chisinau 3/21

contextul : ieri trebuia sa ma duc pana acasa cu Dudu ca sa ii dau aparatul lui de inregistrat si cand am ajuns in fata blocului si i-am spus lui Dudu ca locuiesc la 8 - el mi-a spus ca el nu urca cu liftul pentru ca se teme asa ca am luat singura liftul si Dudu m-a asteptat afara - apoi ne-am confesat amandoi aceasta teama de lift pe care eu aici o depasisem (pentru ca oricat de nebuna is - sunt prea fumatoare pentru a urca de mai multe ori pe zi 8 etaje)
problema: astazi pe la orele 15 s-a intamplat prima intamplare traumatizanta din chisinau
locatia : lift sovietic intr-un bloc vechi de 16 etaje la marginea chisinaului undeva pe la etajul 10
protagonistii: Vladimir Us , Natasa Bodrozic, eu, Vlad Nanca si o doamna care locuia la 10
actiunea : liftul se opreste si incepe sa scoata un sunet ciudat, nu mai reactioneaza la nici o comanda , usa nu se mai deschide
reactii: doamna din bloc is suna sotul ca sa ne salveze, Vladimir da cateva telefoane ca sa verifice daca s-au rezolvat cateva chestii legate de niste facturi sau ceva de genul, Natasa se abtine sa nu stranute ca sa nu zguduie liftul, eu incep sa tremur , Vlad Nanca incepe sa imi povesteasca cateva patanii ale lui cu liftul si imi arata cateva poze recente ca sa ma mai linistesc
intrebare : cine e ciudatul din povestea asta?
concluzia mea: sunt o fricoasa, Vladimir munceste prea mult, Natasa e foarte amuzanta, daca nu era doamna care locuia in bloc cu al ei sot ramaneam acolo inca multa vreme si daca mai raman vreodata blocata intr-un lift sper ca Vlad sa fie si el acolo
si ca sa fiu :P politically corect a exista si un personaj surpriza care m-a sunat cand i-am spus ca am ramas blocata in lift si caruia ii sunt recunoscatoare pentru grija dar care va ramane anonim ;;)

chisinau 3/20

acum incep sa imi dau seama de ce sunt eu calma in perioada asta - pentru ca nu imi citesc mailul :D
ieri i-am zis lui Dudu ce mi-as fi dorit sa fiu daca as fi putut sa aleg asta - ei bine mi-ar fi placut sa fiu un bufon - adica tipul ala care statea la curtile vechi si observa oamenii si spunea mereu adevarul dar toata lumea il credea nebun. Dudu mi-a zis ca are o piesa despre ultimul bufon si ca o sa mi-o dea sa o citesc :).
azi abia m-am tarat la brancusi - mi-e tare rau - nu vreau decat sa stau in pat si sa dorm o saptamana - dar mi-a mai ramas cam o saptamana de stat aici asa ca nu o pot rata - in concluzie mi-am cumparat pastile - si pe ele scrie in rusa si daca sunt altceva ? :P
nu mi-e deloc dor de acasa - credeam ca o sa resimt lipsa camerei mele, lucrurilor mele, prietenilor mei dar nu-i deloc asa - intotdeauna cred ca mai mult dor simt oamenii care raman decat cei care pleaca - primesc offline-uri in care lumea ma intreaba cand ma intorc - cumva e aiurea sa raspund : sper ca asta o sa se intample cat mai tarziu...
oamenii simt mereu nevoia sa fie impreuna , sa se vada si sa-si vorbeasca - in general lucrul asta e considerat un fel barometru al afectiunii - eu nu-s deloc asa - eu tin la cativa oameni pe care ii pot numara pe degete, eu stiu ca ei sunt mereu acolo si ei ar trebui sa stie ca eu sunt mereu acolo - cateodata vreau sa ii vad dar cateodata nu - si asta nu are nici o treaba cu afectiunea ci doar cu starea mea de spirit. unii inteleg si altii nu.
cat am stat aici mi-am dat seama ca toata frica mea de singuratate este de fapt o consecinta a filmelor americane si ca mi-e teribil de frica de orice apropriere - paradoxal

chisinau 3/15

desen de Dan PERJOVSCHI realizat pe peretii ARThotel in cadrul proiectului INTERVENTII3, coordonat de ATP Oberliht :)

chisinau 3/13

din ce in ce mai nervoasa, probabil din cauza caldurii/ incep sa ma descarc pe diverse persoane care nu au nici o vina si asta nu e bine. cateodata ma intreb cata rabdare poate sa aiba vladimir pentru ca am impresia ca il exasperez iar apoi imi dau seama ca si el ma exaspereaza un pic. nevoia ca totul sa imi fie dictat ca unui robot , tocmai pentru ca mi-e sila sa ma gandesc la alte lucruri in afara de gandurile mele. nevoia sa fiu singura sau invizibila. nimic alceva decat noi taieturi fara rost. oameni care vin si pleaca degeaba si peste toate astea tacerea mea ca un prieten apropriat pe care nu vreau sa-l tradez. mi-e sila sa va raspund, sa zambesc sau sa ma dezvalui. oamenii pot spune ca sunt extra introverita sau timida sau ce pot ei sa inteleaga din asta - eu stiu ca e doar o masca pe care o pun ca sa nu doara. doare si asa dar mai putin. atunci cand iti taci gandurile si sentimentele nu te poti simti tradat. si asta imi convine.
am planificat sa ma vad cu atat de multi oameni aici si tot aman si aman si zilele trec. ma gandesc ca o sa regret asta dar nu pot. pur si simplu . va trebui sa zambesc , sa povestesc chestii sa fac glume si e ultimul lucru de care am chef acum.
imi ling rani proaspete in liniste, rani care poate de fapt nici nu exista. cand ceva nu merge bine sau nu iese cum ti-ai fi dorit poti spune simplu ca a fost doar un vis urat sau pur si simplu poti sa iti doresti sa uiti si chestia asta chiar sa se intample.
nevoia ca cineva apropriat sa ma tina strans in brate fara sa trebuiasca sa explic in 2000 de pagini de ce. pur si simplu sa ma tina in brate.
asta nu o sa se intample aici. toti oamenii pentru care contez sunt la multi km distanta.
si asta cumva e bine

chisinau 3/6

apoi daca eu nu ies din biroul asta despre ce sa mai scriu m-am intrebat. acesta trebuia practic sa fie un "jurnal" care sa deschida apetitul pentru chisinau si in schimb a ajuns asa un fel de condica de lucru :)). maine cu putin noroc o sa ajunga si revista la tipografie. trebuia sa se intample asta de luni insa e asa un haos aici incat... paginatorul a zis ca cei din caseta redactionala trebuie impuscati :)). adevarul e ca SDU e asa o gasca de baieti personalitati puternice si fiecare are o idee a lui si un fix :).
ieri noapte am dormit la aeroport - iupi - eu si irina, fata care m-a gazduit, am stat pe covor in balcon, am baut vin si am stat de vorba. irina a terminat filosofia si preda la un liceu. ce a fost emotionant e ca dupa ce ne-am mai povestit una alta irina mi-a citit cateva pagini din jurnalul ei. era incredibil cat de multe a inteles din mine si cum incepuse sa imi zica lucruri si sa imi puna intrebari astfel incat sa ma faca sa ma vad din alta perspectiva. toate astea cu o simplitate si naturalete incredibila. imi pare rau ca oameni inteligenti ca ea nu au ocazia intotdeauna sa se afirme, e trist cum lucrurile sunt asa construite incat sunt pe dos de cum as vrea eu sa fie.
m-am trezit pe la 9 jumate desi vlad imi spusese de seara ca la 8 trebuie sa fiu la birou :D. a fost o zi nu foarte productiva insa intre 4 pereti.
am cunoscut un baiat simpatic aici - Matei- venit la Chisinau cu un grup de nemti pentru un proiect cultural. Matei m-a scos azi din birou, i-am spus ca se va numi de acum incolo salvatorul meu :)). ne-am plimbat noaptea pe strazile din Chisinau, am stat pe o banca in parcul Stefan cel Mare si am vorbit tampenii. Matei studiaza design de produs la o universtate in Berlin si viseaza sa faca o cooperativa (m-a amuzat termenul). marea lui dilema era de ce femeile din Chisinau umbla atat de goale pe strazi :P.
tocmai acus m-a certat vladimir sau ceva de genul pt ca stau si scriu pe blog in loc sa lucrez la cuprinsul revistei :)). deci ceasul meu arata 3.32 si eu tb sa dorm la brancusi azi din vina lui!!! si el ma cearta - pai apoi asta nu e viata :)).
dar dar dar il iert pentru ca maine ma mut in centru :) si asa o sa fiu mai aproape de un pat si un dus. iupii - pe strada Mitropolit Dosoftei spune el :). asta e a atunci cand locuiam la coltea.
mi-am luat numar de RM - asta a fost marea realizare personala a zilelor astora - am intrat cum s-ar spune in gasca. si l-am sunat pe omul cu lista gastronomica imediat dar citez "trebue sa ma duc sa vad niste locatii de filmare" - apoi serios ca nu e serios :)) . eu acum glumesc - stiu ca o sa ne vedem mai ales ca trebuie sa ii zic ca am descoperit si eu ceva specific pt lista gastronomica a Chisinaului, anume paine cu legume. Vladimir zice ca e ceva care pacaleste vesticii - deeeeeci : e o paine ca o lipie pe care is legume :) si care e gustoasa gustoasa.

gata. ar mai fi dar mi-e somn

chisinau 3/3

azi noapte am dormit in apartamentul de pe la aeroport. Vladimir a inteles ca e nevoie de un somn bun si m-a dus acolo. Am facut un dus luuung si ne-am culcat - regulamentar bineinteles : eu pe pat , el pe canapea - ca sa nu se inteleaga ceva aiurea :). El a zis ca pana la 4 jumate ca la 5 sa prindem primul autocar spre biroul. Din fericire am dormit pana pe la 7 :). De la 11 pana pe la 13 munca de paginare. Dupa asta o fuga rapida pana la autocar, zic fuga pentru ca Vladimir merge foarte foarte repede si eu trebue sa aleg pe langa el. De aici undeva in afara Chsinaului la ziua de nastere a mamei lui. Am cunoscut-o pe Angela Candu care a ilustrat suplimentul numarului 4 din SDU, ne-am plimbat prin satuc si am vorbit despre diferentele dintre artistii din Bucuresti si cei din Chisinau. L-am mai cunoscut si pe profesorul de pictura a lui Vladimir dar nu am retinut numele lui sau poate nici nu s-a prezentat cu totul. Petrecerea de ziua mamei lui Vladimir mi-a parut foarte pitoreasca. A fost si fain sa ies din oras mai ales ca nu mai iesisem dintr-unul de mai bine de jumatate de an. Seara apoi am stat iar in birou ca sa mai termin ce aveam de facut. Am iesit doar un pic sa vad cam cum e Open Air Cinema - proiectii de film german in aer liber in fata la Brancusi. Multi tineri adunati in iarba / noi in Bucuresti nu prea avem iarba pentru ceva de genul acesta.

