - deci pana si eu sunt o suma de contradictii, si atunci altii de ce sa nu fie?
vreau cand ma intorc sa ma angajez, sa gasesc ceva care sa-mi placa si sa-mi tina mintea ocupata. pana atunci citesc obsesiv. si apropo de lectura, tot ma tin sa recomand un interviu foarte fain pe care l-am vazut cu un scriitor israelian - david grossman. am citit cu o placere copilareasca cartea lui "cineva cu care sa fugi de acasa" (vorbeam intr-o alta postare ca ma enerva ca trebuie sa o citesc ca il intrerupsesem pe miller dar pana la urma a meritat din plin). ei bine interviul il gasiti aici (la inceput e enervat ca vorbesc de obama/ apoi grossman citeste in ebraica - asta merita ascultata iar dupa minutul 15 incep sa vorbeasca despre cartile lui si devine DELICIOS/ daca nu aveti rabdare ca e mare macar de la minutul 34 pana la 38 uitati-va :D serios / pacat ca tipul care ia interviul nu e pe masuta celui intervievat).
cam atat acum ca a sunat telefonul si m-a scos din starea de scris.
a binetot!

update: is totusi prea naiva. trebuie sa lucrez la chestia asta foarte serios

rpd

a fost targul. a fost sesiunea, is restante, is multe de povestit insa acu ma grabesc sa scriu ca mai aveti putin timp sa va cumparati SdU # 13 (din chioscurile din Moldova/ ca daca sunteti din Ro doar dati din maini sa va vad si ajunge la voi) unde a iesit si cartea Dianei - o suta cinzeci de mii la peluze care ii foarte faina si pe textele careia ne-am jucat intr-o zi in parc si am facut asta, asta si asta . las mostra chiar aici :)

o zi cu soare si furtuna

de dimineata am fost trezita cu bestialitate la ora 6 jumate de cineva care a sunat pe fix. cine sunt oamenii astia care suna asa devreme pe fix pe cineva? eu nu stiu decat ca suni la cineva pe fix intre orele 23.30 sa zicem si 9 doar daca esti pe moarte si acea persoana e singura care te poate salva (cum scria odata intr-un status). altfel pentru toate celelalte probleme s-a inventat telefonia mobila - suni exact persoana pe care o cauti. in fine, mi-a dat peste cap tot ritmul si toate planurile pe azi / is obosita si fara chef de nimic.
ieri a fost o zi foarte simpatica. m-am bucurat mult mult mult sa il revad pe oleg/ si deja dorinta mea de a pleca la chisinau creste si mai tare - de mi-ar da si mie viza... asa, deci pungasul m-a sunat in a treia si ultima lui zi de stat in bucuresti - tz tz tz - ce lipsa de politete si eu, ca femeie ce sunt, imediat am sarit in sus si am luat-o la goana spre locul unde el era, necunoscut atat mie cat si taximetristului batran insa foarte agil care m-a condus acolo. dupa multe multe multe incercari de a-l gasi ne-am intalnit in final si am putut face ce abia asteptam sa fac si credeam ca o sa reusesc doar cand ajung la chisinau - l-am luat in brate tare tare cat sa ma conving eu ca e bine, intreg si voinic cum il lasasem. cine ar fi zis ca un om pe care vroiai sa il iei la bataie cand l-ai cunoscut si pe care te scosese din sarite o sa te faca sa topai. e la fel de sarcastic si o lecuta misogin, din ochi insa mi-am dat eu seama ca are nevoie de o pauza. si poate ca e timpul sa o ia desi eu i-am spus ca e inca nevoie de oameni ca el, dar nici nu-mi doresc sa ajunga iar batut ori poate mai rau. plus ca are o varsta :P acu e doar frumos , nu si tanar cum el insusi spune.
cand am plecat impreuna spre centru a facut un lucru asa dulce, cum el nici nu cred ca-si inchipuie - m-a luat de mana si eu am avut brusc senzatia de intoarcere in timp, mi-am amintit de cat de mica si prostuta eram atunci cand am ajuns prima data la chisinau. si ce e la fel de dulce e ca dupa mi-a intrat in jocul asta copilaresc - am stat amandoi ca doi specialisti si am dat note fetelor de la universitate (desi normal ca are gusturi mai proaste ca mine :P) am povestit si toata chestia asta m-a lasat asa cu imaginea unei zile tare frumoase, pe alocuri ciudate, pe alocuri mult reprimate insa buna de pus in albumul "amintirilor despre care intr-o zi o sa scriu poezii" :).

