mi-am cumparat ultimul volum al lui ianus acu vreo 2 saptamani. l-am citit pe nerasuflate apoi l-am recitit cu atentie. ma revolta volumul lui ianus, ma incomodeaza, ma agaseaza. dar imi place tocmai din cauza asta. cum asa? mereu am considerat ca arta trebuie sa fie, inainte de toate, creatoare de valori , deschizatoare de drumuri, reformatoare. in schimb ma intalnesc in poeziile lui cu un om care nu vrea sa imi indice nici un drum de urmat , care imi demitizeaza orice idee de bine si implinire si imi baga pe gat frustrarile si problemele sale. ma deranjeaza sinceritatea lui ianus. ma deranjeaza felul asta grotesc prin care el vrea sa imi deschida ochii. si ma deranjeaza cel mai mult ca are dreptate si ca nu ma minte.
photo© Home_by_Niesen on deviantArt
2 comentarii:
literatura reia mereu aceleaşi lucruri, doar că le redă strălucirea la un moment dat eu vedeam literatura când eram une petite fille ca pe ceva cu valenţe generale, universale, ca pe un tricou pe care îl putea îmbrăca orice om şi care putea îmbrăca pe orice om.
Dar până într-o zi când cineva mi-a spus că literatura este intimă
despre volumul lui ianuş nu pot spune decât că este interesant, are câteva poeme mişto, dar este un volum bun.
:)
eu mi-am dat seama care este problema mea in ceea ce priveste poezia . ma izbesc de un soi de disonanta cognitiva. cand incerc sa imi dau seama de valoarea unei poezii se lovesc doua laturi ale personalitatii mele:
andreea 1 (cea care iubeste teatrul si se simte o actrita in devenire) este cea care considera ca o poezie este buna daca ea o poate simti, daca se poate pune in pielea autorului, daca poate aduce la ea toate gandurile si trairile acestuia
andreea 2 (aia revolutionara care face facultatea de stiinte politice si are impresia ca poate schimba lumea ) cauta intr-o poezie valorile astea de care spuneam in blog si vede in arta punctul care declanseaza schimbarea lumii
d'aia mi-a luat ceva pana sa imi dau seama de cum ma raportez eu la poezia moderna, in cazul asta la poezia lui ianus
Trimiteți un comentariu