stii cum merge treaba aia cu mancarea gatita pe care o incalzesti cand vii seara obosit acasa de care ti-e pofta dar care nu mai are acelasi gust bun ca atunci cand ai facut-o? ce comparatie stupida
un an mai tarziu de prima data. nimic la fel si cu toate astea totul familiar. am petrecut in chisinau 2 luni din 12 anul asta - practic se poate spune ca o sesime din timp o petrec in strainatate :P - asta suna asa fitos si putin nationalist insa amuzant cumva.
mi-a fost mult dor de vara, tare tare dor de cum era atunci - daca vladimir ar sti ca imi lipseau "ordinele" lui cred ca ar zambi in mustata :P. asa cum imi lipsea pana si drumul pana la crizantema cu nat injurand rutierele si incercand sa ne pastram echilibrul.
m-o intrebat acu vladimir cum o fost si i-am zis ca trist dar nu imi dau seama daca a fost trist sau nu. am avut ocazia sa cunosc bine 3 oameni frumosi - moni stanila, ana-maria puscasu si ghenadie popescu. pe ghena il cunosteam deja dar acu l-am cunoscut si mai bine si asa m-am intristat ca in vara tot a fost plecat si nu am avut de atunci timp de povesti. in plus, pe langa ei prietenii mei "deja vechi" din chisinau : alina si cristina, vadimas, cristi, sergiu, dudu, silvia, alex, irina, hose, vadim vasiliu... pana si amicul oleg pe care la inceput de tot, in vara, vroiam sa-l bat tare :D
s-a baut mult, s-a povestit mult, ne-am plimbat mult (nu mergeti cu dudu la plimbare! repet: nu mergeti cu dudu la plimbare ca a doua zi aveti febra musculara :P) - a fost in toate felurile si in nici unul, am scris, am plans, am ras, mi-a fost teama, mi-a fost bine, mi-a fost sila... de mine, de tine, de singuratate, de oras cateodata...
cand am intrat in casa acum m-a curprins asa o panica si o tristete teribila... gandul ca am plecat plina de chef si cu atata drag si m-am intors goala de toate senzatiile astea... un soi de disperare care te apuca cand te trezesti dintr-un vis urat si ai vrea sa adormi iar ca sa visezi frumos dar e deja dimineata si trebuie sa pleci repede intr-un loc...
ieri dimineata in guguta cand abia m-am putut misca pana la tejghea sa cer al treilea pahar de vodca si eram singura cuc asteptandu-le pe fete ma gandeam cum moni zicea cat de important e sa te bucuri de fiecare moment al vietii si sa simti ca in acel moment esti in locul potrivit si faci ceea ce trebuie si am inceput sa rad - asa esti tu matura si sigura pe tine andreea?
update : ioi - am gasit un poem atat de frumos scris de ianus zilele astea, asa parca pe sufletul meu in chisinau - mai mai mi-au dat lacrimile - poemul il gasiti aici
un an mai tarziu de prima data. nimic la fel si cu toate astea totul familiar. am petrecut in chisinau 2 luni din 12 anul asta - practic se poate spune ca o sesime din timp o petrec in strainatate :P - asta suna asa fitos si putin nationalist insa amuzant cumva.
mi-a fost mult dor de vara, tare tare dor de cum era atunci - daca vladimir ar sti ca imi lipseau "ordinele" lui cred ca ar zambi in mustata :P. asa cum imi lipsea pana si drumul pana la crizantema cu nat injurand rutierele si incercand sa ne pastram echilibrul.
m-o intrebat acu vladimir cum o fost si i-am zis ca trist dar nu imi dau seama daca a fost trist sau nu. am avut ocazia sa cunosc bine 3 oameni frumosi - moni stanila, ana-maria puscasu si ghenadie popescu. pe ghena il cunosteam deja dar acu l-am cunoscut si mai bine si asa m-am intristat ca in vara tot a fost plecat si nu am avut de atunci timp de povesti. in plus, pe langa ei prietenii mei "deja vechi" din chisinau : alina si cristina, vadimas, cristi, sergiu, dudu, silvia, alex, irina, hose, vadim vasiliu... pana si amicul oleg pe care la inceput de tot, in vara, vroiam sa-l bat tare :D
s-a baut mult, s-a povestit mult, ne-am plimbat mult (nu mergeti cu dudu la plimbare! repet: nu mergeti cu dudu la plimbare ca a doua zi aveti febra musculara :P) - a fost in toate felurile si in nici unul, am scris, am plans, am ras, mi-a fost teama, mi-a fost bine, mi-a fost sila... de mine, de tine, de singuratate, de oras cateodata...
cand am intrat in casa acum m-a curprins asa o panica si o tristete teribila... gandul ca am plecat plina de chef si cu atata drag si m-am intors goala de toate senzatiile astea... un soi de disperare care te apuca cand te trezesti dintr-un vis urat si ai vrea sa adormi iar ca sa visezi frumos dar e deja dimineata si trebuie sa pleci repede intr-un loc...
ieri dimineata in guguta cand abia m-am putut misca pana la tejghea sa cer al treilea pahar de vodca si eram singura cuc asteptandu-le pe fete ma gandeam cum moni zicea cat de important e sa te bucuri de fiecare moment al vietii si sa simti ca in acel moment esti in locul potrivit si faci ceea ce trebuie si am inceput sa rad - asa esti tu matura si sigura pe tine andreea?
update : ioi - am gasit un poem atat de frumos scris de ianus zilele astea, asa parca pe sufletul meu in chisinau - mai mai mi-au dat lacrimile - poemul il gasiti aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu