viata, asa cum e ea

ma suna acum cateva seri A, cu care abia am schimbat cateva vorbe in viata asta, fostul prieten al lui B, prietena mea, sa ma intrebe daca are sanse sa se impace cu B. el de ceva timp iese cu C, o tipa cu care s-a "combinat", crezand ca B iese cu un tip D. il intreb: "pai si tu esti inca cu C? cum vine asta?". cu o nonsalanta deplina omul imi raspunde ca da dar ca subiectul conversatiei il constituie totusi B, prietena mea. apoi ma lamureste: "C stie ca nu o iubesc pe ea ci ma gandesc inca la B dar ramane cu mine". evident ii spun ca ar trebui sa se hotarasca inainte de orice si sa-si asume ca vrea un drum sau altul - B sau C. dupa ce va lua decizia asta, il sfatuiesc sa porneasca pe acel drum si sa faca tot ce-i sta in putere ca sa reuseasca. stiu, dar nu ii spun, ca prietena mea B cel mai probabil nu se va impaca cu el.
nu ii ascund adevarul pentru ca sunt sadica ci pentru ca toata povestea asta nu tine de viata mea si nu ma priveste. stim unele lucruri dar nu putem anticipa schimbarea lor - poate totusi B se va razgandi.
dupa ce inchid telefonul  nu ma pot opri din a ma gandi la C. devin brusc furioasa. si eu am fost C - un om indragostit asteptand, cu sufletul la gura, ca A sa decida ce vrea sa faca. A nu am fost niciodata, asa ca nu pot sa-l inteleg.
recapitulez povestea asta si povestea mea in cap de multe ori in ultimele zile, cand cu furie, cand cu tristete. fiecare din cei implicati sunt ridicol de umani. suntem uneori atat de fragili cand vine vorba de sentimente... si din exterior lucrurile par atat de simple... acum cateva zile ii spuneam unei prietene dragi ca trebuie sa inceteze sa aiba asteptari de la oameni. aseara, intr-o situatie neinsemnata, si eu m-am trezit ca aveam asteptari prea mari. dam lectii pe care inca nu le-am invatat noi insine, primim lectii pe care altii nu le-au invatat. incercam, in fapt, sa construim un sistem de suport emotional reciproc care sa ne permita sa inaintam in viata. si, sadic enough, primim aceleasi incercari pana cand ne invatam lectiile. si avem nevoie unii de altii in tot procesul acesta ca sa nu o luam razna cu totul.
inchei cu o istorisire simpatica si care mi-e draga din Talmud. e si una dintre cele mai cunoscute. face referire la o disputa lunga intre academiile de studiu conduse de Shammai si Hillel, doi intelepti importanti de la rasaritul erei comune:
"Our Rabbis taught: For two and a half years were Beth Shammai and Beth Hillel in dispute, the former asserting that it were better for man not to have been created than to have been created, and the latter maintaining that it is better for man to have been created than not to have been created.They finally took a vote and decided that it were better for man not to have been created than to have been created, but now that he has been created, let him investigate his past deeds or, as others say,let him examine his future actions." (Bavli Talmud, Eruvin 13B)