update : in sfarsit vesti bune de la chisinau

si melodia asta pentru oleg / stie el de ce :)

refugii

”Locuiesc la Villa Borgheze. Nicăieri nu e nici un fir de praf, nici un scaun mişcat de la locul lui. Suntem singuri aici şi suntem morţi." (H.Miller)

intentionez ca undeva in vara sa imi iau o vacanta numai a mea. bine, nu fac eu foarte multe chestii acum insa ma stresez cu foarte multe chestii si nu pot vorbi eu cu mine. saptamana asta am fost prinsa intre revista si master - mai putin master si mai mult revista ce-i drept, dar tot mintea mi-a fost ocupata. si secretul este ca trebuie multa multa liniste si singuratate ca sa poti scrie. vineri a avut loc o conferinta absolut plictisitoare la facultate, despre patrimoniul evreiesc - un subiect care in comunitate starneste ceva polemici dure. imi plac evenimentele de gen numai pentru ca reusesc sa ma detasez atat de tare incat pot scrie. imi scot frumos carnetelul si incep sa descriu diverse personaje. ei cred ca imi notez constincioasa informatiile care imi sunt transmise si eu adun material pentru viitor. in timpul facultatii era cel mai fain - mai ales la seminarul de politici publice - sa vezi atunci inspiratie. of tineretea care se duce si se duce.
de fapt toata povestea a inceput de miercuri cand cei de la cotidianul au scos "tropicul capricornului" de miller. il ador pe miller, aproape ca uitasem cat il ador inca de la "tropicul cancerului" tot in colectia cotidianul. miller este genul de autor care te face sa-ti fie pofta sa scrii. ma certam de mult cu m. pe miller versus bukowski si el zicea ca il prefer pe miller pentru ca-s fata si e mai descriptiv si eu strambam din nas pentru ca bukowski chiar imi parea mai sec si mai expeditiv dar nu ma impac cu ideea ca faptul ca is femeie cere sa prefer un anumit tip de proza.
de ieri insa concubinajul meu imaginar cu miller a fost intrerupt de lecturile obligatorii pentru examenul de literatura israeliana si recunosc ca din cauza asta le citesc cam sceptica.
in afara de refugiul asta in lectura ma mai refugiez in somn, asta pentru ca pot visa o groaza de lucruri exact asa cum vreau eu sa fie, desi azi dimineata, in timpul unei mici caderi am avut impresia ca incep pur si simplu sa pierd contacul cu realitatea. si asta ma sperie pentru ca uneori nu ma pot controla atat de bine incat sa imi dea seama.
mai fac si planuri - planuri frumoase cu oameni frumosi, planuri care nu stiu daca se vor indeplini dar e bine sa existe - de exemplu h. mi-a propus ca atunci cand ajung la chisinau iesim la picnic si eu ma gandesc deja unde la asta ca la o aventura misterioasa.
altfel ma opresc de multe ori si constat ca ma privesc, imi privesc chipul in oglinda, imi privesc corpul si ma mir ca inca sunt si ca sunt. e foarte bizar sa te miri ca traiesti - mai exact sa te miri ca nu esti mort - nu stiu daca sesizeaza cineva diferenta, asa cum nu stiu daca cineva poate intelege starea asta, desi ma indoiesc ca e o traire unica. e asa un fel de senzatie gen : tot mai dureaza? dar nu ca o intrebare patetica ci pur si simplu ca o mirare care e o traire ceva mai intensa a senzatiei pe care de multe ori am trait-o (ce pleonasm) pana acum - aceea de a iesi parca din tine si de a te intreba pe tine insuti ce e cu tine sau ce cauti in locul in care esti.
imi doresc sa ma tina cineva atat de strans in brate incat sa devina chiar incomod

