mood

“îi urăsc pe cei care dorm. Mă aplec asupra lor cu intenţii rele. Supunerea lor mă exasperează. Urăsc seninătatea lor inconştientă, falsa anestezie, chipul de orb studios, beţia raţională, străduinţa lor de incapabili... Am pîndit, am aşteptat îndelung o bulă roz care să iasă din gura iubitului meu adormit. Nu voiam de la el decît o bulă care să dovedească faptul că este acolo. Nu s-a întîmplat nunic. Am văzut că pleoapele lui de noapte erau pleoape de mort... Mă refugiam în voioşia pleoapelor sale, cînd nu reuşeam să mă înţeleg cu acest bărbat. Are somnul greu. Mi-a furat totul. îl urăsc pe iubitul meu cînd doarme; poate să-şi creeze cu inconştienţă o linişte care mie mi-e străină...îi urăsc fruntea de miere.... în adîncul lui, se străduieşte pentru odihna lui. Recapitulează nu se ştie ce.... Am plecat în zbor, ca nişte păsări. Am vrut să părăsim pămîntul cu ajutorul temperamentului nostru. Am decolat, am escaladat înălţimi, am pîndit, am aşteptat, am fredonat, am ajuns, am gemut, am cîştigat şi am pierdut împreună. Am tras chiulul cu seriozitate. Am descoperit un nou fel de neant. Acum dormi. Nu e cinstit să te sustragi astfel... Dacă iubitul meu care doarme se mişcă, mîna mea atinge, fără să vrea, sămînţa. Pivniţa cu cincizeci de saci de grîu este sufocantă, despotică. Testiculele unui bărbat care doarme au căzut pe mîna mea... Ţin în mîini micii saci cu sămînţă. Ţin în mînă cîmpurile care vor fi arate, livezile care vor fi îngrijite,forţa apelor care va fi transformată, cele patru scînduri care vor fi bătute în cuie, prelatele care vor fi ridicate. Ţin în mînă fructele, florile, animalele selecţionate. Ţin în mînă bisturiul, foarfecele de grădinar, sonda, revolverul, forcepsul, şi toate acestea nu-mi umplu mîna. Sămînţa lumii care doarme nu este decît prisosul care se leagănă încolo şi-ncoace al unei prelungiri a sufletului...
Cînd dormi, te urăsc.”
Violette Leduc ( in de Beauvoir, Simone - “Al doilea sex”, ed Univers , Bucuresti 1998, vol 2,pg 393)