curatenie de iarna (2)

Am gasit, in carnetelul meu mov, 3 citate din "Cele 40 de legi ale iubirii" de Elif Shafak. Draguta carte.

"Intr-o zi un om a venit fuga la un sufit si i-a spus gafaind:
- Hei, se cara niste tipsii, uita-te acolo!
Sufitul i-a raspuns linistit:
- Ce ne pasa noua? E treaba mea?
- Dar tipsiile sunt carate acasa la tine! a strigat omul.
- Atunci e treaba ta?"

"Nu-i de mirare ca profetul Mohamed a spus: Pe lumea asta sa aveti mila de trei feluri de oameni - De bogatul care si-a pierdut bogatia, de cinstitul care si-a pierdut cinstirea si de inteleptul inconjurat de nestiutori."

"Fiecare iubire si prietenie adevarata e povestea unei prefaceri neasteptate. Daca suntem aceeasi oameni inainte si dupa ce-am iubit inseamna ca n-am iubit destul."

curatenia de iarna

Sunt intr-un proces de eliberare a calculatorului. Am gasit, printre muuuulte rapoarte de cercetare, un doc intitulat 1lunadefilmero. Se refera la un experiment pe care l-am facut, la inceputul anului, pe facebook. Timp de o luna si 10 zile am vazut 24 lungmetraje, 29 de scurtmetraje si 2 documentare romanesti. A fost fun, mi-am updatat cunostintele in domeniu. Ca sa nu pierd toata experienta redau aici statusurile din acea perioada :). Ioi, pe unele chiar le uitasem.

#1lunadefilmero 

O zi de 27 martie incheiata cu lampioane tricolore, in care am pendulat mintal intre imagini din „Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism” (Corneliu Porumboiu, 2013) oferit de generozitate de HBO celor ce nu dorm si poemele lui Alex Cosmescu. „Cand filmezi ceva ce te intereseaza pui in centru, nu lasi la periferie” vs. „celulele mele mor si se inlocuiesc una pe alta./ candva o sa am un corp care nu te-a vazut niciodata. / pe care nu l-ai vazut niciodata.” In autobuzul ce se indrepta spre cartierul semi-obscur in care domiciliez m-am gandit la o declaratie de dragoste. Poate pentru ziua de azi. Poate, pana la urma, pentru mine – caci orice asumare e terapeutica. O sa incep un experiment impropriu mie: timp de o luna de zile, in fiecare zi, voi urmari un film romanesc – la cinema, la TV, pe net, de la oameni, lungmetraj, scurtmetraj, experimental, whatever. Asta e deci ziua 1 din#1lunadefilmero

Ziua 2 din #1lunadefilmero a început cu "Câinele japonez" (Tudor Cristian Jurgiu, 2013). Ploaia din film a continuat în viaţa reală dar am răzbit si am ajuns la o prea scurtă expunere a lui Adrian Cioflâncă despre jaful de la banca de stat din 1959 în arhivele securităţii, cea mai hipstereasca problematica a timpului recent. Am reţinut această nota amuzantă: cei 6 evrei care au organizat jaful au fost puşi să semneze ca manifestele pe care le-au împărţit, ulterior jafului, erau legionare. — at Institutul De Istorie "nicolae Iorga" Al Academiei Române.

Am revazut Closer to the MOON - un film de Nae Caranfil (Nae Caranfil, 2014) in acelasi decor racoroso-comunist al Cinema Scala. Nu va mai fi pentru multa vreme in cinematografe asa ca va recomand sa va grabiti sa-l prindeti. Mi-a placut mult prima data (l-am vazut de ziua mea ca un rasfat) si tot mult si acum. Desi sensibil si cumva trist este si plin de energie. Atinge acele coarde pe care ni le ruginim prin conformare - cred eu. Dar eu habar nu am sa descriu un film . Acum adorm pe "Marele jaf comunist" al lui Alexandru Solomon si imi dau seama ca mi-e si mai drag de personajele reale ale jafului din '59. Una peste alta a trecut si ziua 3 din#1lunadefilmero

"Balanta" / The Oak (Lucian Pintilie,1992) pentru ziua 4 din #1lunadefilmero - Razvan Vasilescu si Maia Morgenstein sunt minunati - imi era dor de filmul asta si imi e dor de o poveste asa

#1lunadefilmero ziua 5 - Din dragoste cu cele mai bune intenții (Adrian Sitaru, 2011) la recomandarea Iuliei - ce sa spun... exact asa sunt eu ca personajul lui Bogdan Dumitrache (al carui fan incep sa fiu) - am trait aceeasi panica cu mama mea si imi ingheata inca sangele in vene cand suna cineva din familie sau fixul - e interesanta realitatea asta comuna - felul in care gandurile noastre se intersecteaza/confunda si devin astfel banale/comune. imi place luna mea de filme tot mai mult

" Surasul fetei din tramvai m-a fermecat definitiv, am inc-o drama la activ, exact ca domnul Ion Susai”, "sunt o multime de oameni in lumea asta pentru care nu merita sa misti nici un deget" - Filantropica (Nae Caranfil, 2002) in ziua 6 din#1lunadefilmero. Nae e Nae - cum frumos spune marele nostru jurnalist Andrei Crăciun, caruia ii si dedic aceasta vizionare

(click pe "aflati mai mult" pentru continuare)

ziua 1

o vecina din bloc mi-a spus ca nu poti incepe un lucru nou intr-o zi de marti.
aparent, lucrurile incepute in zile de marti sunt sortite esecului. ca orice cauza pierduta, si cauza de a incepe ceva intr-o zi de marti, este o cauza la care vreau sa ader. cand eram mai mica, in lunga mea copilarie bucuresteana, aveam o fascinatie pentru data de 13. pe 13 plecam intr-o excursie fabuloasa la bunica mea - era ziua noastra. bunica, evident, locuia doar la o statie distanta dar, pentru mine, distanta aceea insemna o mica evadare din cotidian. bunica asculta pe atunci radio - imi rasuna undeva, inca si acum, cotele dunarii. odata, cei de la radio au prezentat un reportaj despre cifra 13. spuneau ei ca, undeva in america, oamenii erau atat de speriati de 13 incat nici nu exista macar etajul 13... atunci au inceput indoielile mele, vizavi de normalitatea lumii in care m-am nimerit :).
cum spuneam, memoria mea e selectiva - iubesc tare tare o piesa de teatru care se joaca din 1993 la teatrul evreiesc - e un one woman show cu maia morgenstern - "asta seara: lola blau" - am vazut piesa de vreo 11 ori acum ceva ani, anul acesta am revazut-o. imi vin, brusc in memorie, diverse melodii din piesa - in functie de starea mea. piesa e in idis. azi mi-am amintit de melodia aceasta - lola blau afla, intr-o europa tot mai antisemita, ca a primit un contract de lucru in state si deci poate emigra pentru a-si schimba viata (cred ca vorbitorii de germana vor prinde ideea, maia e mult mai energica totusi, uf):

acelasi entuziasm il simt si eu la intalnirea cu mine care, in seara aceasta, are gust de caise si pastreaza inca amintirea oamenilor dragi cu care mi-am petrecut ziua.
pana la urma, probabil ca viata e facuta dintr-un sir de intamplari, spontane sau nu, care iti aduc un plus de cunoastere. nu sunt mai fericita la finalul drumului meu astazi. si nici nu stiu inca ce inseamna sa fii. sunt, in schimb, mai linistita. si, incet incet, ma straduiesc sa ajung la un liman de unde sa pot vedea, mai clar, totul.

delicios

lucrez la o prezentare a unui ziar evreiesc din anii 30. intamplator, am dat peste acest mic fragment simpatic din rugaciunea de dimineata a iudaismului - of... ce minunate sunt textele religioase...poate odata in viata voi reusi sa ma adun sa scriu mai mult despre.