cadere libera

daca ai impresia vreodata ca nu se poate sa fie mai rau gresesti . daca la fel ai impresia vreodata ca lucrurile incep sa se aseze inseamna ca te asteapta ceva rau. asa imi spune experienta, asa este. si invariabil lucrurile merg intotdeauna in mai rau. ok, poti avea senzatia ca ai invatat ceva din orice lucru prost si brusc sa te simti mai experimentat dar asta nu e decat un refugiu, un fel de ultima scapare sau simplu scapare din orice situatie. urasc lasitatea si ipocrizia, le detest, imi provoaca o scarba incredibila, imi provoaca frustrari, ma enerveaza cumplit. si lasitatea in general e calea pe care o aleg cei mai multi dintre oameni. am impresia ca m-am nascut intr-o lume defecta, cu oameni defecti, intr-o lume a nimanui in care si eu sunt a nimanui. luni am fost la psihiatru. era o femeie cam la vreo 40 de ani. o priveam cum zambeste, cum incearca sa se pastreze draguta si senina si chiar era draguta si senina in timp ce eu ii povesteam o groaza de ganduri care imi trec prin cap in ultima vreme. e foarte bizar cand stai in fata cu un om care are in "job description" datoria sa te calmeze, sa te faca sa te simti bine, asta pentru ca poti oarecum anticipa cuvintele pe care urmeaza sa ti le zica. am apreciat totusi ca nu s-a oripilat ca colega ei de dinainte la care am fost si nici nu mi-a sugerat sa caut salvarea in dumnezeu sau alte entitati de genul asta. a stat pur si simplu calma si spre final mi-a zis ca ea crede ca sunt ca un copil. si asta a fost dezarmant.
pot spune cu o precizie de 90% care sunt momentele cheie care m-au adus astazi in punctul in care sunt. dar am nevoie si de restul de 10%. sau poate proportiile sunt gresite, poate cunosc chiar mai putin din mine decat cred, ori poate mai mult.

un fel de metafora nereusita la ceea ce simt acum ar fi asta: am impresia ca ma plimbam pe o strada impreuna cu oameni la care tineam si pe care ii simteam aproape de mine si totul era foarte ok, bine, chill. si apoi cu totii am vazut ca suntem urmariti de cineva si toti s-au panicat, inclusiv eu. si atunci toti au inceput sa zica ca trebuie sa scapam de persoana respectiva, ca ea trebuie omorata, si atunci mie mi s-a pus in mana arma crimei, sa zicem un pistol, pentru efect, si toti mi-au indreptat mainile spre cineva-ul aceea, unii din ei chiar au impins tragaciul si eu am tras. apoi toti au luat-o la fuga, care cum mai repede, numai eu m-am intors din drum sa vad cine era de fapt si cand m-am apropriat am vazut ca eram de fapt eu, ca eu ma omorasem pe mine si ca acum sunt singura pe strada aia pustie doar eu cu cadavrul meu si urlu. dar nu mai e nimeni, nici unul din oamenii care mai devreme erau acolo. si asta doare al naibii de rau. si atunci ce sa fac eu cu oamenii aia care erau cu mine? eu asta ma intreb, ce sa fac?

autografe?

