am izbucnit si eu la o intalnire literara :)

de la stanga la dreapta: Liliana Corobca, Igor Mocanu, Ion Bogdan Lefter, Vladimir Bulat, Ruxandra Garofeanu, Vasile Ernu; foto : Sanda Watt

m-am intors plina de energie de la o dezbatere ce a avut loc la galeria ArtSociety.
Acolo, in cadrul Cafenelei critice conduse de Ion Bogdan Lefter, au fost invitati tinerii scriitori basarabeni Liliana Corobca, Vasile Ernu şi Igor Mocanu, precum şi Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat, curatorii expoziţiei Bessarabia Maia/Basarabia mea. Tema discutiei : literatura basarabeana.
Totul a inceput lin: cateva povestiri ale doamnei Garofeanu despre pictorii basarabeni, realmente delicioase pentru profani ca mine in acest domeniu, cateva coordonate despre literatura basarabeana trasate de Vasile Ernu (care si asa are imaginea de "nas" al tinerilor scriitori basarabeni). La un moment dat, domnul Lefter a luat cuvantul si a inceput o discute despre presa basarabeana, insistand pe importanta si calitatea revistelor Contrafort (de a carei redactie am inteles ca il leaga o veche prietenie) si Semn (revista de la Balti) . Igor Mocanu, dragut cum e mereu, a tinut sa precizeze insa ca nu putem sa uitam de Stare de Urgenta, atunci cand amintim presa literara de limba romana din Basarabia. Si asta a fost punctul critic. Domul Lefter a replicat foarte vehement ca nu aminteste despre Stare de Urgenta, deoarece e o revista proasta, publica multe texte proaste si nu are nici o structura logica. Am crezut ca mi se ridica parul de nervi si toata lumea a vazut asta. Eu de fapt sunt cel mai timid om la intalniri de acest gen niciodata nu iau cuvantul, stau mititica in coltul meu si ascult. Dar in seara asta, ah, in seara asta nu m-am abtinut pana n-am prins ocazia sa spun ca ma simt jignita si sa-l intreb public pe domnul Lefter de ce afrima ca revista noastra nu e buna. Dupa ce a aflat ca a avut ocazia sa citeasca doar primele 3 numere (si mi-a dat drept exemplu o ancheta, zice dumnealui, proasta din numarul 1!!!), m-am aprins si mai tare si i-am spus ca nu poate da asemenea verdicte si denigra o revista pe care nu a citit-o (suntem la al 14 numar). Asa bine m-am simtit cand am spus asta! A intervenit apoi si amicul Ernu recunoscand ca chiar de nu apuca sa trimita texte revistei - si aici s-a uitat la mine care il chinui mereu cu rugaminti de genul acesta - totusi SdU este o revista importanta, pentru ca incurajeaza generatia tanara basarabeana. Dupa, a intervenit si Diana Iepure care a spus ca SdU si Contrafort au moduri de abordare diferite si mizeaza pe doua generatii diferite, ceea ce e sanatos, pentru ca nu pot exista 2 reviste contrafort ,2 reviste semn sau 2 reviste sud-est. Referitor la textele proaste, Diana a replicat ca SdU i-a publicat chiar pe cei numiti de Lefter ca fiind scriitori basarabeni buni acum: Crudu, fratii Vakulovski, Liliana Corobca, Vasile Ernu, Iulian Ciocan. Mai mult chiar, daca revista ar fi fost atat de proasta, ICR nu ar finanta-o. Numerele la care se referea domnul Lefter au fost scoase din entuziasm, fara ca oamenii sa fie platiti , in ideea sa mai existe o revista de limba romana la Chisinau. As adauga ca ICR-ul a decis sa finanteze 7 reviste in loc de 6, dupa aparitia SdU. Doamna Garofeanu a intervenit si a povestit cum anul trecut, cu ocazia decernarii unor premii la schitul Darvari, a primit 5 numere din SdU, pe care le-a citit de la un cap la altul si care i-au parut "ca o ploaie de vara". Spre surprinderea mea, a intervenit si alta lume (din public). M-am bucurat ca lumea a auzit de noi si ne-a citit. Antireclama s-a transformat in reclama pe bune. Dupa discutie toata lumea venea sa ma intrebe si sa-mi ceara revista. (Pacat ca luasem putine). I-am dat chiar si domnului Lefter ultimele 2 numere. Macar daca ne critica si sustine atat de fervent doar Contrafortul, sa aiba motive obiective (mai ales ca pe dansul il simpatizez, in liceu l-am citit si chiar citat :) ) - e trist cand o voce ca a dumnealui critica revista. Si mai trist e cand un om cu o asemenea autoritate face lucrul asta fara o baza mai solida. Dupa dezbatere m-a cautat. A vrut sa facem cunostinta si sa imi spuna de revista lui care e cea mai buna. I-am replicat ca cea mai buna dupa SdU si bineinteles ca nu s-a suparat. Asa is "oamenii de presa "- tot ce e al lor e cel mai bun :)
In timpul discutiei, domnul Lefter a insistat pe ideea ca revistele basarabene ar trebui sa traduca autorii basarabeni de limba rusa, moment in care Diana Iepure a punctat foarte fain ca acest lucru nu se realizeaza (desi noi in SdU am tradus cativa tineri, la noi publica traduceri din avangarda rusa Leo Butnaru) pentru ca exista un soi de suprasaturatie a romanilor de peste Prut de tot ce e rusesc, un soi de lehamite vis-a-vis de abundenta presei rusesti, a televiziunilor de limba rusa si rusesti si a vorbitorilor de rusa. mai mult chiar, Diana a remarcat ca asemenea oameni de cultura ca Vitalie Ciobanu si Vasile Garnet nu au acces la televiziunea publica din republica moldova cu toate ca sunt indreptatiti sa aiba o emisiune culturala.
Bineinteles ca domnul Lefter nu s-a edificat in acest sens. e clar, nu e de-al nostru , nu are cum sa stie realitatea basarabeana, deci nu are cum sa o inteleaga :). Pana la urma, la acesta dezbatere, mi-am dat seama ca sunt foarte putini oameni care realmente inteleg ce se intampla in Basarabia acum. si cred ca unul din punctele forte ale SdU este aceasta latura de atitudine (de care a amintit si Igor) - incurajarea liberei exprimari a tinerilor scriitori vis-a-vis de problemele actuale
p.s.: Simona Popescu a spus ca ei ii place revista. nu degeaba o iubesc studentii :D

gata mi-am varsat si aici of-ul. o sa dorm linistita :)


