marți, 25 noiembrie 2008

ce ma enerveaza...

ma gandeam acum ca eu nu sunt un om foarte flexbil. adica nu imi place deloc rutina si nici nu cred ca m-as potrivi cu un job foarte fix insa nu imi plac nici haosul si nici lucrurile facute asa la repezeala. tin foarte mult la organizare insa, si in viata personala si in cea profesionala. de exemplu nu ma duc niciodata la o petrecere la care sunt chemata in aceeasi zi sau rar ies in oras cand cineva vrea sa ne vedem in aceeasi zi si ma anunta asa "in ultimul moment". pentru ca nu-mi vine pur si simplu si nu pentru ca m-ar deranja ca am fost anuntata tarziu. adica nu , nu e o manifestare egocentrica dar pur si simplu nu imi ramane mie timpul sa ma gandesc clar ca asta urmeaza sa fac si sa intru "in the mood". cei mai apropriati au inteles asta. si nu se supara daca le zic ca vin dar nu vin. pentru ca asa sunt eu. imi place sa stiu eu bine ce urmeaza. si ma prefer pe mine spontana decat pe ceilalti.
d'asta si ma enerveaza mult lucrurile care nu depind de mine. care depind de altii si ma implica cumva si pe mine. gen sa stau sa astept un raspuns. si el sa nu vina. pentru ca pana nu vine clar raspunsul ala eu numai la el ma gandesc. si in functie de el si de cat de important e pentru mine imi planific actiunele. si de cele mai multe ori iese un mare rahat din asta pentru ca raspunsul atunci cand vine intarziat de multe ori nu-mi e favorabil. si apoi incep sa injur timpul pierdut asteptandu-l. e complicat nu?
am incercat sa-mi educ chestia asta dar nu merge, adica nu vine din mine sa ma pun pe mine pe primul loc si daca ceva iese prost din cauza asta sa zic : asta e. si ma seaca cand explic asta si altcineva nu intelege si ma pune sa astept.
de asteptat insa astept. si ma enerveaza lipsa de punctualitate maxim. si ca o vaca ce sunt am inceput si eu sa intarzii. cred ca am inceput inconstient sa fac asta pentru ca de multe ori intarziau ceilalti. si nu-i ok sa intarzii la intalniri cu oameni care nu intarzie pentru ca si ei o sa ajunga sa se enerveze cum te enervai tu. si asta iar nu-i bine.
ah. si pe langa toate astea mi-am dat seama ca nu-mi plac nici momentele in care nu pot avea o reactie gandita - gen ciocnirile din senin cu persoane. pentru ca nu am eu timp sa intru in poveste, adica sa ma deconectez de lumea mea si sa ma adaptez la noua situatie.
tocmai pentru ca eu sunt foarte dezordonata in interior si niciodata nu stiu ce vreau nu-mi place dezordinea celorlati. ma seaca, ma irita, ma agaseaza si tot asa.
asa cum nu imi plac surprizele. poate par ciudata dar nu-mi plac. altii si le doresc poate dar eu nu. pe mine nu ma bucura, ma irita ca ma pun in situatia de a avea reactii pe care eu poate nu am chef sa le am. si pe linia asta cele mai agasante surprize sunt cadourile. la astea chiar sunt praf. omul din fata asteapta o reactie - mie nu imi vine niciodata una si zambesc asa tamp in genul : ok, super. si in timpul ala in mintea mea e ceva gen : hai ai o reactie, ai o reactie, zi ceva destept. dar ceva destept mie nu-mi vine.
si asta ma irita.

3 comentarii:

delphi spunea...

...asa isi petrece viata, lasandu-se prada fiecarei dorinte care apare: cand bea pe indelete si sufla in flaut, cand bea apa si tine regim de slabire. Uneori face exercitii fizice, alteori e lenes si delasator, iar in alte momente face parada de studierea filozofiei. Adesea apare in politica si se repede sa spuna si sa faca orice-i trece prin cap. Poate ca faima unui ostean ii trezeste invidia si incearca in acest domeniu, sau e gelos pe un om de afaceri - si atunci se indreapta in aceasta directie. Viata lui nu are disciplina sau necesitate, insa el o numeste incantatoare, libera si plina de binecuvantari, traind-o asa in toate zilele care i-au mai ramas...

delphi spunea...

sursa: descriere a omului (democratic) facuta de Socrate in cartea a 8-a a Republicii

andreea toma spunea...

:) foarte faina. nu am citit recunosc. foarte tare :)