"De ce-a fost mai rău am scăpat deja: Ce-a fost mai rău a trecut. Acum e ultima oară că mă gândesc la asta, ca să fiu sigură că a trecut. Cel dintâi moment de umilinţă se uită, unitatea cu carnea maternă. Pe urmă vin celelalte înjosiri, există şi fotografii: un sugar, o fiinţă din bale. Într-una din deschizăturile corpului tău, mama îşi îndeasă ţâţele iar din toate celelalte ţâşneşte şi stropeşte şi supurează în acelaşi timp. Înfăşurat în plastic până la gât, iar la gât dă pe dinafară şi se scurge în şorţul pe care ţi l-au legat în jur, ca pe un steag, ca să te umilească. Şi atunci când ţipi, fiindcă vrei să ieşi din rahat, ei îţi îndeasă alt rând de bale în bot, până când în sfârşit te îneci şi ai în sfârşit linişte. Şi ăsta e doar începutul. De toate astea am scăpat deja. "
(Marius von Mayenburg - "Chip de foc")
5 mai 2008 - prima zi de lucru cum ar veni
Ieri a fost prima mea zi de lucru la modul serios - adica intr-un loc in care as putea contina sa lucrez mai mult timp de acum incolo, cu un salariu fix si facand o chestie "trecubila" in cv. De fapt toata ziua am stat si m-am gandit ca mai am 2 luni pana cand termin facultatea si ca trebuie sa ma gandesc la viitorul meu. Apoi m-am gandit ca astea 2 luni sunt ultimele 2 in care pot sa imi organizez timpul asa cum vreau. Dupa m-am gandit ca am scris zero pagini din licenta si ca am de luat 30 de interviuri. Dupa ca am niste colegi chiar foarte faini si ca asta e o chestie greu de gasit. Dupa vroiam sa ies la o bere - desi nu-mi place berea - aveam un chef groaznic de o bere - la 12 ziua. Pe la 3 aveam chef de o cafea - nu am mai baut cafea de 2 ani, o superdetest - dar aveam chef de o cafea si mai erau 2 ore din program... din programul de 8 ore.
Am mers in mare parte pe jos cand m-am intors acasa... poate e stupid ce zic dar regret ca nu m-am nascut in comunism. Poate ca imaginea mea e totusi altfel decat realitatea. Ma gandeam ca aproape toti oamenii pe care ii cunosc din Chisinau si-ar dori sa se mute in Bucuresti pentru ca aici vad o mie de posibilitati. In fapt, ramanand acolo, ei lupta pentru o chestie mult mai faina - pentru a schimba ceva in bine - aici nu vb de oamenii indoctrinati si de oamenii care se opun starii de fapt. Dar de fapt etapa urmatoare in toata lupta asta a lor ar fi democratia - care vine la pachet cu ciclul "birou-pat". Si chiar si lupta lor vine la pachet cu aceeasi chestie - dar macar are in sine un ideal. Cred ca sunt genul de om care vrea sa munceasca pentru o idee iar in ziua de azi chestia asta se numeste ca-s rasfatata - ca nu aduc bani in casa, ca imi pierd energia cu toate prostiile etc etc.
Am cel mai fain job pe care il poate dori un om pentru ca sunt inconjurata de altii de varsta mea la fel de tineri si dornici sa ajunga undeva iar chestia asta mi se pare grozava. In acelasi timp nu ma simt bine deloc si nu ma trezesc deloc plina de entuziasm pentru ca nu fac ceva ce mi-as dori sa fac. Si asta e doar inceputul.
later that day :
"tineri dornici sa ajunga undeva" -UNDE?
poza: "the grave of petre m" by Dragana Zarevska
4 comentarii:
sa muncesti pentru ideea de a scapa de orice idee :)
sunt curios pana unde se intinde limita intre doctrina si goliciune.
prin simpla existenta.. toti suntem indoctrinati
niciodată nu scăpăm de ceva. totul se consumă şi cumva devine parte din fiinţă aşa cum primul sens al gândului este întrebarea.
greşit.
te-ai născut în comunism că ai peste 20 de ani. :) singura diferenţă a timpului de acum şi a celui de atunci este aceea că "oamenii au mai multe drepturi" dar oamenii nu au nevoie de mai multe drepturi ci de idei mai largi.
mulţi visează bucureştiul ca o salvare, uneori se întâmplă să fie şi aşa. uneori nu. de cele mai multe ori se întâmplă a fi.
idealul nu ţine de localizare geografică. istoria a demonstrat asta de f multe ori şi istoria se repetă. iar a rămâne undeva în care nu îţi este bine nu este curaj ci prostie. uneori cel mai bine e să pleci de acolo ptr că ai o sg viaţă şi trebuie să faci ceea ce-ţi place. să ai o viaţă- restul e vânt şi apă chioară.
nu eşti răsfăţată :). de la 20+ nu se mai vorbeşte de răsfăţ ci de a fi dependentă de confortul oferit de familie.
:) nimeni nu ajunge nicăieri. e doar fantasma că ajungi undeva când de fapt nu faci decât să trăieşti. singurele lucruri la care ajunge fiinţa sunt dragostea şi moartea.
p.s
mai bine ai face ca ideile să muncească ptr tine decât invers. cât timp deţii controlul asupra lor totul va fi ok. când începi să munceşti ptr o idee e naşpa deja ptr că ideea e la fel ca pasiunea, te arde pe dinăuntru, şi din pasiuni oamenii au făcut cele mai mari greşeli ale vieţilor lor, au sacrificat totul poetic vorbind :)) oamenii orbesc când sunt atinşi de idei.
ti-ai fi dorit sa te nasti in comunism si pe tine te apuca in cele 8 ore de lucru pofte de cafele si de beri? crezi tu ca ai fi putut face fata comunismului la cat de ,brambura haotica si sucita'(intr-un sens dragut) esti ?
ti-ai fi dorit sa te nasti in comunism si pe tine te apuca in cele 8 ore de lucru pofte de cafele si de beri? crezi tu ca ai fi putut face fata comunismului la cat de ,brambura haotica si sucita'(intr-un sens dragut) esti ?
Trimiteți un comentariu