nu stiu cum se intampla pentru altii dar la mine cand pica pica ca la domino - toate una dupa alta. de fapt asta inseamna sa nu ai un echilibru interior clar al tau . eu nu-l am desi incerc sa-l gasesc de foarte mult timp. nu pot sa fiu calma si rece nici macar daca un om pe care abia il cunosc de o ora imi zice ceva urat. asa ii explicam eu diferentele dintre indivizii fara sani si indivizii cu sani lui gheorghe miercuri cand ne plimbam pe calea victoriei. "trebuie sa intelegi gheorghe ca pentru indivizii cu sani (adica femeile) orice chestie oricat de mica este importanta. d'asta tie nu-ti ies treburile si in general voua celor fara sani nu va ies - pentru ca nu sunteti atenti la detalii si detaliile fac cu tot". gheorghe, moldovean de-al meu, imi explica la randul lui cum se recunosc intre indivizii fara sani cei insurati - " uite mai andreea - de exemplu oleg (adica brega :P) - el nu are cum sa fie insurat si nici nu a fost vreodata - de ce? pentru ca e foarte slab" sau ce alte cele ce le mai fac indivizii fara sani in diverse situatii.
ne minunam amandoi de acest schimb de impresii si pareri in timp ce drumul avea sa ne conduca pana la canapeaua moale din holul ICR pe care aveam sa ne odihnim oleaca iar eu sa zambesc tamp fara ca gheorghe sa banuiasca macar de ce, dintr-o cauza pe care numai tu aveai sa o aflii via sms.
am multi oameni dragi dar dragi tare asa cum am mai spus si nu o sa ma satur sa repet. oameni pentru care as invata sa inot desi mi-e frica de apa :P. pe unii nici nu-i inteleg de ce-s asa simpatici cum e de exemplu b. care, desi barbat, in acea perioada a lunii :D accepta sa ii spun cele mai urate chestii despre barbati si imi trimite muzica de femei pe care el o are anume salvata "pentru contiditii de maxima necesitate" cred.
pe langa asta mai sunt si femeile dragi din jurul meu de care aproape ma indragostesc si care imi servesc regulat lectii strasnice de viata.
ieri seara simteam nevoia sa ma tina cineva in brate nu stiu de ce si i. pe care o cunosc de o viata intreaga si care locuieste cu doar un etaj mai sus a trebuit sa isi sacrifice timpul de invatat la medicina ca sa faca asta :P - am rugat-o chiar ca pe langa tinutul in brate sa imi execute si o mangaiere pe spate dar anume asa cum imi place mie. pe i. o stiu de cand eram clasa a 5-a adica de muuuuuult timp si am crescut impreuna asa ca pentru mine ii ziceam ca e ca orice obiect din casa - nu in sensul in care ar fi un obiect ci doar in sensul in care mi-e extrem de familiara. si i. mi-a zis in cadrul asta intim ceva foarte ciudat sau poate nu ciudat dar ceva ce ma face sa inteleg de ce oamenii nu ma inteleg. mi-a zis ca desi ma cunoaste de atata vreme ea pur si simplu nu stie cum sa reactioneze cand eu sunt trista pentru ca eu in sine am reactii atat de diferite incat ea nu poate sa anticipeze ce ar fi mai bine sa faca ca sa ma ajute. saraca i. - adevarul e ca m-a vazut - trantind lucruri, plangand, izolandu-ma de oameni, dand oameni afara din casa si toate astea din cauze aproape similare.
poate ca felul meu de a fi e si cauza pentru care oamenii din jur au reactii asa ciudate vis-a-vis de mine ca a. care atunci cand m-am intors din chisinau in vara si i-am zis ca sunt fericita a inceput sa planga si sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma mai vada plangand. si si pe a. o stiu tot de cand eram clasa a 5-a.
