nu ma pot disciplina sa scriu. gandurile se succed peste zi cu o viteza prea mare si nu reusesc sa le apuc si sa le indes in particica ce raspunde de eliminare terapeutica prin insiruirea unor litere pe ecranul calculatorului intr-o secventialitateeee ..... cum? habar nu am
2 confesiuni:
1. traiesc in ficare zi revelatia degradarii speciei umane - imi vine sa plang si sa urlu, sa-mi smulg parul din cap si sa fug in munti. am o empatie infinita pentru oamenii nebuni, anume pentru cei care merg pe strada si vorbesc cu ei insisi. nu sunt departe de asa mode de vie
2. am o imagine recurenta - pamantul de deschide si cad. se intampla in cele mai stranii momente, tot mai des, tot mai intens
mai mult altadata.
Viețile domnului Lăzărescu
-
Tot fredonez în minte *We Three*, versiunea lui Paul Mc Cartney a
cîntecului din 1939, de cînd am parcurs și ultima pagină a cărții. *We
three, we're ...
Acum 16 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu