cam de o saptamana de cand am racit stau mai mult acasa. ceea ce e bine in chestia asta e ca tot cam de o saptamana am inceput si curatenia generala in camera mea - adica arunc tot tot ce nu mai e folositor - in fapt arunc multe cursuri pastrate nu stiu de ce :).
de ce dureaza asa mult v-ati intreba cu toate ca am o camera foarte mica? pentru ca nu ma grabesc :). am strans pana acum cred ca vreo 10 kg de hartie pe care vreau sa o duc la un centru de reciclare si asta ma face sa ma simt foarte ecologista :). tot ce e ASE (cursuri , carti ) e out (desi inca nu am terminat ase-ul :D). ce mai e out? tot ce inseamna chestii de plus - de fapt toate chestiile de plus erau out de mult dar am mai gasit vreo 3 jucarii mici gen breloc :D - OUT OUT OUT. cand eram mai maricica dar destul de mica inca mi-am pus toate jucariile intr-o cutie mare si le-am dus pe balcon. parintii mei se uitau dubios la mine si la fel si prietenele de joaca :D - adevarul e ca niciodata nu am fost genul de "jai sa ne jucam cu jucarii" si mai ales daca ele erau de plus. sunt o plusofobica maniaca. cand intru in camera surorii mele si vad inca pastrate jucariile ei dragi de cand era mica, mai ales papusa aia copil roz de plus ma apuca asa un fel de alergie. la fel cand intru in orice camera a unei persoane trecute de o anumita varsta care pastreaza jucarii. cred ca asta inseamna ceva dar nu imi dau seama ce. si daca nu imi dau seama ce poate nici nu e ceva foarte important :).
daca aveam masinute asa cum imi placeau mie cand eram mica nu le aruncam dar ai mei nu ma prea lasau sa ma joc cu masinute si nici nu-mi cumparau pt ca nu prea era ok fiind fata sa am masinute.
in clasa a 3-a, cand ei aveau impresia ca eu am o problema de socializare sau ceva de genul mi-au pus o papusa in brate si m-au trimis afara cu copiii. asa m-am suparat , mie imi placea sa ma uit la desene animate sau sa citesc carti colorate. si toate fetele din cartier stateau pe cate o patura in fata blocului sau in gradina mizerabila de langa bloc sau in scara si se jucau cu papusi. m-am adaptat cat sa intru in gasca si apoi am inceput sa inventez jocuri ca sa schimb cumva situatia, lucru care mi-a iesit si a fost bine :). cel mai fain joc cand eram copil, si care nu e inventat de mine - e de cand e lumea, era "elasticul" si stiu ca cel mai mult imi placea sa fac cifra 9 - pentru ca era destul de complicata. apoi iar fain era cand venea iarna si ne luam la bataie cu bulgari cu baietii sau pur si simplu ne tavaleam in zapada alba. acum zapada nu mai e simpatica pentru ca e putina si e murdara. cel mai trist lucru e ca copiii din ziua de azi se joaca mai mult pe calculator. eu cred ca daca nu te julesti, nu te joci elasticul si nu te bati cu bulgari aia nu se numeste copilarie - e doar o faza dubioasa a vietii cand esti mic.
ce mi-am dat seama ca se repeta in camera mea : ei bine - am multi fluturi, multi tare, cred ca o sa renunt la unii, mai am si o groaza de vacute de toate formele(dar nici una din plus :D), frunze uscate care miros fain, cutii de toate marimile si lumanari :). plus fotografii si carti dar astea deja par chestii mai serioase. si multe reviste SDU - dar asta deja e altceva.
am scris odata o poezie in care spuneam ca toata viata mi-am dorit un sifonier dar astia de pe poezie.ro mi-au pus-o la atelier ca cica nu era buna si cred ca am sters-o. de fapt cred ca asta e chestia care mi-am dorit-o toata viata mea de copil - un sifonier mare mare numai al meu in care sa imi pun hainele asa in ordinea in care o vroiam eu - asta tot nu am - dar am o chestie improvizata care imi place mai mult asa ca visul de a avea un sifonier nu mai e de actualitate. ideea e ca daca o sa am vreodata un copil o sa stiu sa-i cumpar un sifonier. plus o sa-l trimit sa faca balet fie ca vrea sau nu pentru ca asta e o alta chestie pe care eu mi-am dorit-o tare tare. nici macar nu o sa il intreb daca vrea, asta eu stiu sigur ca e bine - desi daca o sa planga si o sa zica ca sunt rea o sa il las sa renunte :(. sper sa nu planga.
alta chestie apropo de camera mea si de spatiul meu vital este ca nu suport mereu sa fie populat de alti oameni. iar o drama si un scandal al copilariei a fost : de ce te inchizi in camera ta si stai singura acolo? ai mei nu au inteles asta si mama cred ca inca nu intelege - adica nu au inteles nevoia mea de izolare, de a fi singura cu mine. prietenii mei, si de atunci si de acum, vin mult in vizita ceea ce nu era si nici nu e deranjant pana intr-un punct. punctul acela apare uneori din senin si e momentul cand vreau sa fiu singura, sa fiu lasata in spatiul meu. daca se trece de acel punct devin cumva rece sau agresiva. de aceea cred ca nu mi-ar placea sa impart o camera cu cineva pe termen lung.
si apropo de impartit un spatiu cu cineva, luni a fost o zi foarte faina pentru ca m-am intalnit cu Natasa care e unul din putinii oameni cu care cred ca as putea locui mai mult, dar in camere separate. amandoua avem aceeasi nevoie de singuratate care face aproprierea mult mai frumoasa. in afara de dimineata cand ea obisnuia sa isi bea cafeaua si eu sa imi fumez priemele tigari si seara cand stateam si vorbeam cam 2 ore despre toate tampeniile, restul zilei petrecut in casa era separat.
Nat mi-a adus tigari doina trimise de Vladimir si care sunt traditia mea si a lui de cand ne stim. in vremea cand Vladimir fuma, fuma numai doina pe motiv ca incurajeaza producatorii autohtoni de tigari. dimineata cand venea unde locuiam eu si eu eram fara tigari imi oferea aceste doina, care sunt intr-adevar un chin pentru un fumator de light cum eram eu atunci. si asa hop top cum zilele au trecut am inceput sa le plac - desi mai mult sa ma obisnuiesc cu ele. acum Vladimir stie ca daca nu primesc tigari doina de la el e de rau pentru ca el e vinovatul ca am renuntat la light. nici macar nu imi plac asa tare si miros si groaznic insa au povestea lor si de fiecare data cand aprind una il vad pe Vladimir in bucataria redactiei sdu dimineata in frig infofolit tare si asteptand sa se faca ceaiul ca sa se mai incalzeasca - si asta ma face sa trec si peste gustul groaznic si peste miros.
am fost cu Nat la Mc-ul de pe grivitei si mi-a aratat filmul proiectului ce urmeaza sa fie prezentat saptamana viitoare la bucuresti. ghici ce? apar acolo intr-un cadru de toata frumusetea aprinzand o tigare :)) - ce o sa inteleaga oamenii care o sa-l vada din mine? :))
dupa ce am facut update-ul nostru de doua saptamani am pornit trist spre gara de unde ea trebuia sa ia trenul de belgrad. in gara, asezate pe o banca pe peronul plin de cetateni de etnie rroma si de aurolaci, am stat si i-am citit in engleza cuvant cu cuvant Natasei poemul lui Vadim care mi-a placut mie mult din SDU7 si care i-a placut si ei la fel de mult - si asta a fost mai frumos ca orice despartire.
si acum gata cu vorba - dureaza prea mult sa continui sa povestesc si nici nu sunt prea coerenta in ceea ce spun :) - dar ca idee cam asta fac.
de ce dureaza asa mult v-ati intreba cu toate ca am o camera foarte mica? pentru ca nu ma grabesc :). am strans pana acum cred ca vreo 10 kg de hartie pe care vreau sa o duc la un centru de reciclare si asta ma face sa ma simt foarte ecologista :). tot ce e ASE (cursuri , carti ) e out (desi inca nu am terminat ase-ul :D). ce mai e out? tot ce inseamna chestii de plus - de fapt toate chestiile de plus erau out de mult dar am mai gasit vreo 3 jucarii mici gen breloc :D - OUT OUT OUT. cand eram mai maricica dar destul de mica inca mi-am pus toate jucariile intr-o cutie mare si le-am dus pe balcon. parintii mei se uitau dubios la mine si la fel si prietenele de joaca :D - adevarul e ca niciodata nu am fost genul de "jai sa ne jucam cu jucarii" si mai ales daca ele erau de plus. sunt o plusofobica maniaca. cand intru in camera surorii mele si vad inca pastrate jucariile ei dragi de cand era mica, mai ales papusa aia copil roz de plus ma apuca asa un fel de alergie. la fel cand intru in orice camera a unei persoane trecute de o anumita varsta care pastreaza jucarii. cred ca asta inseamna ceva dar nu imi dau seama ce. si daca nu imi dau seama ce poate nici nu e ceva foarte important :).
daca aveam masinute asa cum imi placeau mie cand eram mica nu le aruncam dar ai mei nu ma prea lasau sa ma joc cu masinute si nici nu-mi cumparau pt ca nu prea era ok fiind fata sa am masinute.
in clasa a 3-a, cand ei aveau impresia ca eu am o problema de socializare sau ceva de genul mi-au pus o papusa in brate si m-au trimis afara cu copiii. asa m-am suparat , mie imi placea sa ma uit la desene animate sau sa citesc carti colorate. si toate fetele din cartier stateau pe cate o patura in fata blocului sau in gradina mizerabila de langa bloc sau in scara si se jucau cu papusi. m-am adaptat cat sa intru in gasca si apoi am inceput sa inventez jocuri ca sa schimb cumva situatia, lucru care mi-a iesit si a fost bine :). cel mai fain joc cand eram copil, si care nu e inventat de mine - e de cand e lumea, era "elasticul" si stiu ca cel mai mult imi placea sa fac cifra 9 - pentru ca era destul de complicata. apoi iar fain era cand venea iarna si ne luam la bataie cu bulgari cu baietii sau pur si simplu ne tavaleam in zapada alba. acum zapada nu mai e simpatica pentru ca e putina si e murdara. cel mai trist lucru e ca copiii din ziua de azi se joaca mai mult pe calculator. eu cred ca daca nu te julesti, nu te joci elasticul si nu te bati cu bulgari aia nu se numeste copilarie - e doar o faza dubioasa a vietii cand esti mic.
ce mi-am dat seama ca se repeta in camera mea : ei bine - am multi fluturi, multi tare, cred ca o sa renunt la unii, mai am si o groaza de vacute de toate formele(dar nici una din plus :D), frunze uscate care miros fain, cutii de toate marimile si lumanari :). plus fotografii si carti dar astea deja par chestii mai serioase. si multe reviste SDU - dar asta deja e altceva.
am scris odata o poezie in care spuneam ca toata viata mi-am dorit un sifonier dar astia de pe poezie.ro mi-au pus-o la atelier ca cica nu era buna si cred ca am sters-o. de fapt cred ca asta e chestia care mi-am dorit-o toata viata mea de copil - un sifonier mare mare numai al meu in care sa imi pun hainele asa in ordinea in care o vroiam eu - asta tot nu am - dar am o chestie improvizata care imi place mai mult asa ca visul de a avea un sifonier nu mai e de actualitate. ideea e ca daca o sa am vreodata un copil o sa stiu sa-i cumpar un sifonier. plus o sa-l trimit sa faca balet fie ca vrea sau nu pentru ca asta e o alta chestie pe care eu mi-am dorit-o tare tare. nici macar nu o sa il intreb daca vrea, asta eu stiu sigur ca e bine - desi daca o sa planga si o sa zica ca sunt rea o sa il las sa renunte :(. sper sa nu planga.
alta chestie apropo de camera mea si de spatiul meu vital este ca nu suport mereu sa fie populat de alti oameni. iar o drama si un scandal al copilariei a fost : de ce te inchizi in camera ta si stai singura acolo? ai mei nu au inteles asta si mama cred ca inca nu intelege - adica nu au inteles nevoia mea de izolare, de a fi singura cu mine. prietenii mei, si de atunci si de acum, vin mult in vizita ceea ce nu era si nici nu e deranjant pana intr-un punct. punctul acela apare uneori din senin si e momentul cand vreau sa fiu singura, sa fiu lasata in spatiul meu. daca se trece de acel punct devin cumva rece sau agresiva. de aceea cred ca nu mi-ar placea sa impart o camera cu cineva pe termen lung.
si apropo de impartit un spatiu cu cineva, luni a fost o zi foarte faina pentru ca m-am intalnit cu Natasa care e unul din putinii oameni cu care cred ca as putea locui mai mult, dar in camere separate. amandoua avem aceeasi nevoie de singuratate care face aproprierea mult mai frumoasa. in afara de dimineata cand ea obisnuia sa isi bea cafeaua si eu sa imi fumez priemele tigari si seara cand stateam si vorbeam cam 2 ore despre toate tampeniile, restul zilei petrecut in casa era separat.
Nat mi-a adus tigari doina trimise de Vladimir si care sunt traditia mea si a lui de cand ne stim. in vremea cand Vladimir fuma, fuma numai doina pe motiv ca incurajeaza producatorii autohtoni de tigari. dimineata cand venea unde locuiam eu si eu eram fara tigari imi oferea aceste doina, care sunt intr-adevar un chin pentru un fumator de light cum eram eu atunci. si asa hop top cum zilele au trecut am inceput sa le plac - desi mai mult sa ma obisnuiesc cu ele. acum Vladimir stie ca daca nu primesc tigari doina de la el e de rau pentru ca el e vinovatul ca am renuntat la light. nici macar nu imi plac asa tare si miros si groaznic insa au povestea lor si de fiecare data cand aprind una il vad pe Vladimir in bucataria redactiei sdu dimineata in frig infofolit tare si asteptand sa se faca ceaiul ca sa se mai incalzeasca - si asta ma face sa trec si peste gustul groaznic si peste miros.
am fost cu Nat la Mc-ul de pe grivitei si mi-a aratat filmul proiectului ce urmeaza sa fie prezentat saptamana viitoare la bucuresti. ghici ce? apar acolo intr-un cadru de toata frumusetea aprinzand o tigare :)) - ce o sa inteleaga oamenii care o sa-l vada din mine? :))
dupa ce am facut update-ul nostru de doua saptamani am pornit trist spre gara de unde ea trebuia sa ia trenul de belgrad. in gara, asezate pe o banca pe peronul plin de cetateni de etnie rroma si de aurolaci, am stat si i-am citit in engleza cuvant cu cuvant Natasei poemul lui Vadim care mi-a placut mie mult din SDU7 si care i-a placut si ei la fel de mult - si asta a fost mai frumos ca orice despartire.
si acum gata cu vorba - dureaza prea mult sa continui sa povestesc si nici nu sunt prea coerenta in ceea ce spun :) - dar ca idee cam asta fac.
6 comentarii:
lasa-te de fumat!!!
cu drag
imi amintesc de textul acela cu sifonierul (care a fost acum f mult timp cand nu (ti) se intampla nimic din ce se intampla acum (si intr-un fel m-am simtit cumva guilty ca aveam impresia ca daca eu nu-ti spuneam 'aia e poezie' lucrurile ar fi fost altfel si poate mult mai frumoase si mai putin asa de si de si nu stiu daca is or isn't smth) in general lucrurile acestea se cam sterg in timp dar devin repere. momente la care ne raportam sa zicem ca inainte era frrumos/aiurea si ca acum e asa si pe dincolo.
ce ar fi oamenii fara obsesiile lor, fara momentele lor in care devin negri si nu mai vor nimic sau cand sunt albi, reci si frumosi sau cand sunt linistiti foarte si tu nu vrei sa mai semeni cu omul linistit foarte?
nu cred ca oamenii au nevoie de spatiul lor vital ptr ca asa ceva nu exista, ptr ca spatiul vital exista doar in capul lor. dar dupa legile oamenilor mari care vor sa fie mari (desi nimic nu e mai plicty decat asta in viata) lucrurile stau fix pe dos si lucrurile acestea pe cat ii enerveaza, dezgusta cu atat ii face mai fericiti. (la concluzia asta am ajuns dupa ce am citit o carte pe care nu o recomand nimanui si nici macar nu vreau sa-i scriu numele aici).
saluuutari si mult succes in primul an la master. :)
ii fac*
Trimiteți un comentariu