holly words in war time

pentru cine se intreba ce am facut eu in ziua de craciun anul trecut ei bine voi dezvalui misterul (:D da, stiu ca nu se intreba nimeni asta) . ei bine toata ziua buna ziua m-am uitat la desene animate pe youtube. dar nu orice desene ci cele de propaganda. sunt o groaza si sunt extrem de "educative".
si cum criza a inceput sa umble miselste prin targ iaca mi-am amintit de unul fain - cu donald si taxele. in al doilea razboi mondial guvernul american a "umblat" un pic la desenele animate ca sa incurajeze poporul sa isi plateasca taxele si sa sustina astfel cheltuielile prilejuite de razboiul impotriva inamicului malefic. efectele sunt hilare. un exemplu ar fi asta:

bine, nu numai americanii au facut asta. si nazistii , si rusii - pfai rusii sunt asa intr-un fel, stati sa caut si unul rusesc. asa, am gasit unul in care is incluse mai multe :

ale rusilor is mai pline de ura. insetate de sange nazist cum ar veni :) :P. ma gandesc la copilasii care abia asteptau sa le vada si primeau mizeria asta. cred ca au devenit niste adulti foarte intelepti :D :D.
bine, nimic nu se compara cu desenele facute acu de arabi in razboiul cu evreii - alea imi par cele mai horor - cu mesajul puneti o vesta pe voi plina cu bombe , duceti-va in mijlocul dusmanilor si explodati in numele lui alah... iasc. pe alea nici nu vreau sa le pun pe blog de sila.

citind azi din vechiul testament pentru examenul de vineri am dat peste un pasaj iar foarte dubios pe care l-am recitit de vreo 3 ori crezand ca nu vad bine - citez : "de acolo s-a suit la Betel (vorbeste de profetul Elisei, scolit de profetul Ilie - profetii find cei care intra in contact cu Dumnezeu si transmit cuvintele lui). Si pe cand mergea pe drum, niste baieti au iesit din cetate si si-au batut joc de el. Ei ii ziceau : "Suie-te plesuvule! Suie-te plesuvule!". El s-a intors sa-i priveasca si i-a blestemat in Numele Domnului. Atunci au iesit doi ursi din padure si au sfasiat patruzeci si doi din acesti copii" ( Regi 2, 2:23-24). Ei bine daca cineva poate sa imi zica care e pilda sau invatatura din pasajul asta eu cu mare drag ii voi multumi.Is multe lucruri care mie imi par extrem de nedrepte si enervante si ma revolta la culme. Dar e fascinanta lectura, uneori si emotionanta, desi e complicat sa iei pildele bune din toate momentele care uneori is asa ca cel de sus. Asa ca o recomand pentru schimb de pareri si impresii.

altfel am dat in seara asta de un "desen-palma peste ochi" pentru femeia din mine care uneori devine foarte posesiva afectiv :D - mda... trebuie sa ma lecuiesc :)). il pun si pe asta ca sa termin intr-o nota mai vesela

pa :)

fresh start

am pierdut week-end-ul jucandu-ma pe net cu gelu, noul meu animalut pe carte l-am creat pe facebook. cristina m-a atras in capcana si toata ziua buna ziua am stat sa-i adun banuti ca sa isi faca casuta mai frumoasa. saptamana trecuta a fost aiurea, lunga si intunecata, cu multe ganduri triste si multe incercari de a ramane la un echilibru, am alergat dintr-o parte in alta ca sa consum timp, sa se duca timpul meu de gandire, scenarii si drame. nu ma pot concentra la nimic - am maine un examen si nu stiu un cuvintel, nu pot face nimic - lucrez slowmotion la niste proiecte pt revista - mai scriu ceva inchid, citesc cate ceva, revin. mai pic pe ganduri, pierd sirul exact al lucrurilor, incerc sa-l gasesc, iar pic si tot asa. de fapt nu-s buna de nimic in perioada asta, uit lucruri, le aman pana uit de ele, fumez mult mai mult...
vineri a fost lansarea revistei si a iesit cumva simpatic - am facut schimb de experiente horror la chisinau cu george damian, cel ale carui invataturi mi-au prin bine cand rusii au oprit gazul.
putina lume la lansare, frumos locul unde s-a petrecut desi greu de gasit prin cotloanele caii calarasului. m-am bucurat sa o revad pe diana desi nu am prea putut sta de povesti, la fel si pe catalina, care a scris o cronica despre ce s-a petrecut acolo pentru blogul revistei.
toate senzatiile se schimba zilnic , uneori cu 180 de grade. vladimir ma intreaba ce varsta am si apoi imi zice ca inca sa nu imi dau in cap ca tot ce simt acum e natural cand esti mic si trece /eu incerc sa il cred si uneori merge, alteori...
ma simt dezamagita si cumva singura, ma revolta prostia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele si de a primi iar un mare sut in cur adica o mare indiferenta tradusa prin tacere - cred ca nimic nu e mai umilitor decat indiferenta - e ca si cum nici macar nu meriti efortul de a ti se raspunde. si atunci imi zic: vezi proasto? nu era mai bine sa ramanem mute? vezi ce faci cand te lasi in voia ta? o dai in bara! si repet si repet si repet asta.

place

-> Oblio - l-am vazut aseara pe Rocultura / desi era foarte tarziu si ochii mi se inchideau am rezistat pana la final :)
-> Andrei Gamart - care va avea o expozitie incepand de astazi la Galeria Montage/ undeva pe Calea Calarasilor nr.94 / link-ul va duce la programul unor evenimente simpatice care vor avea loc cu ocazia acestei expozitii/ vineri de exemplu o sa fie lansarea numarului 9 al revistei Stare de urgenta de la ora 19.00 la care va invit sa participati :)
-> ideea ca mereu dupa o furtuna iese soarele / cred ca si existenta curcubeului pe care il priveam cu ochi mirati cand eram mica poate fi tradusa prin faptul ca oricat de rau ti s-ar parea ceea ce traiesti la un moment dat dupa ce raul pe care tu il consideri rau trece si se transforma in ceva frumos

amintiri

mi-am amintit acum o chestie care m-a facut cumva sa zambesc, gandindu-ma la faptul ca azi am reinceput cumva sa scriu dupa o pauza din mai anul trecut. amintirea e de si mai mult timp, si ma reintroduce intr-o seara de toamna friguroasa care s-a petrecut la chisinau. sunt foarte multe lucruri din perioada aia pe care le-am taiat cu totul, pe care le-am bagat intr-o cutie si le-am pus undeva sus sus in sifonierul mintii mele cat sa nu reusesc sa ajung la ele nici daca m-as ridica tare pe varfuri si as pune si un scaun sub picioare dar iata ca amintirea asta probabil era undeva in susul cutiei si a picat.
ma pregateam pentru prima mea lectura atunci si chestia asta era foarte infricoasatoare. ma gandeam ca toata lumea o sa se opreasca dupa ce eu o sa termin de citit si o sa zica ce e cu fatuca asta care debiteaza toate tampeniile sub eticheta de poezie. si atunci tot gaseam scuze si pretexte ca sa nu ma duc. ii cunoscusem pe cei de la humanzone de curand si stiu ca hose si andrei ma incurajau dar eu tot fricoasa ma simteam in seara aia. si atunci inainte de proba cea mare pentru prima data i-am cerut lui parerea despre cum scriu. pe vreme aia el nu era el ci un personaj fabulos si realitatea de atunci era cea mai frumoasa poveste. si el s-a inchis cu textele mele in baie nu stiu de ce si le-a citit acolo. cand a iesit stiu ca cautam o gaura in podea care sa se deschida repede repede si eu sa ma furisez acolo pana el urma sa le uite. dar gaura nu s-a deschis si nici reactia lui de atunci nu a fost asa teribila. si din discutia de dupa un lucru simpatic ramane intrebarea si nedumerirea lui atunci cand a zis ca nu pricepe de ce eu scriu atat de trist cand am atata umor. in perioada aia umorul meu era un pic mai umor, acu e mai mult un rasu-plansu cinic care starneste zambete. si uneori ma gandesc cum ar fi fost daca seara aia ori el nu ar fi existat. ma reapucasem de teatru, gasisem o trupa simpatica si urma sa punem o piesa pentru un festival cu care apoi urma sa plecam in mai multe parti bla bla. si am renuntat la chestia asta pentru a pleca la chisinau si oportunitatea aia nu m-a asteptat sa revin si oricum cand am revenit deja nu mai era pe primul plan asta. am inceput sa regret mult mai tarziu, dar alegerea fusese una in intregime asumata.
acum in iarna am stat intr-o seara de povesti cu alina si cristina si alina mi-a povestit cum a fost ziua aia la cenaclu, cum eu i-am parut atunci prima data si cum noi de atunci i-am parut prima data. imi spunea ca acum ca ma cunoaste nu-i vina sa creada ca sunt asa cum sunt acum si ca atunci cand noi am aparut paream un cuplu casatorit de foarte mult timp, fara sosete spalate la mijloc, stand de ani buni intr-un apartament boem, iubindu-ne si cunoscandu-ne fiecare detaliu. mi-a zis ca ii paream atat de frumoasa si atat de cu nasul pe sus cumva si ca el ma completa. a fost bizar sa aud asta si cu toate astea... povestea ei era mult mai frumoasa ca realitatea, cred ca aparentele sunt intotdeauna mai frumoase si uneorii pentru altii e bine sa nu strici povestea si sa o lasi asa. i-am zambit atunci alinei si mi-am zambit si mie si paharul pe care l-am dat pe gat dupa a fost in cinstea lui, a noastra si a aparentelor.

update (forţat)

i. imi spune ca nu are ce citi ca sa se destreseze in sesiune. aparent pentru i. is un factor de destresare dar cred ca lista de oameni pe care ii destresez se opreste totusi doar la ea. "read books not blogs" e un mesaj fain pe un semn de carte descoperit intr-o poza pe blogul mirunei vlada. intelegi i.? dar cand ai de citit carti de anatomie cred ca te cam saturi de carti. cu toate astea sunt fascinante cartile de anatomie. cand mai imi pica una in maini de la i. raman asa impresionata de cate lucruri simpatice pot ei sa invete. daca as fi avut de ales intre ase si medicina cred ca decizia mea era clar in favoarea celei de-a doua desi poate regretam cand ajungeam cadavre. si cum la cadavre se ajunge repede ma lasam de facultate inca de la inceput si aveam mult timp liber :).
apropo de ase - am sunat-o ieri pe secretara sa o intreb de ultimele rezultate si mi-a zis asa plina de scarba ca am luat 5 la ultimul examen pe care credeam ca o sa il pic de nu o sa ma vad. nu prea inteleg de ce o scarbea atat pe doamna secretara nota mea cand mie imi e cea mai grozava nota din lume. nimic nu e mai tare ca un 5 cand vrei sa bifezi un examen care nu-ti place. a mai fost o faza in sesiune in care un prof a intrat si ne-a zis sa ridicam mana cei care vrem 5 si a fost mega uimit ca toti au ridicat-o. pai mai baiete cand ai de-a face cu anul "4 special" aka, toti astia care au picat cate unu, doua, 20 de examene si vor sa termine totusi cu o diploma pe care sa scrie 4 ani nu 3 atunci 5 este asa un fel de darul mult asteptat de la mos craciun pentru care ai fost cuminte tot anul. pana la urma nici proful nu a vrut sa fie mos craciun dar invatasem la examenul ala si am luat chiar 9, chiar cu 2 de 9 in sesiunea asta as putea sa ma laud, in rest le-am trecut pe toate si asta e esential. pana vineri trebuie sa predau licenta la care draga mea surioara lucreaza de zor. pai daca mai ma puneau sa fac si licenta incepeam sa alerg prin bucuresti strigand lozinci antiase. si dupa ce invat licenta si o sustin am scapat chiar de tot. adio ase! adio! ramai sanatos sa mai umpli capul si altor naivi care au impresia ca - ce tare e facultatea asta. eu nu zic nici ca e tare nici ca e moale desi cand vorbesti de un rahat asta conteaza :D doar zic ca la capitolul etica au muuuuuulte puncte de bifat pana sa se dea asa mari cu prestigiul si calitatea europeana.
si acum ca aproape m-am eliberat de jugurile studiilor de licenta pot sa incep sa ma concentrez atentia mai bine pe master - ieri am avut primul examen si domnul profesor mi-a zis ca nu prea tine minte sa ma fi vazut des pe la cursurile dansului. mi-a dat 8 desi nu m-am prea priceput cum e cu filosofia in antichitate - a tinut sa imi precizeze ca unul din colegii mei de dinainte a stiut sa raspunda mai bine dar el a fost la toate cursurile si eu nu, asa ca intelege de ce is mai balbaita - de fapt eram cam redusa de tot la tacere.
in rest- vreau sa ma apuc de dans si am gasit un loc fain unde sa fac asta pe undeva prin floreasca, ma gandesc serios sa ii fac o vizita natasei in zagreb cat de curand, as vrea sa trec si prin timisoara o perioada, si prin cluj - contrar felului mei de a fi privesc un pic spre vest pentru ca m-am decis sa las estul o perioada in pace. si apropo de est saptamana asta am ras in hohote in timp ce ma plimbam cu o torba cu roti si doua picioruse mici prin dorobanti pentru ca vladimir ma rugase ca il rugase lila sa trimit niste acte foarte importante bla bla. era ca faza un prieten al unui prieten al unui prieten al prietenului - hai mai te rog frumos - si cu ocazia asta am stat si la o mica susta cu 2 insotitoare de tren prietenia care imi explicau cum : domnisoara daca va cunosteam, adica daca mai faceam aranjamente d'astea pai nu era nici o problema, asa trebuie sa crestem pretul stiti dumneavoastra. ei nu stiu eu d'astea dar pana la urma actele au fost trimise si procesul a fost si foarte amuzant.
cat despre alte povesti din pacate trebuie sa puneti mana pe noul meu jurnal caruia am inceput sa ii dedic mai multe din gandurile mele ca sa le tina el acolo in intimitate si sa nu mai umplu netul cu ele.