PS2: pt ca eram asa "suparata" aseara Razvan mi-a facut "cadou" un film, ca tot i-am zis ca ma topesc dupa documentarele pe care le pune el . Mai mult mi-a dat documentarul "poezia. puterea" si mi-a dat si voie sa il proiectez la Chisinau - ce dezbatere faina o sa iasa acolo - abia astept

PS3 : Igor Mocanu povesteste si el intalnirea de miercuri aici : Literatura basarabeana la cafeneaua critica

PS 4: intre timp SdU 14 a ajuns in chioscurile si librariile basarabene - vedeti ce si cum aici

am viza :)

in sfarsit astazi am primit si eu faimoasa viza pentru Moldova care arata ca mai sus :). Doar o luna e valabila, am sters datele intre care voi fi la Chisinau ca sa fac o surpriza celor care nu le stiu :). Despre povestea obtinerii vizei cate ceva in urmatorul numar Stare de Urgenta (apare joi)
Deci ne vedem in Guguta?

chisinau 6?

azi am depus actele pentru viza. raspunsul il primesc pe 30. doar 30 de zile am dreptul sa stau in moldova. adica doar o luna. si chestia asta m-a intristat teribil. nu imi place sa depind de vize, hotarari institutionale si alte asemenea lucruri cand erau la consulat atatia oameni azi care aveau 90 de zile si care probabil nu-s asa atasati afectiv de chisinau ca mine. in fine, macar sa ma vad acolo. pe 29 vine natasa in drum spre moldova. o sa fie o reintalnire faina, mi-e tare dor de ea tare tare tare si abia astept sa povestim acum si cand vom sta impreuna in chisinau. faptul ca ea va fi acolo e un motiv bun ca sa ma duc desi am o groaza de retineri. am planificat calatoria asta cu mult timp inainte si intre timp multe s-au schimbat pentru mine si in mine. ma intreb si eu de ce continui sa ma mir de unele lucruri. in general simt oamenii din jurul meu si atitudinile lor vis-a-vis de mine numai ca acum vad ca a aparut o exceptie. si ma intreb daca lucrurile sunt asa cum imi dicteaza mie simturile sau cum par. e atat de complicat sa fii sigur ca un lucru e rosu cand toata lumea il vede albastru inclusiv tu. am ascultat in ultimele zile melodia asta aproape "obsesiv". iar imi revine in minte ca l-am judecat gresit pe "presedintele" revistei si ma incearca un soi de regret. contrastul dintre aparenta si esenta, vesnicul contrast, oamenii pe care ii simteai alaturi si care brusc isi scot mastile si devin monstrii si oamenii pe care nu i-ai placut dar care erau in esenta placuti. trebuie sa ma culeg si reculeg, cum spunea un poem.
ieri cineva m-a acuzat de un egoism si egocentrism exagerat, alti oameni imi spun ca din contra - imi pasa prea tare de altii si ar trebui sa fiu mai egoista - deci pana si eu sunt o suma de contradictii, si atunci altii de ce sa nu fie?
vreau cand ma intorc sa ma angajez, sa gasesc ceva care sa-mi placa si sa-mi tina mintea ocupata. pana atunci citesc obsesiv. si apropo de lectura, tot ma tin sa recomand un interviu foarte fain pe care l-am vazut cu un scriitor israelian - david grossman. am citit cu o placere copilareasca cartea lui "cineva cu care sa fugi de acasa" (vorbeam intr-o alta postare ca ma enerva ca trebuie sa o citesc ca il intrerupsesem pe miller dar pana la urma a meritat din plin). ei bine interviul il gasiti aici (la inceput e enervat ca vorbesc de obama/ apoi grossman citeste in ebraica - asta merita ascultata iar dupa minutul 15 incep sa vorbeasca despre cartile lui si devine DELICIOS/ daca nu aveti rabdare ca e mare macar de la minutul 34 pana la 38 uitati-va :D serios / pacat ca tipul care ia interviul nu e pe masuta celui intervievat).
cam atat acum ca a sunat telefonul si m-a scos din starea de scris.
a binetot!

update: is totusi prea naiva. trebuie sa lucrez la chestia asta foarte serios

rpd

a fost targul. a fost sesiunea, is restante, is multe de povestit insa acu ma grabesc sa scriu ca mai aveti putin timp sa va cumparati SdU # 13 (din chioscurile din Moldova/ ca daca sunteti din Ro doar dati din maini sa va vad si ajunge la voi) unde a iesit si cartea Dianei - o suta cinzeci de mii la peluze care ii foarte faina si pe textele careia ne-am jucat intr-o zi in parc si am facut asta, asta si asta . las mostra chiar aici :)

ofufof / academice

o iau practic razna cu sesiunea asta si trebuie sa ma plang undeva. nu stiu de ce profii nu prefera sa ne dea examene orale sau scrise si ne chinuie punandu-ne sa scriem eseuri. bineinteles ca scuza lor e ca fiind la master trebuie sa stim sa sintetizam bla bla bla insa eu asa nu mai vroiam sa mai scriu un rand de lucrare stiintifica dupa facultate...
de doua zile ma chinui sau ma fac ca ma chiunui pentru o lucrare la materia "evrei, crestini si musulmani in evul mediu" - sunta interesant nu? :D ma invidiaza cineva? problema mea majora e ca evul mediu imi este aproape total necunoscut ca si islamul. patru ani m-am zabatut in modernitate si contemporaneitate ca acum sa fiu aruncata cu atatia ani in urma. macar daca era antichitate ca pe aia tot o cunosc dar asa... plus ca incep sa ma frustrez cand imi dau seama ce portiune mare am ratat si cat imi ia sa ma familiarizez cu ea. la masterul asta meregem tot in urma, contrar asteptarilor mele cumva desi inteleg de ce trebuie sa studiem biblia. am doua restante din semestrul trecut - la fel doua lucrari si cu astea trei de semestrul asta banuiesc ca la vara o sa scriu de o sa o iau si mai razna. mi-e dor de facultate, ah ce dor imi e. ma intreba cineva la ce facultate as sfatui un absolvent de liceu sa dea si acum dupa ce am stat deja de un an prin universitate cred ca as striga snspa, chiar daca in presa uneori se vorbeste de coruptie bla bla bla. imi e dor de seminaristii mei tineri si super cititi, de profii de la curs care desi aveau asa un complex de celebritate in mare parte tot ne tinau cursuri faine. nu stiu altii cum se simt dupa ce au terminat facultatea asta dar mie imi pare ca m-a ajutat mult. adica m-a facut sa imi ordonez mult gandirea. si cand te gandesti ca zic astea despre scoala construita pe ramasitele scolii de partid stefan ghiorghiu....
gata. mi-am spus of-ul. ma apuc iar de citit

o zi cu soare si furtuna

de dimineata am fost trezita cu bestialitate la ora 6 jumate de cineva care a sunat pe fix. cine sunt oamenii astia care suna asa devreme pe fix pe cineva? eu nu stiu decat ca suni la cineva pe fix intre orele 23.30 sa zicem si 9 doar daca esti pe moarte si acea persoana e singura care te poate salva (cum scria odata intr-un status). altfel pentru toate celelalte probleme s-a inventat telefonia mobila - suni exact persoana pe care o cauti. in fine, mi-a dat peste cap tot ritmul si toate planurile pe azi / is obosita si fara chef de nimic.
ieri a fost o zi foarte simpatica. m-am bucurat mult mult mult sa il revad pe oleg/ si deja dorinta mea de a pleca la chisinau creste si mai tare - de mi-ar da si mie viza... asa, deci pungasul m-a sunat in a treia si ultima lui zi de stat in bucuresti - tz tz tz - ce lipsa de politete si eu, ca femeie ce sunt, imediat am sarit in sus si am luat-o la goana spre locul unde el era, necunoscut atat mie cat si taximetristului batran insa foarte agil care m-a condus acolo. dupa multe multe multe incercari de a-l gasi ne-am intalnit in final si am putut face ce abia asteptam sa fac si credeam ca o sa reusesc doar cand ajung la chisinau - l-am luat in brate tare tare cat sa ma conving eu ca e bine, intreg si voinic cum il lasasem. cine ar fi zis ca un om pe care vroiai sa il iei la bataie cand l-ai cunoscut si pe care te scosese din sarite o sa te faca sa topai. e la fel de sarcastic si o lecuta misogin, din ochi insa mi-am dat eu seama ca are nevoie de o pauza. si poate ca e timpul sa o ia desi eu i-am spus ca e inca nevoie de oameni ca el, dar nici nu-mi doresc sa ajunga iar batut ori poate mai rau. plus ca are o varsta :P acu e doar frumos , nu si tanar cum el insusi spune.
cand am plecat impreuna spre centru a facut un lucru asa dulce, cum el nici nu cred ca-si inchipuie - m-a luat de mana si eu am avut brusc senzatia de intoarcere in timp, mi-am amintit de cat de mica si prostuta eram atunci cand am ajuns prima data la chisinau. si ce e la fel de dulce e ca dupa mi-a intrat in jocul asta copilaresc - am stat amandoi ca doi specialisti si am dat note fetelor de la universitate (desi normal ca are gusturi mai proaste ca mine :P) am povestit si toata chestia asta m-a lasat asa cu imaginea unei zile tare frumoase, pe alocuri ciudate, pe alocuri mult reprimate insa buna de pus in albumul "amintirilor despre care intr-o zi o sa scriu poezii" :).

update : in sfarsit vesti bune de la chisinau

si melodia asta pentru oleg / stie el de ce :)

refugii

”Locuiesc la Villa Borgheze. Nicăieri nu e nici un fir de praf, nici un scaun mişcat de la locul lui. Suntem singuri aici şi suntem morţi." (H.Miller)

intentionez ca undeva in vara sa imi iau o vacanta numai a mea. bine, nu fac eu foarte multe chestii acum insa ma stresez cu foarte multe chestii si nu pot vorbi eu cu mine. saptamana asta am fost prinsa intre revista si master - mai putin master si mai mult revista ce-i drept, dar tot mintea mi-a fost ocupata. si secretul este ca trebuie multa multa liniste si singuratate ca sa poti scrie. vineri a avut loc o conferinta absolut plictisitoare la facultate, despre patrimoniul evreiesc - un subiect care in comunitate starneste ceva polemici dure. imi plac evenimentele de gen numai pentru ca reusesc sa ma detasez atat de tare incat pot scrie. imi scot frumos carnetelul si incep sa descriu diverse personaje. ei cred ca imi notez constincioasa informatiile care imi sunt transmise si eu adun material pentru viitor. in timpul facultatii era cel mai fain - mai ales la seminarul de politici publice - sa vezi atunci inspiratie. of tineretea care se duce si se duce.
de fapt toata povestea a inceput de miercuri cand cei de la cotidianul au scos "tropicul capricornului" de miller. il ador pe miller, aproape ca uitasem cat il ador inca de la "tropicul cancerului" tot in colectia cotidianul. miller este genul de autor care te face sa-ti fie pofta sa scrii. ma certam de mult cu m. pe miller versus bukowski si el zicea ca il prefer pe miller pentru ca-s fata si e mai descriptiv si eu strambam din nas pentru ca bukowski chiar imi parea mai sec si mai expeditiv dar nu ma impac cu ideea ca faptul ca is femeie cere sa prefer un anumit tip de proza.
de ieri insa concubinajul meu imaginar cu miller a fost intrerupt de lecturile obligatorii pentru examenul de literatura israeliana si recunosc ca din cauza asta le citesc cam sceptica.
in afara de refugiul asta in lectura ma mai refugiez in somn, asta pentru ca pot visa o groaza de lucruri exact asa cum vreau eu sa fie, desi azi dimineata, in timpul unei mici caderi am avut impresia ca incep pur si simplu sa pierd contacul cu realitatea. si asta ma sperie pentru ca uneori nu ma pot controla atat de bine incat sa imi dea seama.
mai fac si planuri - planuri frumoase cu oameni frumosi, planuri care nu stiu daca se vor indeplini dar e bine sa existe - de exemplu h. mi-a propus ca atunci cand ajung la chisinau iesim la picnic si eu ma gandesc deja unde la asta ca la o aventura misterioasa.
altfel ma opresc de multe ori si constat ca ma privesc, imi privesc chipul in oglinda, imi privesc corpul si ma mir ca inca sunt si ca sunt. e foarte bizar sa te miri ca traiesti - mai exact sa te miri ca nu esti mort - nu stiu daca sesizeaza cineva diferenta, asa cum nu stiu daca cineva poate intelege starea asta, desi ma indoiesc ca e o traire unica. e asa un fel de senzatie gen : tot mai dureaza? dar nu ca o intrebare patetica ci pur si simplu ca o mirare care e o traire ceva mai intensa a senzatiei pe care de multe ori am trait-o (ce pleonasm) pana acum - aceea de a iesi parca din tine si de a te intreba pe tine insuti ce e cu tine sau ce cauti in locul in care esti.
imi doresc sa ma tina cineva atat de strans in brate incat sa devina chiar incomod

cadere libera

daca ai impresia vreodata ca nu se poate sa fie mai rau gresesti . daca la fel ai impresia vreodata ca lucrurile incep sa se aseze inseamna ca te asteapta ceva rau. asa imi spune experienta, asa este. si invariabil lucrurile merg intotdeauna in mai rau. ok, poti avea senzatia ca ai invatat ceva din orice lucru prost si brusc sa te simti mai experimentat dar asta nu e decat un refugiu, un fel de ultima scapare sau simplu scapare din orice situatie. urasc lasitatea si ipocrizia, le detest, imi provoaca o scarba incredibila, imi provoaca frustrari, ma enerveaza cumplit. si lasitatea in general e calea pe care o aleg cei mai multi dintre oameni. am impresia ca m-am nascut intr-o lume defecta, cu oameni defecti, intr-o lume a nimanui in care si eu sunt a nimanui. luni am fost la psihiatru. era o femeie cam la vreo 40 de ani. o priveam cum zambeste, cum incearca sa se pastreze draguta si senina si chiar era draguta si senina in timp ce eu ii povesteam o groaza de ganduri care imi trec prin cap in ultima vreme. e foarte bizar cand stai in fata cu un om care are in "job description" datoria sa te calmeze, sa te faca sa te simti bine, asta pentru ca poti oarecum anticipa cuvintele pe care urmeaza sa ti le zica. am apreciat totusi ca nu s-a oripilat ca colega ei de dinainte la care am fost si nici nu mi-a sugerat sa caut salvarea in dumnezeu sau alte entitati de genul asta. a stat pur si simplu calma si spre final mi-a zis ca ea crede ca sunt ca un copil. si asta a fost dezarmant.
pot spune cu o precizie de 90% care sunt momentele cheie care m-au adus astazi in punctul in care sunt. dar am nevoie si de restul de 10%. sau poate proportiile sunt gresite, poate cunosc chiar mai putin din mine decat cred, ori poate mai mult.

un fel de metafora nereusita la ceea ce simt acum ar fi asta: am impresia ca ma plimbam pe o strada impreuna cu oameni la care tineam si pe care ii simteam aproape de mine si totul era foarte ok, bine, chill. si apoi cu totii am vazut ca suntem urmariti de cineva si toti s-au panicat, inclusiv eu. si atunci toti au inceput sa zica ca trebuie sa scapam de persoana respectiva, ca ea trebuie omorata, si atunci mie mi s-a pus in mana arma crimei, sa zicem un pistol, pentru efect, si toti mi-au indreptat mainile spre cineva-ul aceea, unii din ei chiar au impins tragaciul si eu am tras. apoi toti au luat-o la fuga, care cum mai repede, numai eu m-am intors din drum sa vad cine era de fapt si cand m-am apropriat am vazut ca eram de fapt eu, ca eu ma omorasem pe mine si ca acum sunt singura pe strada aia pustie doar eu cu cadavrul meu si urlu. dar nu mai e nimeni, nici unul din oamenii care mai devreme erau acolo. si asta doare al naibii de rau. si atunci ce sa fac eu cu oamenii aia care erau cu mine? eu asta ma intreb, ce sa fac?

autografe?

ce ti-e si cu prietenii din copilarie... se intampla uneori sa ajunga jurnalisti in devenire si atunci iaca trebuie sa te "chinuie" :P. asa s-a intamplat cu prietena mea ioana, cunoscuta si ca vecina mea de la 5 ioana sau fosta mea colega de munca YOIO (musai cu majuscule) care, intr-o seara, mi-a spus ca vrea sa faca un proiect pentru facultate despre mine. socant nu? pentru mine a fost, mai ales ca idee nu aveam de ce m-ar alege tocmai pe mine cineva ca si exponat de prezentat la facultate. ei bine, domnisoara ioana avea de facut la materia "utilizarea calculatorului in presa" (o denumire cam nefericita zic) 3 filmulete de prezentare, iar unul avea sa fie despre mine si destinul meu de poeta (surprinzator nu? eu numai poeta nu-s desi uneori ma mai dau drept :P). ei bine zis si facut (ca doar daca un om cu care te-ai jucat cu papusile in gradina blocului iti cere sa faci ceva pai aia trebuie sa si faci) - m-am apucat sa caut poze, sa inregistrez un text, sa caut melodia preferata si i-am trimis toate acestea domnisoarei. domnisoara, ignorand insistentele mele :D, a adaugat in filmulet si cateva poze din acelea "pe care sa nu le faci publice mai ca eram mica si uratica" adica poze din liceu gen pe care usor le reneg. rezultatul a fost insa destul de emotionant si simpatico-naiv si il puteti vedea tanananam aici.
pe langa filmulet a mai trebuit sa raspund si la un interviu cu ocazia lansarii volumului meu de poezie "Basarabia , pamant romanesc" (deci YOIO a ales titlul , nu eu dar e asa dulce perceptia ei incat am acceptat titlul pentru aceasta "mica farsa a noastra comuna")
ei bine asta e stirea despre lansarea faimosului volum, debutul anului cum ar veni:
"Marţi, 16 iunie 2009, la cea de-a IX-a ediţie a Târgului de Carte Gaudeamus, a fost lansat volumul de poezii „Basarabia, pământ românesc” de Andreea Toma. Autoarea se declară entuziasmată de lansarea primului său volum. În cadrul conferinţei de presă, scriitoarea, în vârstă de 23 de ani, a declarat : „Mă simt onorată de editarea volumului meu de debut la editura RAO. Domnul director Ovidiu Enculescu m-a susţinut foarte mult atât în ceea ce priveşte activitatea de marketing cât şi pe plan financiar. Totuşi, este prea devreme să mă pot pronunţa asupra succesului meu.” După sedinţa de autografe, autoarea a reuşit să facă încasări de peste 100 de lei în umai o oră. Ceea ce a determinat acordarea unei diplome de merit din partea editurii, pentru încasări în timp record. Volumul este nominalizat la secţiunea cel mai bun debut literar la Uniunea Scriitorior Români. Târgul este deschis în perioada 15-21 iunie 2009, la pavilionul central din cadrul Complexlui Expoziţional RomExpo din Bucureşti. Programul de vizitare este zilnic intre 10:00-17:00 iar preţul de acces este de 3 lei, elevii, studenţii şi pensionarii beneficind de gratuitate."
da da - e vorba de mine :)
asa ca - autografe cineva?

ch.i.

în urina bătrânului paznic
în sperma lui uscată
în sperma lui caldă
ce curgea
în fiecare seară
din gândurile lui
din vaginul femeilor voluptoase
a femeilor goale care se plimbă pe străzi
uşuratice curve
pe care mâinile lui mototolite
nu le ajungeau
te-am aşteptat
în fiecare dimineaţă era mai frig ca în dimineaţa din urmă
în fiecare dimineaţă totul
era mai mic
în fiecare dimineaţă eram mai cuminte
şi apoi iar eu încercând să te descriu femeii cu limba neînţeleasă
i-am povestit tot
până la ultima picătură
aşa cum era în visele mele
despre tine
în plapuma care mă învelea
în toate visele care atunci
aveau să vină ca dumnezeu şi împărăţia cerurilor
şi ea mi-a turnat pe rând pahare
până când totul s-a îndepărtat şi s-a făcut linişte

poza : Dragana Zarevska
text aparut in numarul 11 al revistei Stare de urgenta

...

"Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut
si noaptea care a zis: "S-a zamislit un copil de parte barbateasca!"
Prefaca-se in intuneric ziua aceea,
sa nu se ingrijeasca Dumnezeu de ea in cer,
si sa nu mai straluceasca lumina peste ea!
S-o cuprinda intunericul si umbra mortii
nori grosi sa vina peste ea,
si neguri de peste zi sa o inspaimante!
Noaptea aceea! S-o acopere intunericul
sa piara din an,
sa nu mai fie numarata printre luni!
Da, stearpa sa fie ziua aceea,
duca-se veselia din ea!
Blestemata sa fie de cei ce blesteama zilele,
de cei ce stiu sa intarate Leviatanul
sa se intunece stelele din amurgul ei,
in zadar sa astepte lumina,
si sa nu mai vada genele zorilor zilei!
Caci n-a inchis pantecele care m-a zamislit
nici n-a ascuns suferinta dinaintea ochilor mei.
De ce n-am murit in pantecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la iesirea din pantecele ei?
De ce am gasit genunchi care sa ma primeasca ?
Si tate care sa-mi dea lapte?
Acum as fi culcat, as fi linistit,
as dormi si m-as odihni
cu imparatii si cei mari de pe pamant,
care si-au zidit falnice morminte,
cu domnitorii care aveau aur,
si si-au umplut casele cu argint.
Sau n-as mai fi in viata ca o strapitura ingropata,
ca niste copii care nu au vazut lumina zilei!
Acolo nu te mai necajesc cei rai,
acolo se odihnesc cei sleiti de puteri
Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati in pace
nu mai aud glasul asupritorului
cel mic si cel mare sunt totuna acolo
si robul scapa de stapanul sau.
Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera
si viata celor amarati la suflet
care asteapta moartea si nu vine
macar ca o doresc mai mult decat o comoara
care nu ar mai putea de bucurie
si de veselie daca ar gasi mormantul?
Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga
pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile?
Suspinurile imi sunt hrana de toate zilele
si jalea mi se varsa ca apa.
De ce ma tem aceea mi se intampla
de ce mi-e frica de aia am parte"
(Iov 3:3-25)

19 mai

m-am intors duminica de la alba. a fost simpatic pentru prima data sa cunosc asa multi tineri autori si sa vad si eu cum sunt ei si cum sunt evenimentele de genul asta. mi se pare foarte benefic sa fie mai multi oameni din acelasi domeniu stransi la un loc - asta pentru ca numai asa se pot deschide punti de comunicare. as vrea sa povestesc mai multe despre colocviu insa miruna vlada a facut-o inaintea mea si atat de fain incat m-a lasat fara prea multe de zis - articolul ei se poate citi aici. cat despre poze vad ca un cristian a inceput sa puna cateva aici (eu m-am ferit pe cat posibil de aparatele foto din zona)
miruna a scris ceva in articolul ei care m-a emotionat foarte mult: andreea toma era fragila ca o pasare si usor insingurata si trista si am simtit mereu senzatia sa o imbratisez . si ce m-a impresionat este tocmai faptul ca in ultimul timp chiar am simtit foarte mult nevoia de a fi imbratisata - se vede ca oamenii sensibili comunica si la alte nivele. ii multumesc mult pentru gandul asta. si cand o sa o vad o sa o imbratisez :).
azi a fost una din cele mai triste zile ale micutei mele vieti, un moment de ruptura la nivel intim. si ii iubesc foarte mult pe cei care au fost si sunt langa mine - pana la urma in ciuda a tot mereu punctele critice din viata iti arata ce ai in jurul tau - si eu am in jurul meu cativa oameni, nu multi, dar atat de frumosi incat ii eclipseaza pe toti ceilalti.

