marți, 5 august 2008

si uite asa sta toata treaba


vorbeam cu andrei acum vreo saptamana doua si imi spunea ca in perioada asta nu e nimic mai important pentru el decat sa isi termine romanul. si imi placea sa aud fraza asta si daca o amintesc aici este pentru ca eu, dupa toata saptamana trecuta care m-a consumat extrem de mult, incercand sa ma explic sau sa explic sau dracu stie ce, m-am trezit aseara intr-o discutie taioasa fara sens si fara miza chiar cu el. si dupa ce m-am enervat si imi parea nedreapta si m-au luat toti dracii si tot asa si tot asa m-am oprit si mi-am zis : din momentul asta nimic nu este mai important pentru mine decat sa imi fac bagajele si sa iau trenul si sa ajung in chisinau si sa fiu acolo singura, absolut singura pe strazile alea. cu toti oamenii urati sau frumosi pe care ii stiu aici la cativa km distanta. pur si simplu departe de toate. probabil ca imi vor lipsi o groaza de lucruri, habar nu am cum eu care sunt o rasfatata ma voi descurca insa nu vreau decat sa respir alt aer si in aerul asta sa nu fie nimeni apropriat, nimeni cunoscut. sa fiu doar eu si limba rusa pe care nu o inteleg si aparatul meu foto si agenda mea si alti oameni despre care nu stiu mare lucru si asta nici nu conteaza. pentru mine zilele astea inseamna doua lucruri importante: 1. o redescoperire a mea si 2. o re-cunoastere a chisinaului.
multi m-au intrebat ce vreau sa fac acum dupa ce am terminat facultatea, daca imi caut un job daca m-am gandit la masterat daca daca daca. ei bine nu. nu am vrut sa gandesc nimic mai departe de momentul asta. cand i-am spus lui vladimir acum doua luni : "scoate-ma din bucuresti si da-mi ceva de facut la chisinau ca ma sufoc aici" am facut un gest pur egoist. bineinteles ca asta nu inseamna ca nu ma entuziasmeaza sa lucrez la proiectul lui ba din contra, insa mai mult ma entuziasmeaza ideea ca trenul o sa plece din gara si pe masura ce el se va indrepta spre chisinau bucurestiul va deveni mic, din ce in ce mai mic, si oamenii din el cu orgoliile lor mari vor deveni mici, tot mai mici si mai departe. ii spuneam andreei b. ca bucurestiul e un oras extrem de rece si ea credea ca eu de fapt nu vreau sa se mute aici. nu-i deloc adevarat. imi iubesc orasul, e plin de oameni faini si bucurestenii sunt absolut amabili (niciodata cand am intrebat pe cineva ceva frumos pe strada nu am primit un raspuns aiurea/ asa cum am primit in constanta spre exemplu) , si arhitectura e intr-atat de dezorganizata incat imi place dar privit din afara nu e decat viteza, orgoliu si ceva mai multa poluare.
ce ma asteapta in chisinau? interventii-le, revista, cateva ceaiuri cu dudu si vladimir, intalniri cu silvia si cineva care mi-a promis o lista gastronomica si un interviu. mai mult de atat nici nu imi trebuie. voi descoperi eu restul


Zolotoe Kol'ţo - Dorogoi dlinnoiu (Pe drumul cel lung)

2 comentarii:

mihneageorgescu spunea...

Drum bun şi să fii cuminte!

andreea toma spunea...

Mihnea daca zici tu asa fac. Nu vreau sa se supere baiatul cel mic si rasfatat al presedintelui comunist pe mine :P

Acum pe bune multumesc de urari, voi incerca sa beau cu masura si sa ajung devreme acasa