ps: poza e furata de la vitalie spranceana :P - nu m-am putit abtine / si nici nu am gasit ceva mai bun

place

"În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,
la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta,
şi pofta ta morbidă mă bucură.
Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi
doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,
ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka -"
Cantec excesiv I, Dan Sociu

versurile astea mi-au fost dedicate de moni la ch, cand ea a spus ca parca sunt scrise pentru mine la cat fumez. azi le-am regasit cu ajutorul ei :)

la naiba

pana la urma azi s-a dovedit a fi o zi proasta.

daily stuff

dupa o saptamana super stresanta la facultate - cu examene zilnice si inaintea uneia si mai stresante - cu mai multe examene pe zi zilnic m-am hotarat sa ma rasfat astazi si sa imi cumpar ceva ce imi doream de tare mult timp si am tot avut dar primite de la parinti sau de la sor-mea care la randul lor le-au primit de la altii. si mi-am luat un jurnal care de fapt nu il voi folosi ca jurnal sau poate ca ca jurnal sau nu stiu dar e foarte fain. de fapt e asta negru din poza :). am stat in carturesti vreo ora uitandu-ma la toate ca sa il aleg pe cel care imi place cel mai tare ca doar e un rasfat pentru mine de la mine si trebuie sa imi placa. bine si ala rosu era fain dar era cu 15 de RON mai mult doar pentru ca avea coperta groasa si niste chestii de lipit prin el foarte misto ce-i drept si care imi placeau dar trebuie sa imi pastrez totusi cumpatul ca suntem in perioada de criza si rusii au mai si taiat gazele si mie mi s-a mai si taiat jumatate din salariu de la revista pentru ca is in sesiune. asa ca asta cu 45 RON e perfect. e cel mai scump lucru pe care mi l-am luat cadou de muuuulta vreme dar il merit pentru tot stresul de anul trecut si pentru stresul de acum.
si m-am calmat dupa vacanta la chisinau si dupa stresul de dinainte si am inceput sa ma impac cu mine si sa imi evaluez greselile si ne-greselile si temerile si toate cate s-au transformat din ele. si mi-am dat seama ca am exagerat mult din disperare, ca nu am luat lucrurile cum au venit, ca mi-am construit povesti imaginare in cap si dupa am tipat la altii ca de ce nu-s reale. si ca iubesc si ca e bine ca iubesc si ca mi-e teama acum sa vad care e realitatea povestii in care sunt dar ca oricare ar fi ea ea este si oricat dau din picioare eu si tip nu se schimba.
si saptamana asta cand am auzit frana aia pusa brusc si m-am intors si fix langa mine era o masina cu un cuplu care tipa si ei erau la fel de speriati ca si mine de posibilul impact care nu s-a produs m-am gandit ca trebuie sa incep sa ma arunc in viata si sa fac lucrurile pe care mi le doresc cat inca mai am timp. si asta mi s-a parut un semn de la dumnezeu. si am vorbit si cu moni despre dumnezeu, ea a ajuns un fel de duhovnic al meu, ceea ce cred ca e ok in ochii lui dumnezeu pentru ca din toti preotii din lume o prefer pe ea care desi nu s-a calugarit e plina de har. si nu stiu daca dumnezeu exista sau nu, numai ca invatatura lui si modul in care moni vorbeste pe mine ma linisteste.
si da, raman tot eu numai ca incep sa ma gandesc tot mai mult la mine si incep sa fac cunostinta cu mine si poate voi reusi chiar sa ma iubesc eu pe mine si nu sa ma iubesc pe mine pentru ca ma iubesc ceilalti si sa fiu mandra de mine. sa vedem.

...

Joe Dassin-A toi

photo© Aihibed Magaña