foto: Dragana Zarevska / o artista de care am mai scris si pe care am descoperit-o prin vladimir. cred ca mirunei i-ar placea mult - ii dedic lucrarile ei (daca se poate face asta) pe care le gaseste aici.

si eu...

de joi m-am mutat cu catel si purcel pe vodafone pastrandu-mi insa acelasi numar de telefon si primind si ca bonus un telefon nou nout :). nu eu am luat hotararea asta magica dar, pe de alta parte, nu-s eu cea care plateste abonamentul.
ceea ce e amuzant insa e ca:
1. dupa cutremurul de acu o saptamana dupa care serviciile vodafone au revenit la normal o ora mai tarziu in timp ce cele de la orange s-au rezolvat in 15 minute ma intreb serios daca alegerea nu e totusi cam proasta...
2. incep sa ma gandesc cat de roboti am devenit emotional incat astia de la nokia au inclus la mesaje predefite si mesajul "si eu te iubesc"?

pentru cine are curiozitatea

sa stie la ce ma gandesc obsesiv cand sunt pe strada si nu ma gandesc concret la nimic folositor - ei bine imi ruleaza in minte melodia asta:



si... psalmul 121 (in bibia ortodoxa 120) - bizar nu?!?
si asta de vreo luna
altfel astazi am aflat intr-o discutie cu o colega foarte draguta de la master ca femeile nu trebuie sa le vorbeasca urat barbatilor pentru ca nu exista egalitate intre cele doua sexe
apoi pe aceeasi tema un coleg mi-a zis ca e totusi ok sa-i vorbesti urat unui barbat daca ai motive
si eu ma asteptam ca ei sa zica invers
printe altele am decis ca cel mai ok pentru mine e sa incetez cu spiritul asta de autosacrificiu si sa devin mult mai egoista in relatiile interumane
marti se anunta a fi o zi depresiva - iubita mea cristina ma paraseste pentru 5 luni... pleaca in alta tara deci nu vom putea vorbi la telefon si probabil nici pe mess :(( - in semn de despartire un fel de melodii ale noastre :)


Un motan cat un pisoi




Nu mi-e frica de bau-bau

din piata

am gasit pe blogul-ul Silviei un moment foarte emotionant ce s-a petrecut la manifestatiile din piata universitatii - iaca asta:

...

update: aseara in piata universitatii se scandau lozinci de solidaritate cu romanii de pe partea cealalta a prutului. manifestantii erau impartiti in 2 grupuri - pe trepte la tnb vorbeau diversi lideri ai studentilor atat din Basarabia cat si din Ro si oameni simpli protestand impotriva violentelor din partea autoritatii comuniste. in fata pietei de la tnb liderii noua dreapta o cam luasera pe aratura cu presupusul complot evreiesc iliescu-roman din 89 - ei pareau mai degraba sa incurce toata povestea ce se petrecea in spate. s-a strigat unire de multe ori - din pacate asta e o chestiune in privinta careia raman foarte sceptica. in seara asta, adica pe 8 aprilie ,tinerii din Bucuresti vor iesi iar in strada - pacat ca numai atat de poate face de aici si e o mare rusine ca oficiali romani nu iau o pozitie clara in privinta conflictului. o prietena din presa imi povestea ieri ca seful diplomatiei europene Javier Solana a cerut "tuturor partilor sa nu cedeze violentei" si ca , contactati telefonic, liderii de la bucuresti au spus ca se afiliaza pozititi u.e. ca si cum ceva mai inteligent de atat nu au putut sa incropeasca. macar presa a lasat la o parte "drama gigi becali" si a transmis informatii despre manifestatiile de la chisinau.
Diana a filmat aseara - am pus cate ceva pe blogul revistei.
ziarul gandul despre protestul de aseara : aici

m-am intors acus din piata universitatii unde am fost cu Diana, Florin si Catalina. de dimineata de cand situatia din moldova s-a agravat am stat la telefon cu Diana si cu ceva persoane de acolo. as vrea tare sa pot pleca la chisinau dar nu am nici o sansa sa trec granita. ieri nu am reusit din pacate sa ajung in Club A la dezbaterea despre expulzarea lui Alexandru Vakulovski, o chestiune iar mizerabilo-romaneasca, dar am asa cumva amaraciunea ca multi din cei care au tipat in cazul Vakulovski habar nu au sau nu sunt interesati de problemele din Basarabia - de felul in care multi alti basarabeni sunt umiliti atunci cand cer cetatenie, de cum comunistii fac ce li se scoala si de cum limba romana e marginalizata (de exemplu in afara de Ernu si de Tupa nu am mai vazut pe nimeni la universitate). o idioata de la antena 3 se mira azi ca paginile de internet de opozitie din moldova nu merg. m-a umplut de nervi - probabil pt ea basa e la undeva prin africa si voronin e mos craciun. am o panica teribila gandindu-ma la prietenii mei din chisinau si in acelasi timp o mandrie grozava pentru curajul tinerilor care au iesit azi in strada. ei merita tot respectul.

poza : unimeda.md
pt stiri din basa : curaj.net

povesti cu fumatori

mi-e un pic cam rau. probabil, ca mereu, e de la tigari. mi-am amintit o chestie pseudo-comica ce s-a petrecut acum vreo doua saptamani.
prietena mea z. lucreaza la o prestigioasa :P firma de sondaje de opinie (hihi). ma suna intr-o buna zi, mai exact la o zi dupa ziua mea, si imi spune :
"salut. la multi ani pentru ieri, scuze am fost prinsa dar am un cadou pentru tine"
hmmmm fac eu "un cadou zici? ce cadou? un tip dragut care sa-mi curme suferinta :P"
"nu ( zice ea) stii fac un studiu despre tigari si am nevoie de o tipa care fumeaza si o sa te lase sa fumezi si sa vezi cat e de interesant, e grozav, plus ca se plateste - si poti sa iti iei cu banii astia ceva fain. hai zi nu vrei? e chiar grozav? o sa iti placa"
pauza de o secunda apoi ii zic " z. te cunosc prea bine - deci esti in rahat si ai nevoie de cineva urgent"
"nooooo"
"ba da da da"
"bine is. dar vii? :D"
ah imi era incredibil de lene plus ca zona unde se desfasura toata aceasta afacere era una din cele pe care nu le agreez. dupa luuuuuungi insistente, pauze de gandire si multa munca de convingere, iata-ma in drum spre focus grupul fantastic.

