chisinau 3/13

din ce in ce mai nervoasa, probabil din cauza caldurii/ incep sa ma descarc pe diverse persoane care nu au nici o vina si asta nu e bine. cateodata ma intreb cata rabdare poate sa aiba vladimir pentru ca am impresia ca il exasperez iar apoi imi dau seama ca si el ma exaspereaza un pic. nevoia ca totul sa imi fie dictat ca unui robot , tocmai pentru ca mi-e sila sa ma gandesc la alte lucruri in afara de gandurile mele. nevoia sa fiu singura sau invizibila. nimic alceva decat noi taieturi fara rost. oameni care vin si pleaca degeaba si peste toate astea tacerea mea ca un prieten apropriat pe care nu vreau sa-l tradez. mi-e sila sa va raspund, sa zambesc sau sa ma dezvalui. oamenii pot spune ca sunt extra introverita sau timida sau ce pot ei sa inteleaga din asta - eu stiu ca e doar o masca pe care o pun ca sa nu doara. doare si asa dar mai putin. atunci cand iti taci gandurile si sentimentele nu te poti simti tradat. si asta imi convine.
am planificat sa ma vad cu atat de multi oameni aici si tot aman si aman si zilele trec. ma gandesc ca o sa regret asta dar nu pot. pur si simplu . va trebui sa zambesc , sa povestesc chestii sa fac glume si e ultimul lucru de care am chef acum.
imi ling rani proaspete in liniste, rani care poate de fapt nici nu exista. cand ceva nu merge bine sau nu iese cum ti-ai fi dorit poti spune simplu ca a fost doar un vis urat sau pur si simplu poti sa iti doresti sa uiti si chestia asta chiar sa se intample.
nevoia ca cineva apropriat sa ma tina strans in brate fara sa trebuiasca sa explic in 2000 de pagini de ce. pur si simplu sa ma tina in brate.
asta nu o sa se intample aici. toti oamenii pentru care contez sunt la multi km distanta.
si asta cumva e bine