ce ti-e si cu prietenii din copilarie... se intampla uneori sa ajunga jurnalisti in devenire si atunci iaca trebuie sa te "chinuie" :P. asa s-a intamplat cu prietena mea ioana, cunoscuta si ca vecina mea de la 5 ioana sau fosta mea colega de munca YOIO (musai cu majuscule) care, intr-o seara, mi-a spus ca vrea sa faca un proiect pentru facultate despre mine. socant nu? pentru mine a fost, mai ales ca idee nu aveam de ce m-ar alege tocmai pe mine cineva ca si exponat de prezentat la facultate. ei bine, domnisoara ioana avea de facut la materia "utilizarea calculatorului in presa" (o denumire cam nefericita zic) 3 filmulete de prezentare, iar unul avea sa fie despre mine si destinul meu de poeta (surprinzator nu? eu numai poeta nu-s desi uneori ma mai dau drept :P). ei bine zis si facut (ca doar daca un om cu care te-ai jucat cu papusile in gradina blocului iti cere sa faci ceva pai aia trebuie sa si faci) - m-am apucat sa caut poze, sa inregistrez un text, sa caut melodia preferata si i-am trimis toate acestea domnisoarei. domnisoara, ignorand insistentele mele :D, a adaugat in filmulet si cateva poze din acelea "pe care sa nu le faci publice mai ca eram mica si uratica" adica poze din liceu gen pe care usor le reneg. rezultatul a fost insa destul de emotionant si simpatico-naiv si il puteti vedea tanananam aici.
pe langa filmulet a mai trebuit sa raspund si la un interviu cu ocazia lansarii volumului meu de poezie "Basarabia , pamant romanesc" (deci YOIO a ales titlul , nu eu dar e asa dulce perceptia ei incat am acceptat titlul pentru aceasta "mica farsa a noastra comuna")
ei bine asta e stirea despre lansarea faimosului volum, debutul anului cum ar veni:
"Marţi, 16 iunie 2009, la cea de-a IX-a ediţie a Târgului de Carte Gaudeamus, a fost lansat volumul de poezii „Basarabia, pământ românesc” de Andreea Toma. Autoarea se declară entuziasmată de lansarea primului său volum. În cadrul conferinţei de presă, scriitoarea, în vârstă de 23 de ani, a declarat : „Mă simt onorată de editarea volumului meu de debut la editura RAO. Domnul director Ovidiu Enculescu m-a susţinut foarte mult atât în ceea ce priveşte activitatea de marketing cât şi pe plan financiar. Totuşi, este prea devreme să mă pot pronunţa asupra succesului meu.” După sedinţa de autografe, autoarea a reuşit să facă încasări de peste 100 de lei în umai o oră. Ceea ce a determinat acordarea unei diplome de merit din partea editurii, pentru încasări în timp record. Volumul este nominalizat la secţiunea cel mai bun debut literar la Uniunea Scriitorior Români. Târgul este deschis în perioada 15-21 iunie 2009, la pavilionul central din cadrul Complexlui Expoziţional RomExpo din Bucureşti. Programul de vizitare este zilnic intre 10:00-17:00 iar preţul de acces este de 3 lei, elevii, studenţii şi pensionarii beneficind de gratuitate."
da da - e vorba de mine :)
asa ca - autografe cineva?

ch.i.

în urina bătrânului paznic
în sperma lui uscată
în sperma lui caldă
ce curgea
în fiecare seară
din gândurile lui
din vaginul femeilor voluptoase
a femeilor goale care se plimbă pe străzi
uşuratice curve
pe care mâinile lui mototolite
nu le ajungeau
te-am aşteptat
în fiecare dimineaţă era mai frig ca în dimineaţa din urmă
în fiecare dimineaţă totul
era mai mic
în fiecare dimineaţă eram mai cuminte
şi apoi iar eu încercând să te descriu femeii cu limba neînţeleasă
i-am povestit tot
până la ultima picătură
aşa cum era în visele mele
despre tine
în plapuma care mă învelea
în toate visele care atunci
aveau să vină ca dumnezeu şi împărăţia cerurilor
şi ea mi-a turnat pe rând pahare
până când totul s-a îndepărtat şi s-a făcut linişte

