nu stiu. a inceput aparent normal, fara sa dea de banuit ca nu ar fi, iar apoi pac pac a devenit o zi urata. si asta fara macar sa se intample ceva. si nu am chef de nimic. si nu vreau sa vad pe aproape nimeni. si cred ca asta o sa dureze ceva. e genul ala de zi in care esti offline pentru aproape toata lumea si ai chef sa iti inchizi telefonul. orice ai face iti pare degeaba si nimic nu te face sa zambesti. si, desi te chinui tare, toti oamenii iti par urati.
Proezia lui Mircea Țuglea
-
Pe vremea cînd umblam prin librării să văd noutățile despre care nu puteam
afla altfel, am răsfoit o carte cu nume ciudat, *Proezia*, scrisă de un
aut...
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu