duminică, 20 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 4



"De mult negru mă albisem/ De mult soare mă-nnoptasem/ De mult viu mă mult murisem/ Din visare mă aflasem" (nichita stanescu)

am chef sa ma trezesc dimineata langa tine, sa imi fumez prima tigare privindu-te si apoi sa plec
mi-ar placea sa cred ca asta te-ar face sa fi un pic nesigur in aroganta ta
si nu m-as intoarce
de frica sa nu te pierd




photo© Its Killing Me by Anoushka Fisz on picassomio.org

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ceea ce iubim nu putem pierde.

uitare... amăgire... amănunte... de amintiri...

r.w.f.
de ruxandra novac

aici nu e loc
nici de milă nici de libertate nici de dor
totul se încleştează te trage din ce în ce mai jos
pînă la capătul capătului
totul e un urlet o apă cafenie care
mă spală întruna din care beau întruna
în timp ce femeile mele cîştigă bani.

Hrană pentru morţi acele cuvinte frumoase
care s-au spus
de mii de ani doar hrană pentru morţi
grăsimea gălbuie a Marilor Oameni.

Toate membrele puse în ordine pot fi un lucru bun
o haină tăiată din piele de om poate fi şi ea
un lucru bun.

eu nu cunosc nici mila nici libertatea nici dorul
o mînă suavă îţi mîngîie şira
(........)



Poemul acesta este uneori un fel de bază pe care mă reclădesc după fiecare prăbuşire. Când una dintre lumile acelea (despre care vorbeam) la un moment se prăbuşec pentru că eu pur şi simplu le dărâm dintr-un orgoliu şi un fel de mândrie, şi dintr-o tăcere- toate acestea se află într-o inimă slăbită.

Anonim spunea...

...chiar azi am descoperit poezia de nichita stanescu.Spre rusinea mea nu o stiam.
Am ramas uimita cand am vazut ca...tu ai folosit-o aici.Te-am gasit din intamplare...dadusem search la o alta poezia pe google...
imi place cum scrii.Simplist.
felicitari.
Ti-am postat ultima lucrare...cea cu citatul"oamenii care se masturbeaza sunt flori" pe jurnalul meu de hi5.Sper ca nu te-am jignit prin asta.Am specificat.
Numai bine iti urez.