"cate tigari fumati pe zi?" ma intreaba o tanara domnisoara foarte serioasa "pai peste 40" tacere - toata lumea din sala era la sub 20. sunt privinta dubios :D. dar, cum nu e prima data cand mi se intampla sa fiu judecata ca fumez prea mult, nu e o problema.
prietena mea insa imi daduse instructiuni clare ca pe drum sa imi cumpar tigari de o anumita firma, sa tin minte cat costa si sa zic ca pe alea le fumez. a, si sa zic ca am musai 25 de ani, dar doar daca is intrebata ca sa nu mint prea tare. zis si facut. iau pachetul si odata cu el si un suc si nu sunt deloc atenta cat ma costa. cum era de asteptat. in sala de asteptare prietena mea ma suna :
"ai cumparat tigarile? iti amintesti cat costa?"
"ups. nu am fost atenta dar ma descurc. aflu eu cumva".
eu si inca 5 femei asteptand intr-o sala. toate ne scoatem pe masa aceeasi firma de tigari si fumam. pare comic. si eu trebuie sa aflu cat costa pachetul de tigari pe care le fumez zilnic. si atunci imi pica ideea salvatoare. zic:
" stiti cat mai costa pachetul de XXX? eu una le cumpar din piata pe sub mana de la basarabeni ca is mai ieftine. dar ma intrebam cu scumpirile astea cu cat se mai vinde in magazine"
"cum? le poti cumpara din piata mai ieftine?"
"da" zic eu si le introduc in taina afacerilor necurate din piata obor. intre timp doamnele au amabilitatea sa imi zica si pretul corect.

4 din noi suntem selectate si urcam la interogatoriu. domnisoara care ne pune intrebari este extrem de nesigura, fumeaza si ea din tigari de la aceeasi firma cu mainile aproape tremurande. "si? ce va plce la tigarile astea?" mie personal nu-mi plac mai deloc, sunt "a kent-lung girl" si cand nu gasesc lucky strike sau malboro asa ca mint cat pot. dupa introducerea asta in tigarile favorite domnisoara-inspector scoate pe masa tigarile studiului. o marca pe care personal nu am incercat-o niciodata si nu as incerca-o niciodata pentru ca imi pare total neinteresanta. ii zic asta si ma intreaba de ce "pai in primul rand nu as fuma tigari cu un nume asa complicat. plus ca imi sugereaza ca sunt tigari de santier" . domnisoara e oripilata si incearca sa ma convinga. eu ii studiez atenta miscarile si mai ales greselile. hihi - la ceva au fost bune toate cursurile de sociologie din facultate. la final domnisoara insista asa tare ca ar trebui sa le incerc incat o mint ca asta o sa cumpar cum se termina calvarul.

si calvarul se termina. ies cu inca 2 fete si pornim spre statia de tramvai. una din ele care in timpul studiului mi-a declarat ca e fascinata de graseierea mea (normal - daca ar fi in tabara mea nu ar mai fascina-o) ne intreaba
"mai voi pe bune fumati XXX? ca eu nu le suport dar m-a adus o prietena aici si mi-a zis ca d'astea trebuie sa fumez" " ha ha . nici eu. si eu am fost adusa aici cu forta."
si si a treia fata.
3 impostoare intr-un studiu de 4 (a 4a plecase in alte directie)
si apoi fata continua:
" vai mie imi era teama sa nu ma recunoasca"
"de ce?"
"pai stii eu am fost de multe ori la televizor. am mintit cand am zis ca is vanzatoare. de fapt eu acu joc o sora medicala in telenovela asta "regina" dar am fost si la "schimb de mame" si la "tradati in dragoste" si la mai multe emisiuni d'astea" .
aflu cu ocazia asta toate tarifele practicate de reality show-urile romanesti si mai aflu ca la o anume emisiune colega mea de drum trebuia sa apara doar in lenjerie intima si nu a acceptat "da, adica fac orice dar sa apar in chiloti, ce o sa zica vecinii de mine?" .
RomaniKa e o tara fascinanta, ma gandesc si rahatul aici se serveste in portii mari direct la televizor.
a treia fata e fascinata - ea nu-si imagina ca emisiunile astea sunt trucate. are 34 de ani ea si locuieste cu parintii si nu are voie sa fumeze in casa. in timp ce conversatia dintre domnisoara "stie-tot" si domnisoara "vai nu se poate" se inteteste eu imi jur ca la o varsta decenta ma voi muta singura .
"ar trebui sa veniti si voi la un casting" zice domnisoara "stie-tot" si politicos ma prefac interesata ba chiar ii notez numarul pe care il fac mai tarziu, cand ajung acasa, disparut in cosul de gunoi.

