asocial-a ?

asocial

adj.

1. Not social: "Bears are asocial, secretive animals" David Graber.

2. Avoiding or averse to the society of others; not sociable: "It's not that you're so asocial, but a man who likes people doesn't wind up in the Antarctic" Saul Bellow.

3. Unable or unwilling to conform to normal standards of social behavior; antisocial: "crime, riots, drug use and other asocial behavior" Derek Shearer.

4. Inconsiderate of others; self-centered.

n.

One that exhibits behavior and characteristics deemed asocial: "the other, and usually neglected, victims . . . the asocials . . . those who violated the Nazi work ethic and social norms" Mary Nolan.

The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company. Updated in 2003. Published by Houghton Mifflin Company. All rights reserved.

nu stiu care e ideea acestei postari de fapt. daca e sa imi fac mie publicitate negativa sau sa "atentionez" desi mult spus pe altii. sau sa-i tin la distanta pe unii. sunt ceva oameni care ma citesc pe blog, altii decat oamenii pe care ii cunosc si cu care is prietena. de fapt multi din prieteni nici nu ma citesc. si atunci ii iau la pumni ca ma gandesc ca eu nu scriu degeaba cat pentru ei cel mult. oricum ideea asta cu netul este ca gandurile tale cumva printr-un procedeu bizar ajung sa fie aruncare intr-o lume mai mare decat propria ta lume. si asta e cateodata fain, cand afli reactii din alte parti la propria ta persoana. prima data cand am inceput blogul el se vroia unul de "poezie" (zic cu ghilimele ca asa consider ca e mai bine) pentru ca asta faceam , sau credeam ca fac - scriam "poezii". apoi pur si simplu am inceput sa pun pe el chestii care imi plac sau care imi trec prin cap. intr-un punct, in ianuarie am vrut sa-l sterg pentru ca nu mai puteam scrie tot ce imi venea in cap, pentru ca ma cenzuram ca sa ma ascund de unii sau altii din diverse motive. de fapt pentru ca anumite persoane pe care eu nu le vroiam in spatiul meu intim intrasera in acest spatiu si nu vroiam eu ca ele sa stie prea multe despre mine. apoi a inceput sa nu-mi mai pese de asta si am intrat pe calea exhibitionismului . apoi a inceput sa imi pese tot mai putin care sunt parerile celorlalti si in lumea reala. am capatat un soi de indiferenta. si am inceput sa ma opresc si din a-i judeca pe ceilalti tocmai pentru ca ma enerveaza ca oamenii sa ma judece fara sa se puna inainte in "papucii" mei (ca sa parafrazez o vorba englezeasca :P). si tot asa m-am maturizat si eu putin cate putin / nu din cauza blogului ci pur si simplu a tuturor intamplarilor din jur. si in loc sa-i judec pe altii si sa-i schimb dupa cum cred eu ca e mai bine a inceput ori sa nu-mi mai pese de ei, ori sa-i inteleg asa cum sunt, ori sa ma indepartez de ceea ce nu-mi place ori dupa caz alte reactii. recunosc, imi e mai ok acum decat acum un an in toate planurile, mai ales in planul intim, al gandurilor mele adica. si a inceput sa imi placa sa stau pur si simplu cu mine si asta nu ma plictiseste pentru ca eu cu mine pot vorbi de o groaza de chestii fara sa ma plictisesc neaparat. si daca am chef pot sa-mi creez si personaje imaginare cu care sa pot sta de vorba :)) - dar asta o sa para inceput de schizofrenie pentru multi din oameni.

ideea e ca au tot inceput diverse persoane sa imi dea add pe messenger citindu-ma si considerandu-ma un om ok cu care ar putea socializa sau in fine, ceva in genu. si de multe ori eu nu am chef de asta. adica nu-i inteleg rostul. poate e o cale de a cunoaste oameni noi, nu zic nu, dar nu simt ca ea mi se potriveste mie. si atunci cand cineva imi da add prima intrebare e clar : cine esti si ce vrei? multi zic ca is agresiva , sau nepoliticoasa dar pur si simplu asta imi pare o intrebare esentiala. viata in general e prea scurta ca sa o pierdem aiurea, si eu cred ca mai aiurea o pierdem in conversatii fara sens decat daca stam pur si simplu cu noi insine.

de ce asociala? pentru ca vorbeam cu catalina sambata la targ si eram asa nu stiu, mi-era greu ca erau multi multi oameni in jur care se tot foiau dintr-o parte in alta si i-am spus asta si ea mi-a zis sau mai degraba m-a intrebat daca is asociala. si cum orice lucru pe care il spune un copil mai mare sau mai mic e ceva sincer pentru ca copii nu mint sau oricum ceea ce ei gandesc vine pur si simplu din ceea ce cred intrebarea ei mi s-a fixat fix in creier si a inceput sa isi astepte un raspuns. raspunsul fix legat de targ e simplu : nu imi plac multimile de oameni si le evit pe cat posibil - si ca sa-i dau chestiei asteia un termen stiintific o sa recunosc ca-s oleaca agorafobica. asa scria si pe fisa mea cand mergeam la psihiatru. dar in general? is sau nu asociala?

ma trezesc uneori cu oameni in jur si nu-mi gasesc locul. in loc sa ma plictisesc incep sa ma intreb pe mine : de ce? adica sa imi analizez reactiile si sursele neplacerii. ziceam si mai demult ca uneori simt nevoia sa ma ridic din diverse locuri si sa plec fara a da explicatii. probabil si reactia asta e ceva ce intra in sfera asociala. daca asocial inseamna ca de multe ori nu-mi gasesc locul in lume, lumea insemnand intre oameni inseamna ca sunt. pe de alta parte am multi prieteni cu care ma simt in regula deci nu-s. - ei bine cam asa gandesc eu tot. pierdere de timp ati spune? habar nu am ce inseamna timpul si ce ar trebui sa facem cu el ca sa simtim ca-l folosim.

deci nu am un raspuns pentru catalina clar, in general si intrebarea ei o sa ma mai bantuie oleaca pana cand o sa ii gasesc raspunsul.
cat despre restul oamenilor - pe bune - hai sa vorbim numai daca avem ceva sa ne spunem :)

poza: small scale terror by Zendar