incotro? (3)

nu stiu cum se intampla pentru altii dar la mine cand pica pica ca la domino - toate una dupa alta. de fapt asta inseamna sa nu ai un echilibru interior clar al tau . eu nu-l am desi incerc sa-l gasesc de foarte mult timp. nu pot sa fiu calma si rece nici macar daca un om pe care abia il cunosc de o ora imi zice ceva urat. asa ii explicam eu diferentele dintre indivizii fara sani si indivizii cu sani lui gheorghe miercuri cand ne plimbam pe calea victoriei. "trebuie sa intelegi gheorghe ca pentru indivizii cu sani (adica femeile) orice chestie oricat de mica este importanta. d'asta tie nu-ti ies treburile si in general voua celor fara sani nu va ies - pentru ca nu sunteti atenti la detalii si detaliile fac cu tot". gheorghe, moldovean de-al meu, imi explica la randul lui cum se recunosc intre indivizii fara sani cei insurati - " uite mai andreea - de exemplu oleg (adica brega :P) - el nu are cum sa fie insurat si nici nu a fost vreodata - de ce? pentru ca e foarte slab" sau ce alte cele ce le mai fac indivizii fara sani in diverse situatii.
ne minunam amandoi de acest schimb de impresii si pareri in timp ce drumul avea sa ne conduca pana la canapeaua moale din holul ICR pe care aveam sa ne odihnim oleaca iar eu sa zambesc tamp fara ca gheorghe sa banuiasca macar de ce, dintr-o cauza pe care numai tu aveai sa o aflii via sms.
am multi oameni dragi dar dragi tare asa cum am mai spus si nu o sa ma satur sa repet. oameni pentru care as invata sa inot desi mi-e frica de apa :P. pe unii nici nu-i inteleg de ce-s asa simpatici cum e de exemplu b. care, desi barbat, in acea perioada a lunii :D accepta sa ii spun cele mai urate chestii despre barbati si imi trimite muzica de femei pe care el o are anume salvata "pentru contiditii de maxima necesitate" cred.
pe langa asta mai sunt si femeile dragi din jurul meu de care aproape ma indragostesc si care imi servesc regulat lectii strasnice de viata.
ieri seara simteam nevoia sa ma tina cineva in brate nu stiu de ce si i. pe care o cunosc de o viata intreaga si care locuieste cu doar un etaj mai sus a trebuit sa isi sacrifice timpul de invatat la medicina ca sa faca asta :P - am rugat-o chiar ca pe langa tinutul in brate sa imi execute si o mangaiere pe spate dar anume asa cum imi place mie. pe i. o stiu de cand eram clasa a 5-a adica de muuuuuult timp si am crescut impreuna asa ca pentru mine ii ziceam ca e ca orice obiect din casa - nu in sensul in care ar fi un obiect ci doar in sensul in care mi-e extrem de familiara. si i. mi-a zis in cadrul asta intim ceva foarte ciudat sau poate nu ciudat dar ceva ce ma face sa inteleg de ce oamenii nu ma inteleg. mi-a zis ca desi ma cunoaste de atata vreme ea pur si simplu nu stie cum sa reactioneze cand eu sunt trista pentru ca eu in sine am reactii atat de diferite incat ea nu poate sa anticipeze ce ar fi mai bine sa faca ca sa ma ajute. saraca i. - adevarul e ca m-a vazut - trantind lucruri, plangand, izolandu-ma de oameni, dand oameni afara din casa si toate astea din cauze aproape similare.
poate ca felul meu de a fi e si cauza pentru care oamenii din jur au reactii asa ciudate vis-a-vis de mine ca a. care atunci cand m-am intors din chisinau in vara si i-am zis ca sunt fericita a inceput sa planga si sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma mai vada plangand. si si pe a. o stiu tot de cand eram clasa a 5-a.
de aceea inteleg ca sunt om om dificil, uneori ciudat, uneori rece, alteori prea cald insa daca spun ca tin la cineva cu adevarat tin chiar daca uneori nu pot sa ii arat. si mi-e teama ca asta sa nu ma indeparteze de cei care nu pot sa ma inteleaga si poate ca asta e si o cauza pentru care ma izolez, de frica sa nu ranesc. si pentru care de multe ori ranesc de teama sa nu fiu ranita.
si despre ce aveam in cap sa scriu acum o sa scriu altadata pentru ca iar gandurile mele au luat-o in alta directie decat ne inteleseseram si acu trebuie sa fug.

poza: Recess by vaporiss

Disney Silly Symphony - The Ugly Duckling (1939)

un desen animat tare frumos de care am dat intamplator in seara asta si care se potriveste mult cu ce spuneam mai devreme despre a fi sau nu asocial. tare mi-i draga "ratusca" si cumva ma identific cu ea :P. uneori poti gasi poezie in desenele animate daca ai sufletul deschis :) sau cel putin eu asa cred

asocial-a ?

asocial

adj.

1. Not social: "Bears are asocial, secretive animals" David Graber.

2. Avoiding or averse to the society of others; not sociable: "It's not that you're so asocial, but a man who likes people doesn't wind up in the Antarctic" Saul Bellow.

3. Unable or unwilling to conform to normal standards of social behavior; antisocial: "crime, riots, drug use and other asocial behavior" Derek Shearer.

4. Inconsiderate of others; self-centered.

n.

One that exhibits behavior and characteristics deemed asocial: "the other, and usually neglected, victims . . . the asocials . . . those who violated the Nazi work ethic and social norms" Mary Nolan.

The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company. Updated in 2003. Published by Houghton Mifflin Company. All rights reserved.

nu stiu care e ideea acestei postari de fapt. daca e sa imi fac mie publicitate negativa sau sa "atentionez" desi mult spus pe altii. sau sa-i tin la distanta pe unii. sunt ceva oameni care ma citesc pe blog, altii decat oamenii pe care ii cunosc si cu care is prietena. de fapt multi din prieteni nici nu ma citesc. si atunci ii iau la pumni ca ma gandesc ca eu nu scriu degeaba cat pentru ei cel mult. oricum ideea asta cu netul este ca gandurile tale cumva printr-un procedeu bizar ajung sa fie aruncare intr-o lume mai mare decat propria ta lume. si asta e cateodata fain, cand afli reactii din alte parti la propria ta persoana. prima data cand am inceput blogul el se vroia unul de "poezie" (zic cu ghilimele ca asa consider ca e mai bine) pentru ca asta faceam , sau credeam ca fac - scriam "poezii". apoi pur si simplu am inceput sa pun pe el chestii care imi plac sau care imi trec prin cap. intr-un punct, in ianuarie am vrut sa-l sterg pentru ca nu mai puteam scrie tot ce imi venea in cap, pentru ca ma cenzuram ca sa ma ascund de unii sau altii din diverse motive. de fapt pentru ca anumite persoane pe care eu nu le vroiam in spatiul meu intim intrasera in acest spatiu si nu vroiam eu ca ele sa stie prea multe despre mine. apoi a inceput sa nu-mi mai pese de asta si am intrat pe calea exhibitionismului . apoi a inceput sa imi pese tot mai putin care sunt parerile celorlalti si in lumea reala. am capatat un soi de indiferenta. si am inceput sa ma opresc si din a-i judeca pe ceilalti tocmai pentru ca ma enerveaza ca oamenii sa ma judece fara sa se puna inainte in "papucii" mei (ca sa parafrazez o vorba englezeasca :P). si tot asa m-am maturizat si eu putin cate putin / nu din cauza blogului ci pur si simplu a tuturor intamplarilor din jur. si in loc sa-i judec pe altii si sa-i schimb dupa cum cred eu ca e mai bine a inceput ori sa nu-mi mai pese de ei, ori sa-i inteleg asa cum sunt, ori sa ma indepartez de ceea ce nu-mi place ori dupa caz alte reactii. recunosc, imi e mai ok acum decat acum un an in toate planurile, mai ales in planul intim, al gandurilor mele adica. si a inceput sa imi placa sa stau pur si simplu cu mine si asta nu ma plictiseste pentru ca eu cu mine pot vorbi de o groaza de chestii fara sa ma plictisesc neaparat. si daca am chef pot sa-mi creez si personaje imaginare cu care sa pot sta de vorba :)) - dar asta o sa para inceput de schizofrenie pentru multi din oameni.

ideea e ca au tot inceput diverse persoane sa imi dea add pe messenger citindu-ma si considerandu-ma un om ok cu care ar putea socializa sau in fine, ceva in genu. si de multe ori eu nu am chef de asta. adica nu-i inteleg rostul. poate e o cale de a cunoaste oameni noi, nu zic nu, dar nu simt ca ea mi se potriveste mie. si atunci cand cineva imi da add prima intrebare e clar : cine esti si ce vrei? multi zic ca is agresiva , sau nepoliticoasa dar pur si simplu asta imi pare o intrebare esentiala. viata in general e prea scurta ca sa o pierdem aiurea, si eu cred ca mai aiurea o pierdem in conversatii fara sens decat daca stam pur si simplu cu noi insine.

de ce asociala? pentru ca vorbeam cu catalina sambata la targ si eram asa nu stiu, mi-era greu ca erau multi multi oameni in jur care se tot foiau dintr-o parte in alta si i-am spus asta si ea mi-a zis sau mai degraba m-a intrebat daca is asociala. si cum orice lucru pe care il spune un copil mai mare sau mai mic e ceva sincer pentru ca copii nu mint sau oricum ceea ce ei gandesc vine pur si simplu din ceea ce cred intrebarea ei mi s-a fixat fix in creier si a inceput sa isi astepte un raspuns. raspunsul fix legat de targ e simplu : nu imi plac multimile de oameni si le evit pe cat posibil - si ca sa-i dau chestiei asteia un termen stiintific o sa recunosc ca-s oleaca agorafobica. asa scria si pe fisa mea cand mergeam la psihiatru. dar in general? is sau nu asociala?