de aceea inteleg ca sunt om om dificil, uneori ciudat, uneori rece, alteori prea cald insa daca spun ca tin la cineva cu adevarat tin chiar daca uneori nu pot sa ii arat. si mi-e teama ca asta sa nu ma indeparteze de cei care nu pot sa ma inteleaga si poate ca asta e si o cauza pentru care ma izolez, de frica sa nu ranesc. si pentru care de multe ori ranesc de teama sa nu fiu ranita.
si despre ce aveam in cap sa scriu acum o sa scriu altadata pentru ca iar gandurile mele au luat-o in alta directie decat ne inteleseseram si acu trebuie sa fug.
poza: Recess by vaporiss
ne minunam amandoi de acest schimb de impresii si pareri in timp ce drumul avea sa ne conduca pana la canapeaua moale din holul ICR pe care aveam sa ne odihnim oleaca iar eu sa zambesc tamp fara ca gheorghe sa banuiasca macar de ce, dintr-o cauza pe care numai tu aveai sa o aflii via sms.
am multi oameni dragi dar dragi tare asa cum am mai spus si nu o sa ma satur sa repet. oameni pentru care as invata sa inot desi mi-e frica de apa :P. pe unii nici nu-i inteleg de ce-s asa simpatici cum e de exemplu b. care, desi barbat, in acea perioada a lunii :D accepta sa ii spun cele mai urate chestii despre barbati si imi trimite muzica de femei pe care el o are anume salvata "pentru contiditii de maxima necesitate" cred.
pe langa asta mai sunt si femeile dragi din jurul meu de care aproape ma indragostesc si care imi servesc regulat lectii strasnice de viata.
ieri seara simteam nevoia sa ma tina cineva in brate nu stiu de ce si i. pe care o cunosc de o viata intreaga si care locuieste cu doar un etaj mai sus a trebuit sa isi sacrifice timpul de invatat la medicina ca sa faca asta :P - am rugat-o chiar ca pe langa tinutul in brate sa imi execute si o mangaiere pe spate dar anume asa cum imi place mie. pe i. o stiu de cand eram clasa a 5-a adica de muuuuuult timp si am crescut impreuna asa ca pentru mine ii ziceam ca e ca orice obiect din casa - nu in sensul in care ar fi un obiect ci doar in sensul in care mi-e extrem de familiara. si i. mi-a zis in cadrul asta intim ceva foarte ciudat sau poate nu ciudat dar ceva ce ma face sa inteleg de ce oamenii nu ma inteleg. mi-a zis ca desi ma cunoaste de atata vreme ea pur si simplu nu stie cum sa reactioneze cand eu sunt trista pentru ca eu in sine am reactii atat de diferite incat ea nu poate sa anticipeze ce ar fi mai bine sa faca ca sa ma ajute. saraca i. - adevarul e ca m-a vazut - trantind lucruri, plangand, izolandu-ma de oameni, dand oameni afara din casa si toate astea din cauze aproape similare.
poate ca felul meu de a fi e si cauza pentru care oamenii din jur au reactii asa ciudate vis-a-vis de mine ca a. care atunci cand m-am intors din chisinau in vara si i-am zis ca sunt fericita a inceput sa planga si sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma mai vada plangand. si si pe a. o stiu tot de cand eram clasa a 5-a.
de aceea inteleg ca sunt om om dificil, uneori ciudat, uneori rece, alteori prea cald insa daca spun ca tin la cineva cu adevarat tin chiar daca uneori nu pot sa ii arat. si mi-e teama ca asta sa nu ma indeparteze de cei care nu pot sa ma inteleaga si poate ca asta e si o cauza pentru care ma izolez, de frica sa nu ranesc. si pentru care de multe ori ranesc de teama sa nu fiu ranita.
si despre ce aveam in cap sa scriu acum o sa scriu altadata pentru ca iar gandurile mele au luat-o in alta directie decat ne inteleseseram si acu trebuie sa fug.
poza: Recess by vaporiss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu