melodia mea de azi

se spune ca in noaptea de dinaintea zilei Sf. Andrei iti visezi alesul. Eu daca azi noapte nu am putut dormi inseamna ca nu ma casatoresc? Sau poate ca Dumnezeu inca nu s-a hotarat clar asupra celui care imi este sortit si a zis sa ma mai amane cu un an pana imi gaseste pe cineva potrivit :P. Da, cu siguranta asta e toata treaba :).
Aseara am ascultat o melodie care mie imi place teribil de mult si pe care mi-o fac mie azi cadou cu tot dragul. Si pentru ca sunt simpatica o impartasesc cu toata lumea. O bucata mai mare din ea ii revine totusi Andreei Bogdanovici pentru ca pana la urma impartasim acelasi nume.


Boris Vian - "La valse jaune"
Pupici si imbratisari si pentru dragii mei Andrei Gamart, Andrei Mihail, Andrei Nicolescu, Andrei Ruse si Andrei Sendrea. Doar ca lor nu o sa le placa melodia ca e mai de fete :).

poza: Spring Ladies by Hantenshi

Disney Silly Symphony - The Ugly Duckling (1939)

un desen animat tare frumos de care am dat intamplator in seara asta si care se potriveste mult cu ce spuneam mai devreme despre a fi sau nu asocial. tare mi-i draga "ratusca" si cumva ma identific cu ea :P. uneori poti gasi poezie in desenele animate daca ai sufletul deschis :) sau cel putin eu asa cred

asocial-a ?

asocial

adj.

1. Not social: "Bears are asocial, secretive animals" David Graber.

2. Avoiding or averse to the society of others; not sociable: "It's not that you're so asocial, but a man who likes people doesn't wind up in the Antarctic" Saul Bellow.

3. Unable or unwilling to conform to normal standards of social behavior; antisocial: "crime, riots, drug use and other asocial behavior" Derek Shearer.

4. Inconsiderate of others; self-centered.

n.

One that exhibits behavior and characteristics deemed asocial: "the other, and usually neglected, victims . . . the asocials . . . those who violated the Nazi work ethic and social norms" Mary Nolan.

The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company. Updated in 2003. Published by Houghton Mifflin Company. All rights reserved.

nu stiu care e ideea acestei postari de fapt. daca e sa imi fac mie publicitate negativa sau sa "atentionez" desi mult spus pe altii. sau sa-i tin la distanta pe unii. sunt ceva oameni care ma citesc pe blog, altii decat oamenii pe care ii cunosc si cu care is prietena. de fapt multi din prieteni nici nu ma citesc. si atunci ii iau la pumni ca ma gandesc ca eu nu scriu degeaba cat pentru ei cel mult. oricum ideea asta cu netul este ca gandurile tale cumva printr-un procedeu bizar ajung sa fie aruncare intr-o lume mai mare decat propria ta lume. si asta e cateodata fain, cand afli reactii din alte parti la propria ta persoana. prima data cand am inceput blogul el se vroia unul de "poezie" (zic cu ghilimele ca asa consider ca e mai bine) pentru ca asta faceam , sau credeam ca fac - scriam "poezii". apoi pur si simplu am inceput sa pun pe el chestii care imi plac sau care imi trec prin cap. intr-un punct, in ianuarie am vrut sa-l sterg pentru ca nu mai puteam scrie tot ce imi venea in cap, pentru ca ma cenzuram ca sa ma ascund de unii sau altii din diverse motive. de fapt pentru ca anumite persoane pe care eu nu le vroiam in spatiul meu intim intrasera in acest spatiu si nu vroiam eu ca ele sa stie prea multe despre mine. apoi a inceput sa nu-mi mai pese de asta si am intrat pe calea exhibitionismului . apoi a inceput sa imi pese tot mai putin care sunt parerile celorlalti si in lumea reala. am capatat un soi de indiferenta. si am inceput sa ma opresc si din a-i judeca pe ceilalti tocmai pentru ca ma enerveaza ca oamenii sa ma judece fara sa se puna inainte in "papucii" mei (ca sa parafrazez o vorba englezeasca :P). si tot asa m-am maturizat si eu putin cate putin / nu din cauza blogului ci pur si simplu a tuturor intamplarilor din jur. si in loc sa-i judec pe altii si sa-i schimb dupa cum cred eu ca e mai bine a inceput ori sa nu-mi mai pese de ei, ori sa-i inteleg asa cum sunt, ori sa ma indepartez de ceea ce nu-mi place ori dupa caz alte reactii. recunosc, imi e mai ok acum decat acum un an in toate planurile, mai ales in planul intim, al gandurilor mele adica. si a inceput sa imi placa sa stau pur si simplu cu mine si asta nu ma plictiseste pentru ca eu cu mine pot vorbi de o groaza de chestii fara sa ma plictisesc neaparat. si daca am chef pot sa-mi creez si personaje imaginare cu care sa pot sta de vorba :)) - dar asta o sa para inceput de schizofrenie pentru multi din oameni.

ideea e ca au tot inceput diverse persoane sa imi dea add pe messenger citindu-ma si considerandu-ma un om ok cu care ar putea socializa sau in fine, ceva in genu. si de multe ori eu nu am chef de asta. adica nu-i inteleg rostul. poate e o cale de a cunoaste oameni noi, nu zic nu, dar nu simt ca ea mi se potriveste mie. si atunci cand cineva imi da add prima intrebare e clar : cine esti si ce vrei? multi zic ca is agresiva , sau nepoliticoasa dar pur si simplu asta imi pare o intrebare esentiala. viata in general e prea scurta ca sa o pierdem aiurea, si eu cred ca mai aiurea o pierdem in conversatii fara sens decat daca stam pur si simplu cu noi insine.

de ce asociala? pentru ca vorbeam cu catalina sambata la targ si eram asa nu stiu, mi-era greu ca erau multi multi oameni in jur care se tot foiau dintr-o parte in alta si i-am spus asta si ea mi-a zis sau mai degraba m-a intrebat daca is asociala. si cum orice lucru pe care il spune un copil mai mare sau mai mic e ceva sincer pentru ca copii nu mint sau oricum ceea ce ei gandesc vine pur si simplu din ceea ce cred intrebarea ei mi s-a fixat fix in creier si a inceput sa isi astepte un raspuns. raspunsul fix legat de targ e simplu : nu imi plac multimile de oameni si le evit pe cat posibil - si ca sa-i dau chestiei asteia un termen stiintific o sa recunosc ca-s oleaca agorafobica. asa scria si pe fisa mea cand mergeam la psihiatru. dar in general? is sau nu asociala?

ma trezesc uneori cu oameni in jur si nu-mi gasesc locul. in loc sa ma plictisesc incep sa ma intreb pe mine : de ce? adica sa imi analizez reactiile si sursele neplacerii. ziceam si mai demult ca uneori simt nevoia sa ma ridic din diverse locuri si sa plec fara a da explicatii. probabil si reactia asta e ceva ce intra in sfera asociala. daca asocial inseamna ca de multe ori nu-mi gasesc locul in lume, lumea insemnand intre oameni inseamna ca sunt. pe de alta parte am multi prieteni cu care ma simt in regula deci nu-s. - ei bine cam asa gandesc eu tot. pierdere de timp ati spune? habar nu am ce inseamna timpul si ce ar trebui sa facem cu el ca sa simtim ca-l folosim.

deci nu am un raspuns pentru catalina clar, in general si intrebarea ei o sa ma mai bantuie oleaca pana cand o sa ii gasesc raspunsul.
cat despre restul oamenilor - pe bune - hai sa vorbim numai daca avem ceva sa ne spunem :)

poza: small scale terror by Zendar

dor de oameni dragi

aseara am visat urat rau de tot, aproape nu puteam sa dorm. era ceva bizar gen ca trebuia sa plec in italia (dar nu stiu de ce tocmai acolo) pentru o luna cu mama si cu sora mea dar inainte trebuia sa ajung o zi in chisinau. si am ajuns si tot vroiam sa dau de cineva anume si nu puteam da desi tot incercam sa sun acea persoana sau sa ii dau sms - nu mai tin bine minte. parca nu aveam credit pe numarul de moldova si d'asta sunam numai de pe cel din romania. in fine asta cumva ma agasa si d'asta tin minte. si stiu ca trebuia sa gasesc un motiv bun ca sa nu ma duc in italia pentru ca nu vroiam sa ma duc, dar cumva motivul era legat anume de persoana aia de care nu puteam sa dau. si asta ma intrista maxim - ca nu vroiam sa plec. si asa nu am putut sa dorm deloc.

si de ceva vreme in bucuresti miroase a iarna si a frig si e si foarte frig si asta ma face sa ma gandesc la craciun. ieri am apucat sa vorbesc cu natasa, colega mea de apartament si toate cele din vara, si sa-i povestesc cum a fost acum cand m-am dus ultima data cu bune si rele. si ea de ale ei.
si de dimineata am dat pe mess de vadimas care pierduse autobuzul care pleaca din ghidighici si a mai stat sa graim un pic. si l-am pus sa imi promita ca daca mai e zapada in ianuarie cand cred ca ajung si eu o sa facem un om de zapada si el a zis ca-l facem. apoi am vb si de terente pe care il sunasem joi de la targ si care era asa entuziasmat ca vorbise si cu marius la telefon si a facut o melodie despre stare de urgenta pe care a cantat-o la un concurs. si asta e fain. apoi l-am sunat pe vladimir ca am auzit ca s-a intors si el de pe meleagurile indepartate ale americii si asa parca m-am linistit cand mi-a zis ca e la munca ca parca e totul in regula cum e el asa de muceste tot timpul. si cristina am aflat ca s-a angajat si asa imi vine sa stau sa-mi povesteasca ce si cum si ce face. plus cu gheorghe am tot vorbit si ieri mi-am adus aminte de ghenadie intorcandu-ma pe drum acasa. si sambata am stat cu hose si vadim care venisera si ei la targul de carte. si si cu roxana si andrei care ma intrebau de ce nu vin de anul nou la chisinau. si m-o luat asa un dor de duca... de mers acolo... doar pentru toti ei ca sa-i vad si ca sa rad cu ei si sa facem oameni de zapada... si chisinaul e asa un loc fain in care traiesc toti oamenii astia care-mi sunt dragi... ca o poveste.... si niciodata nu stiu de care din ei imi e dor mai tare si mereu cand le aud vocea parca e asa o senzatie de acasa

melodia mea de azi / pentru mine

Edith Piaf - La Vie En Rose

ce ma enerveaza...

ma gandeam acum ca eu nu sunt un om foarte flexbil. adica nu imi place deloc rutina si nici nu cred ca m-as potrivi cu un job foarte fix insa nu imi plac nici haosul si nici lucrurile facute asa la repezeala. tin foarte mult la organizare insa, si in viata personala si in cea profesionala. de exemplu nu ma duc niciodata la o petrecere la care sunt chemata in aceeasi zi sau rar ies in oras cand cineva vrea sa ne vedem in aceeasi zi si ma anunta asa "in ultimul moment". pentru ca nu-mi vine pur si simplu si nu pentru ca m-ar deranja ca am fost anuntata tarziu. adica nu , nu e o manifestare egocentrica dar pur si simplu nu imi ramane mie timpul sa ma gandesc clar ca asta urmeaza sa fac si sa intru "in the mood". cei mai apropriati au inteles asta. si nu se supara daca le zic ca vin dar nu vin. pentru ca asa sunt eu. imi place sa stiu eu bine ce urmeaza. si ma prefer pe mine spontana decat pe ceilalti.
d'asta si ma enerveaza mult lucrurile care nu depind de mine. care depind de altii si ma implica cumva si pe mine. gen sa stau sa astept un raspuns. si el sa nu vina. pentru ca pana nu vine clar raspunsul ala eu numai la el ma gandesc. si in functie de el si de cat de important e pentru mine imi planific actiunele. si de cele mai multe ori iese un mare rahat din asta pentru ca raspunsul atunci cand vine intarziat de multe ori nu-mi e favorabil. si apoi incep sa injur timpul pierdut asteptandu-l. e complicat nu?
am incercat sa-mi educ chestia asta dar nu merge, adica nu vine din mine sa ma pun pe mine pe primul loc si daca ceva iese prost din cauza asta sa zic : asta e. si ma seaca cand explic asta si altcineva nu intelege si ma pune sa astept.
de asteptat insa astept. si ma enerveaza lipsa de punctualitate maxim. si ca o vaca ce sunt am inceput si eu sa intarzii. cred ca am inceput inconstient sa fac asta pentru ca de multe ori intarziau ceilalti. si nu-i ok sa intarzii la intalniri cu oameni care nu intarzie pentru ca si ei o sa ajunga sa se enerveze cum te enervai tu. si asta iar nu-i bine.
ah. si pe langa toate astea mi-am dat seama ca nu-mi plac nici momentele in care nu pot avea o reactie gandita - gen ciocnirile din senin cu persoane. pentru ca nu am eu timp sa intru in poveste, adica sa ma deconectez de lumea mea si sa ma adaptez la noua situatie.
tocmai pentru ca eu sunt foarte dezordonata in interior si niciodata nu stiu ce vreau nu-mi place dezordinea celorlati. ma seaca, ma irita, ma agaseaza si tot asa.
asa cum nu imi plac surprizele. poate par ciudata dar nu-mi plac. altii si le doresc poate dar eu nu. pe mine nu ma bucura, ma irita ca ma pun in situatia de a avea reactii pe care eu poate nu am chef sa le am. si pe linia asta cele mai agasante surprize sunt cadourile. la astea chiar sunt praf. omul din fata asteapta o reactie - mie nu imi vine niciodata una si zambesc asa tamp in genul : ok, super. si in timpul ala in mintea mea e ceva gen : hai ai o reactie, ai o reactie, zi ceva destept. dar ceva destept mie nu-mi vine.

si asta ma irita.

hello world

:) nu stiu ce sa zic nou dar o prietena ma tot bate la cap sa zic ceva nou pe blog asa ca trebuie sa o fac :P.
s-a terminat si targul de carte la care am participat si eu in calitate de "vanzator ambulant de stare de urgenta". da, imi dau seama ca asta e jobul ideal pe care il viseaza tot romanul dar ce sa-i faci daca am pile si am putut face asta :D. ei nu a fost asa horor cum va imaginati, am facut eu altele mai bizare la viata mea si la fel de "intre oameni" asa ca m-am descurcat. " buna ziua. va intereseaza o revista literara de la chisinau? costa NUMAI 2 lei" a fost replica care a impresionat ceva oameni cu suflet mare.
am primit si replici faine si m-am si certat cu unii. de exemplu nu-mi place sa ma refuze cineva si apoi incepeam cu chestii gen : "dar dumneavoastra ati fost vreodata in chisinau? pai si nu va intereseaza cum e acolo? e asa frumos, nu aveti idee". de fapt eu is asa naiva incat sa cred ca daca oamenii citesc revista ar putea sa isi doreasca sa ajunga in RM...
bineinteles ca niste tineri (de la carturesti mai exact) mi-au zis asa cu tupeu : "dar ce? nu e gratis?" asa m-am enervat pe ei, le-am zis "da tu iti vinzi munca ta pe gratis?" la care uratii au tacut. asa si le trebuie daca pun intrebari prostesti.
apoi mai erau cei care ziceau ca imi dau 2 lei dar nu vor revista. ei bine insistam sa ia totusi revista dar daca nu vroiau asta era - eu vroiam 2 lei pe degeaba , de ce nu as vrea ? :P :)
de multe ori a trebuit sa explic ca eu nu-s din chisinau doar lucrez pt o revista de acolo / de alte ori dadeam peste tineri basarabeni care vroiau si ei sa se implice in revista si-mi mai povesteau ce si cum le e aici
altadata o fata mi-a zis " da vreau revista andreea toma" si eu asa parca m-am speriat ca mi se pare asa aiurea ca cineva sa ma stie dupa nume si eu habar sa nu am. am aflat ulterior ca e poeta si asa pare chiar simpatica - o citisem pe net dar nu asociam numele cu figura
m-au refuzat multi, nu zic nu dar am si iesit prima la vanzari :P. acu ce sa-i fac daca stiu sa insist. i-am vandut reviste pana si lui prigoana ca se plimba prin targ asa ca sa-si faca campanie de intelectual. am ezitat dar m-am dus si el mi-a zis ca e mare fan al poeziei basarabene. auzi? nu zau? mai mai sa il pun sa imi zica 3 autori basarabeni :)) . dar a cumparat 3 numere diferite din revista si daca isi arunca un ochi pe ele tot e bine pt el. si poate chiar e fan... de ce sa fiu rea acum. da, prigoana a fost simpatic.
am cunoscut si revazut o groaza de scriitori. unii nu mi-au placut deloc dar unii au fost ok. m-am si scarbit de unul in mod special care se credea asa un guru al sexului. iacs. nu dau nici un nume - dar daca se simt toti dupa? :))
am avut colegi simpatici de munca: moni, flori, un baiat dar am uitat cum il chema dar asa ne-a ajutat in prima zi desi picase intre noi total din senin, catalina si marius si ma bucur ca ei apreciaza intr-atat revista cat sa o faca si pe asta. la un moment dat puteai vedea in targ o groaza de oameni cu sdu in mana. asa era cum trebuie asta.
cat despre carti : mi-am luat volumul colectiv de la savarsin si am si autografe de la cativa din autorii care au fost acolo, andrei gamart mi-a dat inca un exemplar din cartea lui :) pe care vreau sa il fac cadou pt ca e una din cartile mele preferate de poezie si am facut rost si de "manifestul anarhist" si " danseaza ianus" ale lui ianus, pe ultima o vroiam de tot de mai bine de un an
cam atat.

incotro? (2) / pauza de gand

iubita_din_frankfurt: tu poti sa imi zici mie 3 lucruri frumoase din viata mea?
XXX: mai, frumoase, frumoase, nu prea...

(fragment dintr-o conversatie nocturna pe mess cu o prietena buna)

chisinau 4 / in poze

Cafeneaua nu-asa-de- comunista: Ana (timisoreanca stasnica), eu si Vadimas (bucatar neostenit de pelimeni, poet promitator, desenator pe pereti si mandru locuitor al Ghidighiciului)

cuplul de aur al Chisinaului Alina - Cristina cu Ghena in mijloc si cu un stop de Moni

Ghenadie, partener de conversatii nocturne si dileme referitoare la ceaiul cu E-uri

Atelierul lui Ghenadie : Legea Drepturilor de Autor / versiune a la Ghenadie Popescu

Parcul Valea Morilor : desi nu se vede - Dudu, Ana, Moni, eu si Vadimas

Bulevardul Stefan Cel Mare : Cristi, Ana, Moni si Ghenadie + umbrela mea bonus :P

Biblioteca B. P. Hasdeu : Cenaclul Stare de urgenta - de la stanga in jurul mesei la dreapta - un baiat necunoscut, Alina in geaca ei alba, Cristina in roz, Silvia din profil, parul domnului Besleaga, Alex Cosmescu aplecat asupra foilor sale, o bucata din Hose Pablo cu geanta portocalie, Ana ingandurata, Moni citind, eu, Oleg oleaca serios, Ecaterina, Vadimas, bucati din Cristi si Sergiu

de la stanga la dreapta - Alex, Ana, Moni, Vadimas, Cristi

in jurul mesei din plan apropriat - din spate - Vadimas si Cristi, Sergiu, o domnisoara care a citit, Dudu, inca doua domnisoare si un domnisor

Cristina si Oleg

domnul Besleaga, Hose si Alex

Barul Uniunii Scriitorilor : Hose, Ana, Cristina, Moni, Vadim Vasiliu si o bucata din chitara tipului ce canta asa fain in rusa


Casa Presei: Moni si cu mine - sincron de fumatoare, Dudu confuz si Alina in dungi ca o sustinatoate fidela a zebrofoanelor
Tricolorul dulce / versiune a la Popescu

