STARE DE URGENTA

SI MAI NOU : Stare de urgenta se gaseste si in Green Hours :)

NOU : daca vreti sa cumparati revista, si stiu ca vreti :), o puteti gasi la chioscul de langa muzeul literaturii (asta vine undeva pe dacia intre piata romana si calea victoriei) si in club a :)


Undeva, aproape de noi, exista o tara micuta unde toate lucrurile se misca foarte greu pentru ca e acolo un nene care nu este foarte… sa-i spunem adaptat la schimbari. Si acel nene nu face nimic altceva decat incearca sa le arate tuturor ca el este Superman, fara sa inteleaga ca nici Superman nu este pe placul tuturor desi salveaza fete frumoase si sare peste blocuri. In acea tara micuta, unde oamenii vorbesc limba inventata de Superman si stau mai mult pe acasa pentru ca nu au bani sa iasa si oricum prefera sa-i economiseasca ca sa-si plateasca factura la gazul cu care se incalzesc, s-au adunat intr-o zi mai multi flacai care credeau in literatura si in forta acesteia de a muta muntii din loc si acesti flacai s-au gandit, s-au razgandit si au decis sa nu se uite ca tembelii la ce-i in jur pentru ca asta e o atitudine care tampeste si ei nu-s tampiti si nici nu vor sa fie si asa a aparut o revista - "Stare de urgenta", despre care voi poate spuneti ca e putin pentru ca ar fi vorba doar de 24 de pagini scrise si ilustrate dar va spun eu ca nu-i asa si ca o sa va dati seama de asta cand o sa o cititi.

Vineri pe 18 ianuarie, de la orele 18, in Club A are loc lansarea oficiala a acestei reviste la Bucuresti - sunteti cu totii invitati la o discutie cu Marius Ianus (unul din fondatorii revistei), Mitos Micleusanu si Vasile Ernu moderata de Razvan Tupa


later edit : click pt o relatare a evenimentului pe hyper

colaj

c’est toujours moi mon amour

pe strazile astea stramte pasesc incet
sau repede
totul depinde de cat timp am la dispozitie
ca sa ajung undeva
parole!

in inimile lor e mai rece ca-n guguta mon amour
Merde ! Vous etes des idiots!

cand eram mica mergem mult cu mama prin oras/tin minte ca mereu ne lasa pe mine si pe sor-mea intr-o cofetarie/ noi nu putem sa intram in institutiile serioase / pentru ca eram copii/ si eu mi-am cumparat un mar dintr-o cofetarie pentru ca mi se parea grozav ca ei vindeau fructe la bucata/ mi-am cumparat un mar desi niciodata nu mi-au placut merele/ era grozav –pentru prima data un loc unde fructele se vindeau la bucata

hai cu mine intr-o cofetarie unde fructele se vand la bucata/ pentru ca chestia asta e grozava/ pentru ca si fericirea vine tot pe bucatele

dumnezeu ma cunoaste mai bine ca toti oamenii
lui ii pot povestii toate tampeniile care imi trec prin cap
dumnezeu are timp sa ma asculte
dumnezeu locuieste in creierul meu
cameruta lui este stramta
dumnezeu nu are pretentii
e doar o persoana modesta care traieste in oameni si niciodata nu se plictiseste

stam toti in viata asta ca pe un coridor cu multe cu usi/si in spatele fiecarei usi este o camera numai a noastra
ma scuzati
eu nu am vrut sa intru aici
va jur ca nu am vrut sa intru
ceva totusi m-a ademenit
usa era intredeschisa
eram in preajma
m-am gandit…
dar de fapt nici nu stiu ce caut aici
stiu - va deranjez
imi dau sema din tonul vocii dumnevoastra
si din privire
aveti o sinceritate aparte
si eu ma pricep la suflete

et vous est-ce que vous en avez idee?

Trebuie sa recunosc ca niciodata nu mi-au placut ursuletii de plus . Precis veti considera ca lucrul acesta are legatura cu vreo trauma din copilarie. Nicidecum. In fapt intotdeuna m-am ferit de lucrurile carora trebuia sa le dau viata.

tot ce e viu e cald
tot ce e viu e cald
tot ce e viu poate sa urle cu toti porii

in autocarul care merge spre chisinau este ingrozitor de cald
8 ore ingrozitor de calde
trebuie sa ajung acolo
sa fiu langa tine
sa ne pierdem pe strazi
sa nu fie nevoie sa ajungem undeva

nu ma atinge

ei bine - nu-i nici o eroare de incarcare a paginii - doar ca am simtit sa plec de aici pentru o vreme - poate pana maine dimineata, pana poimaine, nici eu nu stiu - adica nu credeati ca sunt o maniaca care intr-o criza de personalitate isi sterge textele - sunt doar o maniaca care le ascunde

cateva minute mai tarziu...
nu a durat mult- incredibil cate ganduri mi-au trecut prin cap in asa putin timp din nimic practic - mi-s de o instabilitate uriasa - printre ele : daca maine mor si tot ce am scris nu va mai putea fi citit de nimeni? chiar - ce tampenie - imi vine sa le ascund iar doar pentru ca imi pasa de chestia asta

au revoir!