despre oameni si fluturi

i. mi-a daruit cel mai fain obiect - un fluture de hartie. ii rasucesc aripile, il introduc intr-o carte, o inchid, iar atunci cand o deschid el zboara :). fluturele meu zboara din volumul angelei marinescu.
"sunteti o pista excelenta pentru fluturi" i-as spune doamnei, nu fara sa rosesc.
e ciudat cum devenim atasati de obiecte. si cumplit de inutil.
bunaoara luni mi-am achizitionat o sacosa cu o pisica. desi nu-mi plac pisicile. fluturii imi plac.
am cautat azi pe net propozitia asta „mă tem că suntem atraşi către ceea ce ne părăseşte şi către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă, în cele din urmă, cred că suntem definiţi de ceea ce ne îmbrăţişează.". e din Dulcele bar de J.R. Moehringer. asa e. obiectele nu ne imbratiseaza, oamenii da. nu doar fizic, cum credem de multe ori.
am reusit sa termin Cele 40 de legi ale iubirii si, in ciuda usoarei si inevitabilei siroposenii, m-am gandit ca, asemenea lui Rumi, si eu astept un Shams din Tabriz, un suflet pe potriva si impotriva mea.