duminică, 27 mai 2007

the diary of a prozac addict - day 6


"Every act of creation is first an act of destruction."-Pablo Picasso

pot sa-mi creez singura realitatea.
daca inchid ochii tu esti in fata mea.
nu trebuie decat sa intind mana si te ating.
in jurul nostru nu respira nimic, nu miroase nimic, nu se aude nimic.
nu exista altceva.
nu suntem decat noi doi.
doua fapturi din carne si vise.
oglinditi unul in ochii celuilalt.
noi doi, stand unul in fata celuilalt ca si cum ne-am fi gasit dupa un drum lung
pe care l-am stabatut nenascuti.
daca inchid ochii pot sa te simt in tot ceea ce sunt eu.
esti in creierul meu, in parul meu, in sanii mei, in vaginul meu, in sangele meu.
mi-e bine cu tine in mine, mi-e fierbinte, mi-e rosu, ma furnica, ma ameteste, ma sparge in mii de bucati de noi doi.
daca inchid ochii suntem numai noi doi, unul in fata celuilalt, devorandu-ne.

...deschid ochii iar tu devii mai putin decat nimic...

photo© laugh_or_crying_____by_TiaDanko on deviantArt

2 comentarii:

kristinnovna spunea...

mie imi olace foarte mult poemul asta...nu am o parere literara pe care sa mi-o exprim, de rima, ritm , masura :)). imi transmiti mult, ma regasesc in ceea ce ai scris si cred ca asta e estentialul. sa fii adevarata. sa inteleg si sa simt tot ce ai gandit tu. simplu si expresiv. "mi-e rosu" mi se pare excelent. nu stiu de ce. mi se pare ca transmite totul.

Anonim spunea...

God!E atat de expresiva... e exact ce simteam si nu puteam exprima in cuvinte.E de acolo!Prea miez!Fabulos!