"Atunci, totul a început dintr-o dată să devină mult prea încet. Totul dura. Şi din cauza asta, totul se întinde şi e greu. Ca şi când ai avea nevoie de o oră, ca să cazi de la fereastră. Într-un fel, nu puteam să văd absolut nimic, aşa de încet mă uitam. Toate imaginile pătrundeau în creierul meu numai de foarte departe. " Marius von Mayenburg
in sfarsit astazi am primit si eu faimoasa viza pentru Moldova care arata ca mai sus :). Doar o luna e valabila, am sters datele intre care voi fi la Chisinau ca sa fac o surpriza celor care nu le stiu :). Despre povestea obtinerii vizei cate ceva in urmatorul numar Stare de Urgenta (apare joi) Deci ne vedem in Guguta?
azi am depus actele pentru viza. raspunsul il primesc pe 30. doar 30 de zile am dreptul sa stau in moldova. adica doar o luna. si chestia asta m-a intristat teribil. nu imi place sa depind de vize, hotarari institutionale si alte asemenea lucruri cand erau la consulat atatia oameni azi care aveau 90 de zile si care probabil nu-s asa atasati afectiv de chisinau ca mine. in fine, macar sa ma vad acolo. pe 29 vine natasa in drum spre moldova. o sa fie o reintalnire faina, mi-e tare dor de ea tare tare tare si abia astept sa povestim acum si cand vom sta impreuna in chisinau. faptul ca ea va fi acolo e un motiv bun ca sa ma duc desi am o groaza de retineri. am planificat calatoria asta cu mult timp inainte si intre timp multe s-au schimbat pentru mine si in mine. ma intreb si eu de ce continui sa ma mir de unele lucruri. in general simt oamenii din jurul meu si atitudinile lor vis-a-vis de mine numai ca acum vad ca a aparut o exceptie. si ma intreb daca lucrurile sunt asa cum imi dicteaza mie simturile sau cum par. e atat de complicat sa fii sigur ca un lucru e rosu cand toata lumea il vede albastru inclusiv tu. am ascultat in ultimele zile melodia asta aproape "obsesiv". iar imi revine in minte ca l-am judecat gresit pe "presedintele" revistei si ma incearca un soi de regret. contrastul dintre aparenta si esenta, vesnicul contrast, oamenii pe care ii simteai alaturi si care brusc isi scot mastile si devin monstrii si oamenii pe care nu i-ai placut dar care erau in esenta placuti. trebuie sa ma culeg si reculeg, cum spunea un poem. ieri cineva m-a acuzat de un egoism si egocentrism exagerat, alti oameni imi spun ca din contra - imi pasa prea tare de altii si ar trebui sa fiu mai egoista - deci pana si eu sunt o suma de contradictii, si atunci altii de ce sa nu fie? vreau cand ma intorc sa ma angajez, sa gasesc ceva care sa-mi placa si sa-mi tina mintea ocupata. pana atunci citesc obsesiv. si apropo de lectura, tot ma tin sa recomand un interviu foarte fain pe care l-am vazut cu un scriitor israelian - david grossman. am citit cu o placere copilareasca cartea lui "cineva cu care sa fugi de acasa" (vorbeam intr-o alta postare ca ma enerva ca trebuie sa o citesc ca il intrerupsesem pe miller dar pana la urma a meritat din plin). ei bine interviul il gasiti aici (la inceput e enervat ca vorbesc de obama/ apoi grossman citeste in ebraica - asta merita ascultata iar dupa minutul 15 incep sa vorbeasca despre cartile lui si devine DELICIOS/ daca nu aveti rabdare ca e mare macar de la minutul 34 pana la 38 uitati-va :D serios / pacat ca tipul care ia interviul nu e pe masuta celui intervievat). cam atat acum ca a sunat telefonul si m-a scos din starea de scris. a binetot!