"Blessed are you, HaShem, our G-d, ruler of the universe who has not created me a woman."

nu va ingrijorati, exista si varianta feminina:

"Blessed are you, HaShem, our G-d, ruler of the universe who has created me according to his will."

feministe, stati totusi linistite! exista multe domenii ale vietii in care evreica are intaietate - sa nu dramatizam ci sa ne recream realitatile contextuale cu zambetul pe buze

noaptea

sunt momente in viata cand sunt foarte foarte trista si sunt momente cand pot respira, sunt si momente de maxima luciditate in care parca ma detasez de tot ce ma inconjoara si ma intreb disperata "ce fac?". uneori singuratatea e cumplit de inspaimantatoare, alteori ea vine ca o usurare. uneori iubesc lucruri care imi fac mult rau. uneori vreau ca cineva sa ma tina strans in brate, alteori nu vreau sa vad pe nimeni. se intampla sa fac rau, se intampla sa fac si bine. uneori mi-e foarte frica, alteori simt o pace desavarsita. merg de cele mai multe ori pe bajbaite, sunt uneori oameni foarte dragi pe care ii ranesc, sunt oameni dragi pe care ii bucur, nu am nici un reper. sunt extrem de partetica dar sunt si cumplit de cinica. nu ma pot lua niciodata o decizie usor, sunt instabila. stau la rascruci si alerg de pe un drum pe altul. nu pot evada, nici nu pot ramane. ce este binele? ce este raul? de ce rasare soarele? cum se simte luna? cine decide?

poezia din creier (1)

memoria mea e teribil de subiectiva. sunt unele lucruri pe care le uit imediat si altele care raman si ma bantuie. fiind sceptico-pesimista, in general chestiile pe care nu le uit sunt negative, nu neaparat cele care imi fac rau direct - de rau foarte greu reusesc sa ma feresc. (odata, vorbind de o greseala pe care o tot faceam si incercand sa ma scoata iar la lumina, prietena mea A, a spus: "am mai avut conversatia asta, tu parca esti autista. imagineaza-ti ca esti ca un om care an de an primeste acelasi cadou dar mereu e surprins de continutul acestuia". invat mai greu.)
printre cele pe care nu le pot scoate din memorie se gasesc si un numar considerabil de texte literare, multe intalnite in perioada mea de peregrinari contemporane. apar in cele mai neasteptate momente, nu ma lasa sa dorm sau ma fac sa le rostesc in fata unor audiente mai mici.
pentru ca imi sunt dragi, am vrut mereu sa le impart. acum incerc cat de cat sa le sistematizez aici.
primul text din cele ce urmeaza nu m-a lasat sa dorm ieri noapte, ma intrista
primul poet contemporan drag cu care incep e si cel mai surprinzator si cel care nu mai exista in "forma" in care i-am cunoscut textele. o voce unica, indreptata acum spre lucruri importante, pentru mine strict, un soi de dovada ca schimbarile pot fi, in viata, radicale.

Ştefan Baştovoi:

CEA CARE NU MAI ESTE FRUMOASĂ

Ea se apropie ca şi-nainte de mine
scoţîndu-mi cămaşa.
Ca şi-nainte-mi strecoară
mîna caldă în păr…
Simt sînii ei cum repiră
ca două boturi de capră în coasta mea
şi dinţii care-mi muşcă urechea.
O sărut
pentru că ea vrea acest lucru.
Îi scot rochiţa
pentru că asta o face fericită.
De mii de ori am făcut asta
doar ca s-o bucur pe ea.
De mii de ori imaginaţia îmi ajungea
ca să înlocuiesc picioarele ei strîmbe
cu alte picioare
iar trupul ei disproporţionat
îl modelam, transpirat şi nebun,
după canoanele grecilor antici.
Sărmana mea, iubita mea unică,
cum îi voi spune că nu mai este frumoasă
şi că şi-a pierdut de mult
orice putere asupra mea.

ELEFANTUL PROMIS

Ţi-am adus
elefantul promis.
Mănîncă iarbă coji de cartofi castraveţi
din cînd în cînd îi poţi da
cîte o portocală.
De dormit doarme în picioare
nu sforăie
şi nu tuşeşte prin somn.
Nu-ţi face griji,
despre aceste animale se spune
că-şi simt moartea
cu puţin înainte
şi pleacă.

Poezie de dragoste pentru poeţii contemporani

O, poeţi plini de păcate
Şi de neputinţe!,
credeţi-mă,
diferenţa dintre poeziile noastre
de dragoste şi adevărata dragoste
e ca diferenţa dintre Lazăr mort
şi Lazăr înviat.

mai multe texte aici