e doispe juma. am examen la 7 juma si inca unu la 16 juma si nu am chef sa mai invat. e plictisitor de-a dreptul. o sa invat, normal ca o sa invat pana la urma, dar mai incolo :D.si serios nu vreau 10, vreau 5. de fapt nu vreau nimic si nu ma intereseaza examenul deloc.
si nu am somn. nici ieri nu am prea avut. am stat si am plans ca o martira. rahat pana deasupra capului meu. rahat peste tot in jur. toate merg in jos. nu am nimic - nici somn , nici chef, nici scop, nimic. cine imi da ceva la schimb pentru nimic? ei? nu va ingramaditi?
"temporar in depresie. nu deranjati!" ar trebui sa pun pe usa camerei mele. dar asta ar fi exhibitionism nu? asa crezi? te vad, ai idei preconcepute sau poate nu ti-ai dat seama ca nu is asa normala precum credeai.
saptamana asta s-au intamplat multe lucruri frumoase. sau nu. depinde cum le privesti.
- mergeam pe dacia intorcandu-ma de la facultatea cand un aurolac (desi poate ar trebui sa gasesc un termen mai frumos) mi-a cerut o tigare. m-am apropriat de el . statea pe jos. avea niste ochi frumosi si un zambet senin dar anormal. un zambet de nebun, m-am gandit. i-am intins pachetul sa ia una. mainile lui erau extrem de murdare. a pus tigarea in gura si m-a intrebat daca am un foc. i-am aprins tigarea. continua sa zambeasca. cand m-am indepartat a strigat dupa mine " sa fii iubita!". si asta a durut.
- eram singura in statia de tramvai de la intersectia carol cu mosilor asteptand momentul miraculos al sosirii lui 16. un tramvai s-a apropriat. scria "se retrage la colentina" dar si eu si soferul stiam afacerea prea bine . era de fapt un 16 care a dezertata mult prea devreme. m-am dus la sofer si l-am intrebat daca totusi o sa mai prind 16. m-a zis ca vine unul in urma si ca pana termin tigarea ce o am in mana o sa si ajunga. am terminat tigarea si a venit iar un 21. am inceput sa plang. poate asta vi se pare bizar. dar gandul meu era doar asta : pana si un sofer de tramvai ma minte. pana si el imi spune ca vine si nu vine. toata lumea ma minte pe mine ca vine dar nu vine. in maxim doua minte a venit si 16.
si nu am somn. nici ieri nu am prea avut. am stat si am plans ca o martira. rahat pana deasupra capului meu. rahat peste tot in jur. toate merg in jos. nu am nimic - nici somn , nici chef, nici scop, nimic. cine imi da ceva la schimb pentru nimic? ei? nu va ingramaditi?
"temporar in depresie. nu deranjati!" ar trebui sa pun pe usa camerei mele. dar asta ar fi exhibitionism nu? asa crezi? te vad, ai idei preconcepute sau poate nu ti-ai dat seama ca nu is asa normala precum credeai.
saptamana asta s-au intamplat multe lucruri frumoase. sau nu. depinde cum le privesti.
- mergeam pe dacia intorcandu-ma de la facultatea cand un aurolac (desi poate ar trebui sa gasesc un termen mai frumos) mi-a cerut o tigare. m-am apropriat de el . statea pe jos. avea niste ochi frumosi si un zambet senin dar anormal. un zambet de nebun, m-am gandit. i-am intins pachetul sa ia una. mainile lui erau extrem de murdare. a pus tigarea in gura si m-a intrebat daca am un foc. i-am aprins tigarea. continua sa zambeasca. cand m-am indepartat a strigat dupa mine " sa fii iubita!". si asta a durut.
- eram singura in statia de tramvai de la intersectia carol cu mosilor asteptand momentul miraculos al sosirii lui 16. un tramvai s-a apropriat. scria "se retrage la colentina" dar si eu si soferul stiam afacerea prea bine . era de fapt un 16 care a dezertata mult prea devreme. m-am dus la sofer si l-am intrebat daca totusi o sa mai prind 16. m-a zis ca vine unul in urma si ca pana termin tigarea ce o am in mana o sa si ajunga. am terminat tigarea si a venit iar un 21. am inceput sa plang. poate asta vi se pare bizar. dar gandul meu era doar asta : pana si un sofer de tramvai ma minte. pana si el imi spune ca vine si nu vine. toata lumea ma minte pe mine ca vine dar nu vine. in maxim doua minte a venit si 16.
2 comentarii:
inca cineva in depresie ..
soferul de tramvai inca se mai numeste vatman, conductor sau manipulant (desi asta din urma nu e prea recomandat data fiind fonetica si perversitatea romanilor...) :-D
Trimiteți un comentariu