none 2

//free-style//
(text scris la seminarul de politici publice si dedicat profei pentru reusita de a face o ora jumatate din viatza mea mai plictisitoare )


gand :"Cei care se masturbeaza sunt niste flori"
Marius Ianus

sunt o fiinta urbana
imi place sa calc pe asfalt printre multi oameni
fumand
Nu-mi pasa de dezvoltarea voastra durabila,
de poluare si de
chestiile astea care se
intersecteaza cu poftele mele
Nu-mi pasa de fetele schimonosite
pe care voi le faceti cand eu am chef sa cant
in statia de tramvai
As vrea sa tip in creierele voastre plictisite ca il respect pe Adam desi v-a luat voua paradisul
si ca
paradisul e aici
pentru ca
realitatea e aici
e chestia asta pe care puteti pune mana

Nu-mi pasa de tot ce e dincolo, dupa
pentru ca nu se simte
acum

Asteptati voi viitorul si o viata mai buna pe o canapea uitandu-va la stirile tv

io imi aprind o tigare

textul pe poezie.ro

photo© red_shoes_in_green_grass_by_freelans on deviantArt

the diary of a prozac addict - day 6

"Every act of creation is first an act of destruction."-Pablo Picasso

pot sa-mi creez singura realitatea.
daca inchid ochii tu esti in fata mea.
nu trebuie decat sa intind mana si te ating.
in jurul nostru nu respira nimic, nu miroase nimic, nu se aude nimic.
nu exista altceva.
nu suntem decat noi doi.
doua fapturi din carne si vise.
oglinditi unul in ochii celuilalt.
noi doi, stand unul in fata celuilalt ca si cum ne-am fi gasit dupa un drum lung
pe care l-am stabatut nenascuti.
daca inchid ochii pot sa te simt in tot ceea ce sunt eu.
esti in creierul meu, in parul meu, in sanii mei, in vaginul meu, in sangele meu.
mi-e bine cu tine in mine, mi-e fierbinte, mi-e rosu, ma furnica, ma ameteste, ma sparge in mii de bucati de noi doi.
daca inchid ochii suntem numai noi doi, unul in fata celuilalt, devorandu-ne.

...deschid ochii iar tu devii mai putin decat nimic...

photo© laugh_or_crying_____by_TiaDanko on deviantArt

the diary of a prozac addict - day 5

//radiografie//
( pentru a. c. )


am 21 de ani si prea putine pretentii de viata.
imi doresc sa am mereu bani de tigari si o saltea pe care sa dorm intr-un teatru.
sa ma trezesc dimineata in mirosul de scandura si seara sa aud oamenii aplaudand.
chestia asta sa-mi fie ca un cantec de leagan.
multe carti care sa stea pe jos aruncate aiurea sau ordonate, nu conteaza.
carti vechi.
pe pereti o groaza de fotografii cu locuri in care nu voi ajunge niciodata.
iar in mintea mea sa locuiesti tu.
am 21 de ani si in palma mea stanga cineva mi-a citit odata ca o sa mor tanara si saraca.
nu-mi pasa


textul pe poezie.ro

photo© after_rain_by_sabai on deviantArt

traffic in my sky

"Voi toţi aveţi o imagine greşită despre viaţă. Omul este un instrument. Se consumă un combustibil, şi el se pune-n mişcare. Asta generează căldură. Câtă vreme mai arde încă, omul trăieşte. Un mort e rece, acolo nu mai arde nimic. Căldură, foc, ăsta-i principiul, e o chestie biologică. Nu e cum gândiţi voi. Voi vă vedeţi doar în raport cu alţii, altfel nu vă vedeţi. Voi vreţi să vă vedeţi oglindiţi în ceilalţi şi credeţi că atunci vă alegeţi cu ceva din voi înşivă, şi că atunci chiar existaţi. Ceea ce este în întregime rahat. Dispăreţi. Vă subţiaţi, până când aţi dispărut, nu mai puteţi să deosebiţi absolut nimic, cine sunteţi voi şi cine sunt ceilalţi. Asta e greşeală, că credeţi că aşa trebuie să stea lucrurile. Trebuie să te eliberezi din legătură şi să devii de sine stătător, afară cu gândurile străine şi totul închis etanş, nici o antenă să nu mai scoţi în afară, doar arme, ca o meduză, oarbă şi loveşte, şi cine se apropie este ars, fără furie. Închide gura, închide urechile şi la fapte!"
(Marius von Mayenburg – „Chip de foc”)

nesomn, nechef, pofta de o tigare...
noaptea ar fi mult mai frumoasa daca ar mirosi a ceai de fructe

music mood : placebo - pierrot the clown

the diary of a prozac addict - day 4

"De mult negru mă albisem/ De mult soare mă-nnoptasem/ De mult viu mă mult murisem/ Din visare mă aflasem" (nichita stanescu)

am chef sa ma trezesc dimineata langa tine, sa imi fumez prima tigare privindu-te si apoi sa plec
mi-ar placea sa cred ca asta te-ar face sa fi un pic nesigur in aroganta ta
si nu m-as intoarce
de frica sa nu te pierd




photo© Its Killing Me by Anoushka Fisz on picassomio.org

catze

dede.green & Kristinnova

mi-e somn si fata asta nu mai tace

si fluturii astia peste tot

s-a stricat pixul

folosim creionul pentru ca el nu se strica

doar se consuma

ma mananca arsurile

e vina ei, si nici aspirina nu mi-a dat

la picioare am doar 5 degete

si mai multe basici

consemnam basicile?

punem in paranteza ras ca la teatru?

da

(ras)

poate ar fi trebuit sa-l sunam

si s-o cerem....

nu. atata.

scriem iarasi ras?

nu. prea mult

ma uit la lampa si ma intreb cu ce seamana. inchid ochii si tot o vad, ea ma urmareste. parca ar avea mustati.

oare ar fi trebuit sa-mi pun covor in camera?

tu observi ca daca inchizi ochii pe jumatate lampa are mustati orizontale si verticale

nu stiu. stai sa vad

nu.

nu cred ca ai inchis cat trebuia.

cat trebuia?

imi iau crema.

stii asta e ca chestiile alea cand nu ai voie sa deschizi gura ca totul se consemneaza.

cum ar fi sa fi o oaie pe care sa o cheme paria?

sau e o oaie?

e o oaie.

ah, ce fac cu atata crema, imi fleoscaie in maini.

stai sa imi aprind o tigare

//element sters//

cainele andaluz

asta mi-a venit in cap si ma mananca urechea dreapta, acu si stanga da una sus si alta jos.

hai ma ca-i tare

o punem pe ambele bloguri.

vrei sa o scriu cu diacritice?

dureri ascunse

o chestie care ma enerveaza pe mine la culme este negarea holocaustului in romania, cel mai adesea facuta prin minimizarea problemei sau prin acceptarea ei ca ceva trecut, irepetabil. ma mai enerveaza si faptul ca noi asociem holocaustul numai cu omorarea evreilor si ignoram ca regimul antonescu a ucis si foarte multi romi. am vazut ieri, la cursul despre holocaust un film cutremurator: "Dureri ascunse" realizat de sociologul Michelle Kelso in care este se vorbeste despre holocaustul romilor. interesant este ca filmul ar trebui sa fie prezentat in scoli la faimoasele ore depre holocaust despre care eu personal nu am auzit nimic. daca aveti odc sau prin orice alt mijloc posibilitatea de a face rost de film vi-l recomand din toata inima. s-ar putea sa va schimbe putin viziunea asupra semenilor vostrii de alta etnie.

ps: guvernul roman a hotarat undeva in jurul anului trecut sa plateasca despagubiri romilor pentru timpul petrecut in transnistria. super! cat? cateva sute de mii de lei vechi pe an in transnistria. deci NIMIC.

photo© Lygophobia by Miftahur Rizka on deviantArt

strumfii afara din fabrica

( lui m.i.)

mi-am cumparat ultimul volum al lui ianus acu vreo 2 saptamani. l-am citit pe nerasuflate apoi l-am recitit cu atentie. ma revolta volumul lui ianus, ma incomodeaza, ma agaseaza. dar imi place tocmai din cauza asta. cum asa? mereu am considerat ca arta trebuie sa fie, inainte de toate, creatoare de valori , deschizatoare de drumuri, reformatoare. in schimb ma intalnesc in poeziile lui cu un om care nu vrea sa imi indice nici un drum de urmat , care imi demitizeaza orice idee de bine si implinire si imi baga pe gat frustrarile si problemele sale. ma deranjeaza sinceritatea lui ianus. ma deranjeaza felul asta grotesc prin care el vrea sa imi deschida ochii. si ma deranjeaza cel mai mult ca are dreptate si ca nu ma minte.

click pt pareri despre strumfi

photo© Home_by_Niesen on deviantArt

scurt tratat de sinceritate - despre oameni

"Nu mai sunt decât eu. Sunt oare în toate oglinzile sau eu însumi sunt oglinda a tot ce există?" (Eugen Ionescu)

oamenii devin inevitabil chiştoace

ale unor ţigări fumate de tot sau pe jumătate

unele strong, altele light,

nici măcar nu contează.

mă uit la scrumiera asta care pe zi ce trece se umple

cu nepăsare.

textul pe poezie.ro

none

noaptea asta e calda si miroase a gogosi. eu ma simt impacata. cred ca e prima oara dupa foarte mult timp. mi-e bine. imi vine sa zbor, sa plutesc. e un sentiment nou, seamana cu sentimentul de a fi indragostit. numai ca nu te raportezi la altcineva, nu exista altcineva. nu esti decat tu :). parca m-am indragostit de mine. acum abia, inteleg ce spunea r. atunci cu faptul ca in lumea asta nu e nimic de pierdut sau de castigat decat vieti.
eu acum am castigat. m-am recapatat pe mine.


photo© coffee__lips_and_cigarette_by_monstermagnet on deviantArt

the diary of a prozac addict - day 3

(lui s)


"life is funnier than shit"

anei nu-i prea place ce scriu. si nici eu nu ma prea omor dupa. insa simt ca trebuie sa o fac. am prea multe ganduri pe care le-am adunat in mine si pe care vreau sa le vomit inainte ca ele sa ma sufoce mai mult.

azi o sa ma ridic din tot cacatul asta.
ai fost drogul meu.ti-a placut si nu ti-a placut. te-am flatat si te-am dezgustat . m-am agatat de tine si ti-am intins mana. mi-ai intins mana si mi-ai taiat aripile. in egala masura.
te-am iubit si te-am detestat, tot una.
acum rup pagina.
fara regrete.

photo© i like it Type O - by suzi9mm on deviantArt

the diary of a prozac addict - day 2

e ceva cu toate lucrurile neterminate din viata mea. mi se pare ca ele ma bantuie si ca nu le pot indeparta.
lucrurile astea neterminate iau infatisari variate: astea 7 kile de cursuri pe care le am insirate pe jos, restantele, sunetul ala pe care il scoate telefonul atunci cand primesc un mesaj, visele colorate, comarurile, cuvintele pe care le scriu, regretele, amintirile, etc. etc.
adorm in fiecare noapte mai greu si ma simt din ce in ce mai mica.
ma uit la oamenii din tramvaiul 16 si mi se par pe zi ce trece mai urati. pentru ei implinirea miroase a sarmale cu mamaliga, a mici, a bere, a meci de fotbal, a sex, a heroina, a bani, a dumnezeu, a scutece si alte chestii d'astea.
in schimb, dorintele mele plutesc in formol, asa cum am auzit ca plutesc cadavrele in subsolul facultatii de medicina asteptand sa fie disecate.

photo© Silviu

the diary of a prozac addict - day 1

cand i-am spus psihiatrei ca eu si cu dumnezeu suntem amici m-a privit dubios si si-a notat chestia asta pe o foaie.
apoi i-am zis ca suntem certati.
l-am ingropat in ziua in care te-am ingropat pe tine.
dumnezeul meu iese din pamant doar atunci cand imi este foarte frica. sau cand sunt singura.
ne place sa stam de vorba in tramvaiul 16 sau sa fumam impreuna o tigara la fantana de la arhitectura.
in rest nu am nevoie de prezenta lui. asta ma face sa ma simt puternica.
sau sa ma simt tu.