psihoza mea la 4:48 aud primul tramvai care trece
la 4:48 nici soarele nu are chef
de voi
şi nici eu
prin fereastra camerei
intră o lumină slabă.
în cameră
doar lampa bate
tare
în capul meu
mă ameţeşte
şi-mi vine să-mi vărs stomacul de oboseală
dar
îmi aprind încă o ţigară
iau lampa de gât
şi îndrept lumina spre locul unde e patul
şi andreea
andreea care doarme visând cine ştie ce porcării
andreea care e tare
andreea care vă place
andreea care e acolo
şi vă ascultă
andreea la care veniţi
să vă dea lumină
de la brichetă
şi ţigări
eu mă uit la ea, prin fumul gros
şi mă întreb cum face de nu se sufocă de la masca asta pe care o poartă mereu
cum dracu’ a uitat de lacrimile din trolee
de podeaua bisericii în ziua când aştepta ca sexul primului venit să-i prezică viitorul
de dumnezeii creaţi din nimicuri
mizerii
de toate umilinţele şi greşelile din trecut
cum poate să stea la aceeaşi masă cu toţi oamenii ăia care au îngropat-o
şi să zâmbească
mă enervez aşa de mult
încat îmi vine să-i strig să termine naibii odată
dar nu pot
în schimb
sting lumina
mă aşez lângă ea pe-ntuneric
şi o iau în braţe
textul pe poezie.ro