poza : Dragana Zarevska
text aparut in numarul 11 al revistei Stare de urgenta

19 mai

m-am intors duminica de la alba. a fost simpatic pentru prima data sa cunosc asa multi tineri autori si sa vad si eu cum sunt ei si cum sunt evenimentele de genul asta. mi se pare foarte benefic sa fie mai multi oameni din acelasi domeniu stransi la un loc - asta pentru ca numai asa se pot deschide punti de comunicare. as vrea sa povestesc mai multe despre colocviu insa miruna vlada a facut-o inaintea mea si atat de fain incat m-a lasat fara prea multe de zis - articolul ei se poate citi aici. cat despre poze vad ca un cristian a inceput sa puna cateva aici (eu m-am ferit pe cat posibil de aparatele foto din zona)
miruna a scris ceva in articolul ei care m-a emotionat foarte mult: andreea toma era fragila ca o pasare si usor insingurata si trista si am simtit mereu senzatia sa o imbratisez . si ce m-a impresionat este tocmai faptul ca in ultimul timp chiar am simtit foarte mult nevoia de a fi imbratisata - se vede ca oamenii sensibili comunica si la alte nivele. ii multumesc mult pentru gandul asta. si cand o sa o vad o sa o imbratisez :).
azi a fost una din cele mai triste zile ale micutei mele vieti, un moment de ruptura la nivel intim. si ii iubesc foarte mult pe cei care au fost si sunt langa mine - pana la urma in ciuda a tot mereu punctele critice din viata iti arata ce ai in jurul tau - si eu am in jurul meu cativa oameni, nu multi, dar atat de frumosi incat ii eclipseaza pe toti ceilalti.

foto: Dragana Zarevska / o artista de care am mai scris si pe care am descoperit-o prin vladimir. cred ca mirunei i-ar placea mult - ii dedic lucrarile ei (daca se poate face asta) pe care le gaseste aici.

si eu...

de joi m-am mutat cu catel si purcel pe vodafone pastrandu-mi insa acelasi numar de telefon si primind si ca bonus un telefon nou nout :). nu eu am luat hotararea asta magica dar, pe de alta parte, nu-s eu cea care plateste abonamentul.
ceea ce e amuzant insa e ca:
1. dupa cutremurul de acu o saptamana dupa care serviciile vodafone au revenit la normal o ora mai tarziu in timp ce cele de la orange s-au rezolvat in 15 minute ma intreb serios daca alegerea nu e totusi cam proasta...
2. incep sa ma gandesc cat de roboti am devenit emotional incat astia de la nokia au inclus la mesaje predefite si mesajul "si eu te iubesc"?

pentru cine are curiozitatea

sa stie la ce ma gandesc obsesiv cand sunt pe strada si nu ma gandesc concret la nimic folositor - ei bine imi ruleaza in minte melodia asta:



si... psalmul 121 (in bibia ortodoxa 120) - bizar nu?!?
si asta de vreo luna
altfel astazi am aflat intr-o discutie cu o colega foarte draguta de la master ca femeile nu trebuie sa le vorbeasca urat barbatilor pentru ca nu exista egalitate intre cele doua sexe
apoi pe aceeasi tema un coleg mi-a zis ca e totusi ok sa-i vorbesti urat unui barbat daca ai motive
si eu ma asteptam ca ei sa zica invers
printe altele am decis ca cel mai ok pentru mine e sa incetez cu spiritul asta de autosacrificiu si sa devin mult mai egoista in relatiile interumane
marti se anunta a fi o zi depresiva - iubita mea cristina ma paraseste pentru 5 luni... pleaca in alta tara deci nu vom putea vorbi la telefon si probabil nici pe mess :(( - in semn de despartire un fel de melodii ale noastre :)


Un motan cat un pisoi




Nu mi-e frica de bau-bau