am avut o discutie cu a. aseara despre sens. ea era intr-o pasa trista, eu eram cat de cat ok - atat de ok cat poti sa fii dupa o zi in care ai rezolvat mai multe chestii presante si asta ti-a creat impresia ca ai o viata plina. bravam sunandu-i ca sensul in viata trebuie sa il gasesti tu prin tine si nu prin ceva exterior tie. bravam dar nu o minteam deloc, chiar cred asta. spunadu-i ei toate astea mi le repetam de fapt si mie ca un remediu si ca o automotivare spre ceva.
o imagine a vietii: multe strazi pe care o iau/ toate sunt fundaturi/ imi dau seama de asta inca de la inceput - au panouri mari fix la intrare pe care scrie cu litere de-o schioapa "nu duce nicaieri" sau "a se uiliza numai pe perioada limitata" / cu toate astea ma avant pe strazile alea cu tot ce sunt, cu toata nebunia/ celelalte strazi nu ma atrag/ la capatul celorlalte strazi sunt o batrana cu dintii galbeni si cu mainile tremurand asteptand ca nepotii sa nu uite ca exist si sa mai treaca din cand in cand ca sa le fac dulciuri, sa le spun povesti, ascunzand sub perna fiecare banut economist ca sa le fac surprize/ strazile care nu au un semn la intrare ma sperie cumva mai mult ca celelalte/ poate pentru ca am impresia ca ele nu sunt pentru mine, ca nu le merit/ strazile care au un capat ma transforma intr-o amintire - iar intr-o amintire eu pot sa traiesc asa cum sunt acum - pot sa nu ma degradez/ in toata fuga asta port cu mine un saculet in care imi asez dorintele si pana si visele/ le impaturesc cu grija "pentru mai tarziu"/ e mult mai usor sa traiesti prin altii decat prin tine/ sa le oferi altora decat sa iti oferi tie/ asta se poate numi lasitate sau, mascat in cuvinte frumoase, altruism/ desi altruismul pare mai degraba o manifestare a ego-ului/ iar lasitatea o inhibitie/ nu stiu ce o sa fac cu saculetul/ poate la un moment dat o sa il ingrop undeva, o sa plantez flori in acel loc, o sa aprind lumanari, o sa plang putin iar apoi o sa il vizitez din cand in cand ca si cum te-ai cufunda intr-o amintire/ sau din contra - am uneori impresia ca in saculetul ala sta o faptura mica mica care da nervos din maini si din picioare si striga cat o tin plamanii " scoate-ma naibii de aici!"/ sau poate ca odata o sa apara cineva care o sa ia saculetul, o sa-l deschida si privind in el o sa imi zambeasca bland si o sa ma ia de mana spunandu-mi ca crede in mine si ca ceea ce e in saculet e grozav si atunci eu o sa o cred si toate cele adunate in saculet o sa prinda viata si o asta o sa fie fabulos si neasteptat/ vad dupa toate strazile o intersectie - in dreapta este un drum plin de verdeata la capatul caruia e dumnezeu cu barba alba zambind intrinzandu-mi mainile lui moi si calde, mainile lui mari care te pot acoperi cu totul/ in stanga toate frustrarile, singuratatea, cinismul - drumul din stanga nu e trist - are ceva in el care totusi ma atrage - un soi de luciditate si inteligenta pe care stiu ca o pot atinge - pe drumul asta insa poti pasi doar singur/ stau in intersectia asta - simt ca stiu ce e in dreapta si stanga si ce e e ce am spus mai devreme. in fata insa nu e nimic / cu toate astea - senzatia e ca drumul din fata e drumul meu si ca el se va deschide neasteptat
poza: Frida Kahlo - The Two Fridas, 1939, Oil on canvas, 67" x 67", Collection of the Museo de Arte Moderno, Mexico City
apropo - cand eram mica mica, pe vremea cand "cerbul de aur" parea ceva grozav la tv si ma uitam cu ochii cascati si mtv si altele de gen nu existau imi placea foarte tare melodia asta
Stefan Iordache & Sanda Ladosi-Intre noi mai e un pas
o imagine a vietii: multe strazi pe care o iau/ toate sunt fundaturi/ imi dau seama de asta inca de la inceput - au panouri mari fix la intrare pe care scrie cu litere de-o schioapa "nu duce nicaieri" sau "a se uiliza numai pe perioada limitata" / cu toate astea ma avant pe strazile alea cu tot ce sunt, cu toata nebunia/ celelalte strazi nu ma atrag/ la capatul celorlalte strazi sunt o batrana cu dintii galbeni si cu mainile tremurand asteptand ca nepotii sa nu uite ca exist si sa mai treaca din cand in cand ca sa le fac dulciuri, sa le spun povesti, ascunzand sub perna fiecare banut economist ca sa le fac surprize/ strazile care nu au un semn la intrare ma sperie cumva mai mult ca celelalte/ poate pentru ca am impresia ca ele nu sunt pentru mine, ca nu le merit/ strazile care au un capat ma transforma intr-o amintire - iar intr-o amintire eu pot sa traiesc asa cum sunt acum - pot sa nu ma degradez/ in toata fuga asta port cu mine un saculet in care imi asez dorintele si pana si visele/ le impaturesc cu grija "pentru mai tarziu"/ e mult mai usor sa traiesti prin altii decat prin tine/ sa le oferi altora decat sa iti oferi tie/ asta se poate numi lasitate sau, mascat in cuvinte frumoase, altruism/ desi altruismul pare mai degraba o manifestare a ego-ului/ iar lasitatea o inhibitie/ nu stiu ce o sa fac cu saculetul/ poate la un moment dat o sa il ingrop undeva, o sa plantez flori in acel loc, o sa aprind lumanari, o sa plang putin iar apoi o sa il vizitez din cand in cand ca si cum te-ai cufunda intr-o amintire/ sau din contra - am uneori impresia ca in saculetul ala sta o faptura mica mica care da nervos din maini si din picioare si striga cat o tin plamanii " scoate-ma naibii de aici!"/ sau poate ca odata o sa apara cineva care o sa ia saculetul, o sa-l deschida si privind in el o sa imi zambeasca bland si o sa ma ia de mana spunandu-mi ca crede in mine si ca ceea ce e in saculet e grozav si atunci eu o sa o cred si toate cele adunate in saculet o sa prinda viata si o asta o sa fie fabulos si neasteptat/ vad dupa toate strazile o intersectie - in dreapta este un drum plin de verdeata la capatul caruia e dumnezeu cu barba alba zambind intrinzandu-mi mainile lui moi si calde, mainile lui mari care te pot acoperi cu totul/ in stanga toate frustrarile, singuratatea, cinismul - drumul din stanga nu e trist - are ceva in el care totusi ma atrage - un soi de luciditate si inteligenta pe care stiu ca o pot atinge - pe drumul asta insa poti pasi doar singur/ stau in intersectia asta - simt ca stiu ce e in dreapta si stanga si ce e e ce am spus mai devreme. in fata insa nu e nimic / cu toate astea - senzatia e ca drumul din fata e drumul meu si ca el se va deschide neasteptat
poza: Frida Kahlo - The Two Fridas, 1939, Oil on canvas, 67" x 67", Collection of the Museo de Arte Moderno, Mexico City
apropo - cand eram mica mica, pe vremea cand "cerbul de aur" parea ceva grozav la tv si ma uitam cu ochii cascati si mtv si altele de gen nu existau imi placea foarte tare melodia asta
Stefan Iordache & Sanda Ladosi-Intre noi mai e un pas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu