habar n-am

tocmai i-am raspuns lui gheorghe la un mail si el mi-a raspuns inapoi. ma intreba daca mai ajung zilele astea la chisinau si eu i-am zis ca desi imi tai venele si plang nu mai ajung. gheorghe insa mi-a promis ca daca vin are grija de mine si pot sa stau la dansul. asta e fain si ma bucura cumva. clar is doua orase in lumea asta mare unde chiar cred ca am un loc unde sa dorm oricand - bucuresti (exceptand acasa) si chisinau :). si in ambele am chiar posibilitatea sa aleg. cei drept la chisinau am mai mult succes la baieti - de fapt e raportul e 4 baieti la o fata :P. si cand te gandesti ca nici nu-s asa simpatica. la bucuresti e mai greu sa calculez - dar is mai multe oricum. dar aici e si acasa.

unul din cele mai mari regrete legate de ideea ca nu plec desi o sa para bizar este vodca moldoveneasca de care mi-e tare dor :D. nah, acu m-am obisnuit sa mai beau si in bucuresti dar parca nu e aceeasi afacere... un coleg de la master m-a sunat mai devreme sa vada daca is cu vodca moldoveneasca in fata chiar - ii spusesem luni ca as avea de gand sa plec si vroia sa ciocnim un pahar asa virtual. dar nu a fost sa fie.
cu toate astea pap din biscuitii made in moldova pe care el mi i-a facut obligat fortat cadou. adica eu am intrat in clasa si i-am vazut si mi s-au luminat ochii amintindu-mi de ghenadie si am zis : "ioi, ce tare - biscuiti din moldova, de la franzeluta, asa faini is, am papat exact d'astia exact acolo" si el mi-a zis ca daca asa ma bucura ai mei is. hihi. eu m-am ales cu biscuiti traznet si el cu o noua metoda de a impresiona fetele - deci suntem chit :P.
motivul pentru care nu mai plec e ok si trist in aceeasi masura... dupa ani de chinuri impreuna calculatorul meu a decis ca e timpul sa ne despartim... si sa lase locul ocupat de el unui nou frate al sau mai capabil si mai sanatos. da... dupa ce i-a ars hardul, a avut toti virusii posibili si imposibili, a ramas fara un ventilator, apoi cu unul care merge mai slabut si fara carcasa acum citez : "mai moare ori procesorul ori placa de baza. de cand lucrez cu calculatoare, adica de cinci ani nu am mai vazut niciodata eroarea asta. si daca e ori procesorul ori placa de baza ambele nu se mai fabrica de mult timp asa ca din pacate nu mai am ce-i face."
azi am reusit sa il deschid dupa cam a 20a incercare. din fericire a mers si am putut salva ce mai era prin dansul... dar merge foarte greu si maine nu stiu daca mai am acelasi noroc...
daca o sa imi fie dor de el? pai pana la urma e un obiect nu un om. si daca intr-un punct si de oameni nu-ti mai e dor, de obiecte cum sa-ti fie. oricum voi pastra amintiri puternice cu ale nervilor si bucuriilor pe care mi le-a cauzat... :( of, oare inainte sa il arunce o sa pot sa dorm cu el o seara in brate? da, ei si ce? is o muiere sensibila... mie mi-e greu sa ma despart de orice de fapt - pana si florile le arunc cam la o saptamana doua dupa ce s-au uscat :D. asa si ce daca colectionez tot felul de tampenii si nimicuri? doar in camera mea le tin si nu a altuia :P :P :P gata. gata. tac. ca o iau razna.
in rest... dupa cateva zile foarte aiurea am decis sa ma calmez. mai ales sa incerc sa fac pace cu mama care e suparata pe mine. stiu ca gresesc si ca sunt egoista cand vine vorba de ea dar regret si sper sa fie ok pana la urma tot intre noi.
altfel nu mai stiu ce merita si ce am. asa cum nu mai stiu nici ce imi doresc. sunt o mica pacoste pe capul atator oameni care nu pleaca totusi sau care de fapt nu stiu ce vor de la mine. sau eu de la ei...
imi tot rasuna in cap o replica pe care mama mi-o repeta de fiecare data cand ne certam : "andreea tu intotdeauna ai facut ce ai vrut si nu ti-a pasat de nimeni"...

mai tarziu...
o dedicatie pentru calculatorul meu :


James Blunt-Goodbye My Lover