chisinau 3/2

pozitii pentru un somn odihnitor

ei iaca a trecut si prima noapte la Chisinau, din pacate fara sa o dorm prea tare. Pe la ora 1 noaptea s-a eliberat si biroul lui Vladimir si atunci am aflat vestea cea mare : dormim la birou ca nu mai am cum sa ajung in casa de la aeroport. Recunosc ca asta a venit cumva ca o usurare. Nu puteam psihic sa ma intorc in locul ala asa repede. Mai intai am luat o "cina romantica" a la biroul din Chisinau fara ca Vladimir sa accepte propunerea mea de a pune o lumanare sau o floare pe masa :)) iar apoi a inceput munca - el cu ale lui, eu cu aranjarea materialelor in revista pe un calculator care are cel mult viteza unui melc obosit. Pe la 5 revista era aproape decenta si Vladimir deja dormea dus in coltul lui. El a mers pe varianta 2 scaune si atat. Eu, fiind musafir am putut sa ma bucur de editia lux : 3 scaune cu perna. Ei bine daca stai pe o parte ai impresia mereu ca o sa cazi. Cel mai bine e sa stai pe spate/ acum fara perna e aiurea sau poate nu-s eu obisnuita. Pe la 6 m-am trezit intepenita pt ca era frig. Am reusit sa mai atipesc pe la 7 si un pic si trezirea a fost pe la 9 :)). Odihnitor de nu-i adevarat numa sa nu incercati acasa. Acum Vladimir imi spune ca el poate si doar pe unul. De dimineata am fost instruita ca sa imi iau tigari - traversezi si te duci la magazin si le spui marca ca sunt rusoaice si nu inteleg :). Cand biroul s-a aglomerat m-a traznit o curiozitate tampita si m-am dus sa verific. Oare la Mc'Dolalds se vorbeste in rusa sau romana? Ei bine am iesit pe usa si am zis ca ma plimb. Se vorbesc ambele dar mai mult rusa si sucul de portocale e la fel ca in Bucuresti :). Din pacate pimbarea nu a fost prea lunga ca deh... o sosit paginatorul. Si acusica iar ma pun pe lucru.

Pana una alta intrebarea : eu unde dorm la noapte? ramane surpriza zilei.

Maine o sa fie mai fain ca o sa mergem la proiectii de filme in aer liber in fata la Brancusi - asta da viata sociala :).

chisinau 3/1

in tren am nimerit langa o doamna care se intorcea in Republica Moldova dupa 7 ani. Fugise cu corul in Portugalia si acum lucra pentru un batran. Nu am indraznit sa o intreb ce varsta are dar parea trecuta de a doua tinerete si cu toate astea arata foarte bine si era plina de viata :) . Ma gandeam ca emotiile mele de a ma intoarce aici nu se compara cu ale ei - 7 ani departe de familie. Cu toate astea vorbea inca bine rusa si romana... si isi dorea mult sa invete engleza/ cica in portugalia engleza e la mare pret :). Eu m-am bucurat sa aud pe cineva vorbind portugheza la 2 pasi distanta. Trenul a ajuns cam cu 3 minte mai repede. Vladimir a intarziat. Singura in gara - cumva trist - si langa mine o famile care se strangea in brate tare tare dupa 7 ani.
L-am strans in brate pe Vladimir ca si cum el ar fi fost orasul cu totul.
Chisinaul arata bine vara, desi cred ca o sa il prefer mereu toamna. In biroul lui Vladimir multa lume care intra si iese. Windows-ul in rusa de abia inteleg, tastatura aproape la fel. Am fost dusa intr-un loc in care nu mai stiu sa ajung si mi s-a spus ca acolo e casa mea - un fel de mic oras langa aeroport. Multa saracie acolo, atat de multa incat te sperie si te face sa te simti nesigur.
Impresia ca aici timpul ramane in loc.

(poza: cam asa arata vagolul de dormit clasa 1 din trenul Prietenia)

si uite asa sta toata treaba

vorbeam cu andrei acum vreo saptamana doua si imi spunea ca in perioada asta nu e nimic mai important pentru el decat sa isi termine romanul. si imi placea sa aud fraza asta si daca o amintesc aici este pentru ca eu, dupa toata saptamana trecuta care m-a consumat extrem de mult, incercand sa ma explic sau sa explic sau dracu stie ce, m-am trezit aseara intr-o discutie taioasa fara sens si fara miza chiar cu el. si dupa ce m-am enervat si imi parea nedreapta si m-au luat toti dracii si tot asa si tot asa m-am oprit si mi-am zis : din momentul asta nimic nu este mai important pentru mine decat sa imi fac bagajele si sa iau trenul si sa ajung in chisinau si sa fiu acolo singura, absolut singura pe strazile alea. cu toti oamenii urati sau frumosi pe care ii stiu aici la cativa km distanta. pur si simplu departe de toate. probabil ca imi vor lipsi o groaza de lucruri, habar nu am cum eu care sunt o rasfatata ma voi descurca insa nu vreau decat sa respir alt aer si in aerul asta sa nu fie nimeni apropriat, nimeni cunoscut. sa fiu doar eu si limba rusa pe care nu o inteleg si aparatul meu foto si agenda mea si alti oameni despre care nu stiu mare lucru si asta nici nu conteaza. pentru mine zilele astea inseamna doua lucruri importante: 1. o redescoperire a mea si 2. o re-cunoastere a chisinaului.
multi m-au intrebat ce vreau sa fac acum dupa ce am terminat facultatea, daca imi caut un job daca m-am gandit la masterat daca daca daca. ei bine nu. nu am vrut sa gandesc nimic mai departe de momentul asta. cand i-am spus lui vladimir acum doua luni : "scoate-ma din bucuresti si da-mi ceva de facut la chisinau ca ma sufoc aici" am facut un gest pur egoist. bineinteles ca asta nu inseamna ca nu ma entuziasmeaza sa lucrez la proiectul lui ba din contra, insa mai mult ma entuziasmeaza ideea ca trenul o sa plece din gara si pe masura ce el se va indrepta spre chisinau bucurestiul va deveni mic, din ce in ce mai mic, si oamenii din el cu orgoliile lor mari vor deveni mici, tot mai mici si mai departe. ii spuneam andreei b. ca bucurestiul e un oras extrem de rece si ea credea ca eu de fapt nu vreau sa se mute aici. nu-i deloc adevarat. imi iubesc orasul, e plin de oameni faini si bucurestenii sunt absolut amabili (niciodata cand am intrebat pe cineva ceva frumos pe strada nu am primit un raspuns aiurea/ asa cum am primit in constanta spre exemplu) , si arhitectura e intr-atat de dezorganizata incat imi place dar privit din afara nu e decat viteza, orgoliu si ceva mai multa poluare.
ce ma asteapta in chisinau? interventii-le, revista, cateva ceaiuri cu dudu si vladimir, intalniri cu silvia si cineva care mi-a promis o lista gastronomica si un interviu. mai mult de atat nici nu imi trebuie. voi descoperi eu restul


Zolotoe Kol'ţo - Dorogoi dlinnoiu (Pe drumul cel lung)

nimic interzis doar apropierea*

de un calm incredibil. aproape ca ma surprind. ascult si raspund fara sa ma enervez. respir adanc si privesc totul obiectiv. bineinteles ca ma doare, nici nu are cum altfel, cand tu vorbesti de mine ca si cum as fi o straina.
pana la urma nu e vina mea. si nu e nimic ce eu pot face ca sa te fac sa vezi asta. ar fi un compromis . nu ne mai mutilam pentru nimic.
am invatat tot ce era de invatat, am achitat. mai departe esti ca toti ceilalti. cand drumurile noastre se despart nu am de ce sa plang - sunt prea multe lucruri de trait incat sa te inversunezi pe ceva ce s-a dus e ca si cum nu le-ai lua in seama. si tu nu esti mai bun decat nimic.


Chavela Vargas - Tu Me Acostumbrastes

*titlu : dupa un poem de Miruna Vlada