:) o viziune a viitorului

PS: Sarumana Moni pentru poze :)

incotro?

am avut o discutie cu a. aseara despre sens. ea era intr-o pasa trista, eu eram cat de cat ok - atat de ok cat poti sa fii dupa o zi in care ai rezolvat mai multe chestii presante si asta ti-a creat impresia ca ai o viata plina. bravam sunandu-i ca sensul in viata trebuie sa il gasesti tu prin tine si nu prin ceva exterior tie. bravam dar nu o minteam deloc, chiar cred asta. spunadu-i ei toate astea mi le repetam de fapt si mie ca un remediu si ca o automotivare spre ceva.
o imagine a vietii: multe strazi pe care o iau/ toate sunt fundaturi/ imi dau seama de asta inca de la inceput - au panouri mari fix la intrare pe care scrie cu litere de-o schioapa "nu duce nicaieri" sau "a se uiliza numai pe perioada limitata" / cu toate astea ma avant pe strazile alea cu tot ce sunt, cu toata nebunia/ celelalte strazi nu ma atrag/ la capatul celorlalte strazi sunt o batrana cu dintii galbeni si cu mainile tremurand asteptand ca nepotii sa nu uite ca exist si sa mai treaca din cand in cand ca sa le fac dulciuri, sa le spun povesti, ascunzand sub perna fiecare banut economist ca sa le fac surprize/ strazile care nu au un semn la intrare ma sperie cumva mai mult ca celelalte/ poate pentru ca am impresia ca ele nu sunt pentru mine, ca nu le merit/ strazile care au un capat ma transforma intr-o amintire - iar intr-o amintire eu pot sa traiesc asa cum sunt acum - pot sa nu ma degradez/ in toata fuga asta port cu mine un saculet in care imi asez dorintele si pana si visele/ le impaturesc cu grija "pentru mai tarziu"/ e mult mai usor sa traiesti prin altii decat prin tine/ sa le oferi altora decat sa iti oferi tie/ asta se poate numi lasitate sau, mascat in cuvinte frumoase, altruism/ desi altruismul pare mai degraba o manifestare a ego-ului/ iar lasitatea o inhibitie/ nu stiu ce o sa fac cu saculetul/ poate la un moment dat o sa il ingrop undeva, o sa plantez flori in acel loc, o sa aprind lumanari, o sa plang putin iar apoi o sa il vizitez din cand in cand ca si cum te-ai cufunda intr-o amintire/ sau din contra - am uneori impresia ca in saculetul ala sta o faptura mica mica care da nervos din maini si din picioare si striga cat o tin plamanii " scoate-ma naibii de aici!"/ sau poate ca odata o sa apara cineva care o sa ia saculetul, o sa-l deschida si privind in el o sa imi zambeasca bland si o sa ma ia de mana spunandu-mi ca crede in mine si ca ceea ce e in saculet e grozav si atunci eu o sa o cred si toate cele adunate in saculet o sa prinda viata si o asta o sa fie fabulos si neasteptat/ vad dupa toate strazile o intersectie - in dreapta este un drum plin de verdeata la capatul caruia e dumnezeu cu barba alba zambind intrinzandu-mi mainile lui moi si calde, mainile lui mari care te pot acoperi cu totul/ in stanga toate frustrarile, singuratatea, cinismul - drumul din stanga nu e trist - are ceva in el care totusi ma atrage - un soi de luciditate si inteligenta pe care stiu ca o pot atinge - pe drumul asta insa poti pasi doar singur/ stau in intersectia asta - simt ca stiu ce e in dreapta si stanga si ce e e ce am spus mai devreme. in fata insa nu e nimic / cu toate astea - senzatia e ca drumul din fata e drumul meu si ca el se va deschide neasteptat

poza: Frida Kahlo - The Two Fridas, 1939, Oil on canvas, 67" x 67", Collection of the Museo de Arte Moderno, Mexico City

apropo - cand eram mica mica, pe vremea cand "cerbul de aur" parea ceva grozav la tv si ma uitam cu ochii cascati si mtv si altele de gen nu existau imi placea foarte tare melodia asta


Stefan Iordache & Sanda Ladosi-Intre noi mai e un pas

melodia mea de azi/ pentru tine

"Ce cauti tu in viata mea" - Stefan Iordache

chisinau 4

stii cum merge treaba aia cu mancarea gatita pe care o incalzesti cand vii seara obosit acasa de care ti-e pofta dar care nu mai are acelasi gust bun ca atunci cand ai facut-o? ce comparatie stupida
un an mai tarziu de prima data. nimic la fel si cu toate astea totul familiar. am petrecut in chisinau 2 luni din 12 anul asta - practic se poate spune ca o sesime din timp o petrec in strainatate :P - asta suna asa fitos si putin nationalist insa amuzant cumva.
mi-a fost mult dor de vara, tare tare dor de cum era atunci - daca vladimir ar sti ca imi lipseau "ordinele" lui cred ca ar zambi in mustata :P. asa cum imi lipsea pana si drumul pana la crizantema cu nat injurand rutierele si incercand sa ne pastram echilibrul.
m-o intrebat acu vladimir cum o fost si i-am zis ca trist dar nu imi dau seama daca a fost trist sau nu. am avut ocazia sa cunosc bine 3 oameni frumosi - moni stanila, ana-maria puscasu si ghenadie popescu. pe ghena il cunosteam deja dar acu l-am cunoscut si mai bine si asa m-am intristat ca in vara tot a fost plecat si nu am avut de atunci timp de povesti. in plus, pe langa ei prietenii mei "deja vechi" din chisinau : alina si cristina, vadimas, cristi, sergiu, dudu, silvia, alex, irina, hose, vadim vasiliu... pana si amicul oleg pe care la inceput de tot, in vara, vroiam sa-l bat tare :D
s-a baut mult, s-a povestit mult, ne-am plimbat mult (nu mergeti cu dudu la plimbare! repet: nu mergeti cu dudu la plimbare ca a doua zi aveti febra musculara :P) - a fost in toate felurile si in nici unul, am scris, am plans, am ras, mi-a fost teama, mi-a fost bine, mi-a fost sila... de mine, de tine, de singuratate, de oras cateodata...
cand am intrat in casa acum m-a curprins asa o panica si o tristete teribila... gandul ca am plecat plina de chef si cu atata drag si m-am intors goala de toate senzatiile astea... un soi de disperare care te apuca cand te trezesti dintr-un vis urat si ai vrea sa adormi iar ca sa visezi frumos dar e deja dimineata si trebuie sa pleci repede intr-un loc...
ieri dimineata in guguta cand abia m-am putut misca pana la tejghea sa cer al treilea pahar de vodca si eram singura cuc asteptandu-le pe fete ma gandeam cum moni zicea cat de important e sa te bucuri de fiecare moment al vietii si sa simti ca in acel moment esti in locul potrivit si faci ceea ce trebuie si am inceput sa rad - asa esti tu matura si sigura pe tine andreea?

update : ioi - am gasit un poem atat de frumos scris de ianus zilele astea, asa parca pe sufletul meu in chisinau - mai mai mi-au dat lacrimile - poemul il gasiti aici

deci...

nu stiu sa fac bagaje. asta este. pur si simplu nu stiu. nu imi iese. cred ca la mijloc in afacerea asta este o formula matematica complicata care mie imi scapa. pe care toti o stiu mai putin eu. de aseara ma chinui. l-am facut odata apoi mi-am zis : ok, dar de ce iau eu toate astea?. l-am golit si m-am apucat iar. iar nu-mi place. iar am impresia ca am lucruri nefolositoare. acu am jumate din ce era initial :D - deci ideea e ca daca e cald? daca e frig? daca daca daca :)) - la chisinau am stat 5 saptamani si m-am intors cu haine nepurtate - imaginati-va - imi iau puloverul verde sau ala gri? sau amandoua? - asta e o dilema existentiala a mea de aseara :D. o fusta sau 2? aia maro sau aia rosie? toti cerceii sau cativa? o iau razna efectiv - sunt asa o femeie fraiera uneori... cred ca ma iau la pumni cat de curand daca nu incetez