nowhere land

am facut ieri haz de necaz la telefon impreuna cu x. intr-o ironie care imi lipseste si de care m-am bucurat din plin. apoi mi-am dat seama ca asta m-a fascinat mereu la cuplul x. - y. - umorul negru pe care amandoi il au din plin si care in duo ii face deliciosi. probabil asta i-a si apropriat cand s-au cunoscut. vorbeam acum o mie de ani cu amicul meu v. si imi zicea ca doi oameni sunt compatibili daca rad de acelasi glume. si eu ma pastram nu demult seriosa in fata lor ca sa nu izbucnesc intr-un hohot isteric si sa nu zica ca am luat-o razna. domnisoara a carei prezenta incomoda si starnea murmurul rautaios al multumii perfecte bineinteles ca numai pe la colturi. un trio dement plimbandu-se pe strazi, ca un grup de clovni scosi din uz. aproape de mirat cum cei 2 muschetari si cu fata printre ei au reusit mai tarziu sa faca lucruri marete pe care apoi au incercat cu acelasi elan sa le strice dar ele erau prea inchegate si eu ramas in picioare. probabil nimeni nu intelege ce am scris. ceea ce imprudent este prudent. asa cum nici prietena mea i. nu intelegea aseara de ce inca radeam in hohote povestindu-i printre randuri ultimele replici delicioase care imi lumina seara seara. avea privirea aia serioasa pe care probabil un doctor psihiatru o adopta atunci cand nebunul ii povesteste fantasmele sale gesticuland obsesiv si rotindu-se prin incapere in cautarea comorii ascunse. am iesit mai tarziu intr-un bar semi-prapadit impreuna cu inca o i. unde numai 100 g de vodca m-au readus in realitatea sinistra. " ma scuzati ca va plictisesc cu dramele mele, dar cand beau asa se intampla ca incep sa vorbesc mult" am spus eu si i.2 mi-a zis "tu asa esti mereu, chiar si cand nu bei" ca si cum asta ar fi fost primul cap de acuzatie intr-o lista lunga intocmita cu grija in toti anii astia de cand ne cunoastem. "sunt o egoista si o egocentrica" as fi vrut sa zic in apararea mea dar imi parea absurd sa ma apar exact cu acuzatiile. cand a. e trista toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei, cand a. are nevoie de ceva toata lumea trebuie sa fie acolo, cand a. e fericita lumea trebuie si ea sa fie fericita. probabil sunt un om groaznic sau un copil mare si rasfatat. dar cum mi-am dat seama ca nu pot schimba lumea dupa fluctuatile inimii mele de la un punct am inceput sa ma desprind de ea. si asta e explicatia izolarii mele fantastice de oameni care s-a agravat de vreo 3 luni. "apucam si noi sa ne vedem anul asta?" e o intrebare pe care o aud din ce in ce mai des si care imi da intr-un fel ciudat senzatia bolnava ca dintr-un obiect de larg consum m-am transformat intr-o rara avis pe care nu reusesti sa o ai in fata decat daca esti foarte cuminte gen sau daca te speli pe dinti in fiecare seara si faci 10 matanii. ce viziune egoista nu-i asa? a. nu e o rara avis e doar o avis ranita care se reface in cuibul ei si traieste intre stafii. ca un mostru sau un vampir care nu vrea sa fie vazut in starea in care e, lipsit de curaj, lipsit de chef, un monstru incredibil de plictisitor care roade amintiri intr-un morman de carti si de cursuri, cautand obsesiv ceva care sa ii umple timpul, cu aceeasi pasiune cu care gospodinele sterg petele de grasime de pe aragaz si se simt implinite.
poate va urma....

Beatles-Nowhere Man

:)

ok... ma intreb in cat timp o sa ajung si eu sa inteleg asta de una singura :D. am vazut desenul acu ceva ani in engleza si asa mi-a placut. cand citeam povestea lui moise in biblie nu puteam sa ma despart de povestea din film si de melodia asta:

muhahahaha (1)

deci e trista viata pentru cine nu are blog pe wordpress. asta pentru ca nu se prea poate amuza cu cuvintele dupa care a fost gasit de motoarele de cautare. acu ceva vreme mi-am pus o chestie d'asta de iti arata dupa ce cautari vin totusi oamenii la tine pe pagina :D (ce definitie) si ma amuz uneori singura si azi ma amuz si pe blog cu ce am mai retinut, deci:
il iubesc s mie teama sa nu ma lase :D la cunostintele tale vaste de gramatica si mie mi-e teama ca o sa te lase - si la o adica daca iti pui deja problema asta probabil ca esti pe punctul de a fi lasata - iti jur- daca ti se pare asa e.
tigari doina. - da da - ai nimerit exact unde trebuie. daca vrei id-ul meu facem schimb de impresii despre tigarile doina si iti zic cum m-a convins vladimir sa le fumez desi nu imi placeau deloc si nici acu nu pot sa zic ca ma omor dupa ele. cine e vladimir ma intrebi? iti fac cunostinta si cu el :)))
marius ianus - nu ai nimerit bine. vezi in stanga ca e link.
agnostic smoker liberal romania - hmmm. asta e bizar doar
cum sa ma inteleg mai bine cu ceilalti- habar nu am in schimb pot sa iti explic cum sa nu te intelegi bine cu ceilalti. ai putea sa incerci totusi un psihiatru daca problema ti se pare insuportabila
nu mai stii ce sa imi raspunzi - eu?
poze cu oameni in jurul mesei - ooook - adica si eu am ciudateniile mele :|
am şi eu, cum are toţi - chiar ziceam mai devreme
poti face dans modern pe muzica de strada? - probabil
daca nu ma suna ,nu ma cauta inseamna c iubitul nu ma mai iubeste. - asta e ca si cum ai vorbi de funie in casa spanzuratului. iti acord premiul cel mare - adica za anser : get a life

pam pam :)

update cu ce am mai pescuit in ultimul timp:
cum fac rost de o gagica pt sex? - ajungi in tei si ii intrebi pe baietii de stau in colt de unu' mac. s-ar putea sa te alegi cu ceva boli venerice dar totusi scapi de frustrare :)
cum sa pun filme de pe youtube pe blogspot - copiezi codul din dreptul "Embed" scris pe youtube - intri la postare texte pe blogspot apesi pe "editati html" si pui codul si publici postarea :)
cum pot scapa de felul in care ma simt k nu mai merge relatia dintre noi - :| nu iar d'astea!
nu pot sa dorm - incearca sa numeri oi :)
jocuri cu draga mea lumea disney pentru fete. - ?!?
un plan bun astazi este un plan mai bun decat un plan perfect maine - discutabil
scenarii pentru sarbatoarea lui m.eminescu. - ?!?
ingeri tristi. - ai un fetis?

pam pam 2 :)