dicteu

azi până şi cuvintele fug de mine
şi nu reusesc sa explic

cum spaţiul se contractă şi se dilată în mintea mea
cum drumul de întoarcere devine prea lung
şi mă duce la dracu
într-un loc departe de tine
în acelaşi pat care miroase a formol ,
în care gândurile mele stau înghesuite sub cearşaf
şi visele nu au aer
pentru că singurul aer care mă ţine în viaţă
este dioxidul de carbon pe care tu îl elimini