noaptea e cel mai greu
zgomotul paşilor lasă în urmă un ecou uriaş
străzile
pe care ne pierdem
aceleaşi feţe care se repetă
nimeni nu ştie cine sunt şi unde se duc dar vin din iad
pe ţevile de gaze
aerul care ne înconjoară miroase a moarte
închide-le/ aşa a zis
că nu e bine să stea
în creier e o cameră de gazare
unde suntem noi 2
şi ne ţinem în braţe
şi ştiu că tu o să fugi primul
când o să pocnească din degete
aceasta este prima moarte a mea
când stau şi aştept aşa degeaba
să pocnească
ar fi putut să fie atunci / când am ramas împietrită
apoi am plecat
e ceva în frigul ăsta / care mă ţine în viaţă
e ceva în frigul ăsta
atâta e şi tu nu vezi
şi tu esti după/ şi acolo poţi să faci ce vrei
şi în pământ e mai cald decât în aer
* copyright pt titlu Us & Oberliht :D
copyright poza : Mihai Paraschivescu
muzica : Simon and Garfunkel "The Sound Of Silence"
2 comentarii:
mă bucur că ai ales poza asta, cealalta mă îngrozea :) dar nu am avut când să-ţi spun. :-s
asta e faină.
"Oricum" are dreptate si a ales foarte bine cuvantul "ingrozea" - prea aglomerata, prea violenta, prea mult negativ era in cealalata, devenea obositoare si stresanta.
Trimiteți un comentariu