update: is totusi prea naiva. trebuie sa lucrez la chestia asta foarte serios
a fost targul. a fost sesiunea, is restante, is multe de povestit insa acu ma grabesc sa scriu ca mai aveti putin timp sa va cumparati SdU # 13 (din chioscurile din Moldova/ ca daca sunteti din Ro doar dati din maini sa va vad si ajunge la voi) unde a iesit si cartea Dianei - o suta cinzeci de mii la peluze care ii foarte faina si pe textele careia ne-am jucat intr-o zi in parc si am facut asta, asta si asta . las mostra chiar aici :)
de dimineata am fost trezita cu bestialitate la ora 6 jumate de cineva care a sunat pe fix. cine sunt oamenii astia care suna asa devreme pe fix pe cineva? eu nu stiu decat ca suni la cineva pe fix intre orele 23.30 sa zicem si 9 doar daca esti pe moarte si acea persoana e singura care te poate salva (cum scria odata intr-un status). altfel pentru toate celelalte probleme s-a inventat telefonia mobila - suni exact persoana pe care o cauti. in fine, mi-a dat peste cap tot ritmul si toate planurile pe azi / is obosita si fara chef de nimic. ieri a fost o zi foarte simpatica. m-am bucurat mult mult mult sa il revad pe oleg/ si deja dorinta mea de a pleca la chisinau creste si mai tare - de mi-ar da si mie viza... asa, deci pungasul m-a sunat in a treia si ultima lui zi de stat in bucuresti - tz tz tz - ce lipsa de politete si eu, ca femeie ce sunt, imediat am sarit in sus si am luat-o la goana spre locul unde el era, necunoscut atat mie cat si taximetristului batran insa foarte agil care m-a condus acolo. dupa multe multe multe incercari de a-l gasi ne-am intalnit in final si am putut face ce abia asteptam sa fac si credeam ca o sa reusesc doar cand ajung la chisinau - l-am luat in brate tare tare cat sa ma conving eu ca e bine, intreg si voinic cum il lasasem. cine ar fi zis ca un om pe care vroiai sa il iei la bataie cand l-ai cunoscut si pe care te scosese din sarite o sa te faca sa topai. e la fel de sarcastic si o lecuta misogin, din ochi insa mi-am dat eu seama ca are nevoie de o pauza. si poate ca e timpul sa o ia desi eu i-am spus ca e inca nevoie de oameni ca el, dar nici nu-mi doresc sa ajunga iar batut ori poate mai rau. plus ca are o varsta :P acu e doar frumos , nu si tanar cum el insusi spune. cand am plecat impreuna spre centru a facut un lucru asa dulce, cum el nici nu cred ca-si inchipuie - m-a luat de mana si eu am avut brusc senzatia de intoarcere in timp, mi-am amintit de cat de mica si prostuta eram atunci cand am ajuns prima data la chisinau. si ce e la fel de dulce e ca dupa mi-a intrat in jocul asta copilaresc - am stat amandoi ca doi specialisti si am dat note fetelor de la universitate (desi normal ca are gusturi mai proaste ca mine :P) am povestit si toata chestia asta m-a lasat asa cu imaginea unei zile tare frumoase, pe alocuri ciudate, pe alocuri mult reprimate insa buna de pus in albumul "amintirilor despre care intr-o zi o sa scriu poezii" :).
Trei zile care mi-au schimbat lumea
-
21 decembrie 1989
Dimineaţa cînd am plecat de-acasă, i-am spus mamei că se va întîmpla ceva
foarte important pentru România şi că eu voi lua parte la ...
Despre PR și breasla editorială
-
Am citit cu interes suplimentul din Observator Cultural dedicat problemelor
comunicării cu cititorii și promovării cărților, amintindu-mi, nostalgică,
de a...
Timișoara, 1989
-
In the bus stop 33 a board: 82 percent of people from Timisoara have
forgotten. Have you? I’ve forgotten if Leia Sorin had brown hair He has no
picture at ...
7 lucruri de ştiut despre călătoriile în gaşcă
-
Ne-a cuprins şi pe noi trend-ul wizzair. Am zis că dacă tot zboară
avioanele astea de ici-colo cu bilete de 10-20 euro, noi de ce stăm aşa
cuminţi acasă? G...
Ne mai lăsăm pe mâna doctorului Băsescu?
-
Consilierii lui Băsescu lucrează la un proiect de lege de privatizare a
spitalelor şi introducere a unor case private de asigurări. Ȋntrebat despre
şansele...
Se pierde
-
Să presupunem că sunt o gaură și nimeni nu știe ce e dincolo. Păianjenul
dimineții în cada albă. Lumina coboară pe sub dulap electrizează praful,
șopteșt...
SDU / numărul 19-20
-
DIN CUPRINS:
A(L)TITUDINI | Ana-Maria Spînu – „Istoria face un cadou Ucrainei” , Mihail
Vakulovski – „Una caldă, una foarte rece”, George Simion – „Chişi...