ma trezesc uneori cu oameni in jur si nu-mi gasesc locul. in loc sa ma plictisesc incep sa ma intreb pe mine : de ce? adica sa imi analizez reactiile si sursele neplacerii. ziceam si mai demult ca uneori simt nevoia sa ma ridic din diverse locuri si sa plec fara a da explicatii. probabil si reactia asta e ceva ce intra in sfera asociala. daca asocial inseamna ca de multe ori nu-mi gasesc locul in lume, lumea insemnand intre oameni inseamna ca sunt. pe de alta parte am multi prieteni cu care ma simt in regula deci nu-s. - ei bine cam asa gandesc eu tot. pierdere de timp ati spune? habar nu am ce inseamna timpul si ce ar trebui sa facem cu el ca sa simtim ca-l folosim.

deci nu am un raspuns pentru catalina clar, in general si intrebarea ei o sa ma mai bantuie oleaca pana cand o sa ii gasesc raspunsul.
cat despre restul oamenilor - pe bune - hai sa vorbim numai daca avem ceva sa ne spunem :)

poza: small scale terror by Zendar

dor de oameni dragi

aseara am visat urat rau de tot, aproape nu puteam sa dorm. era ceva bizar gen ca trebuia sa plec in italia (dar nu stiu de ce tocmai acolo) pentru o luna cu mama si cu sora mea dar inainte trebuia sa ajung o zi in chisinau. si am ajuns si tot vroiam sa dau de cineva anume si nu puteam da desi tot incercam sa sun acea persoana sau sa ii dau sms - nu mai tin bine minte. parca nu aveam credit pe numarul de moldova si d'asta sunam numai de pe cel din romania. in fine asta cumva ma agasa si d'asta tin minte. si stiu ca trebuia sa gasesc un motiv bun ca sa nu ma duc in italia pentru ca nu vroiam sa ma duc, dar cumva motivul era legat anume de persoana aia de care nu puteam sa dau. si asta ma intrista maxim - ca nu vroiam sa plec. si asa nu am putut sa dorm deloc.

si de ceva vreme in bucuresti miroase a iarna si a frig si e si foarte frig si asta ma face sa ma gandesc la craciun. ieri am apucat sa vorbesc cu natasa, colega mea de apartament si toate cele din vara, si sa-i povestesc cum a fost acum cand m-am dus ultima data cu bune si rele. si ea de ale ei.
si de dimineata am dat pe mess de vadimas care pierduse autobuzul care pleaca din ghidighici si a mai stat sa graim un pic. si l-am pus sa imi promita ca daca mai e zapada in ianuarie cand cred ca ajung si eu o sa facem un om de zapada si el a zis ca-l facem. apoi am vb si de terente pe care il sunasem joi de la targ si care era asa entuziasmat ca vorbise si cu marius la telefon si a facut o melodie despre stare de urgenta pe care a cantat-o la un concurs. si asta e fain. apoi l-am sunat pe vladimir ca am auzit ca s-a intors si el de pe meleagurile indepartate ale americii si asa parca m-am linistit cand mi-a zis ca e la munca ca parca e totul in regula cum e el asa de muceste tot timpul. si cristina am aflat ca s-a angajat si asa imi vine sa stau sa-mi povesteasca ce si cum si ce face. plus cu gheorghe am tot vorbit si ieri mi-am adus aminte de ghenadie intorcandu-ma pe drum acasa. si sambata am stat cu hose si vadim care venisera si ei la targul de carte. si si cu roxana si andrei care ma intrebau de ce nu vin de anul nou la chisinau. si m-o luat asa un dor de duca... de mers acolo... doar pentru toti ei ca sa-i vad si ca sa rad cu ei si sa facem oameni de zapada... si chisinaul e asa un loc fain in care traiesc toti oamenii astia care-mi sunt dragi... ca o poveste.... si niciodata nu stiu de care din ei imi e dor mai tare si mereu cand le aud vocea parca e asa o senzatie de acasa

melodia mea de azi / pentru mine

Edith Piaf - La Vie En Rose

ce ma enerveaza...

ma gandeam acum ca eu nu sunt un om foarte flexbil. adica nu imi place deloc rutina si nici nu cred ca m-as potrivi cu un job foarte fix insa nu imi plac nici haosul si nici lucrurile facute asa la repezeala. tin foarte mult la organizare insa, si in viata personala si in cea profesionala. de exemplu nu ma duc niciodata la o petrecere la care sunt chemata in aceeasi zi sau rar ies in oras cand cineva vrea sa ne vedem in aceeasi zi si ma anunta asa "in ultimul moment". pentru ca nu-mi vine pur si simplu si nu pentru ca m-ar deranja ca am fost anuntata tarziu. adica nu , nu e o manifestare egocentrica dar pur si simplu nu imi ramane mie timpul sa ma gandesc clar ca asta urmeaza sa fac si sa intru "in the mood". cei mai apropriati au inteles asta. si nu se supara daca le zic ca vin dar nu vin. pentru ca asa sunt eu. imi place sa stiu eu bine ce urmeaza. si ma prefer pe mine spontana decat pe ceilalti.
d'asta si ma enerveaza mult lucrurile care nu depind de mine. care depind de altii si ma implica cumva si pe mine. gen sa stau sa astept un raspuns. si el sa nu vina. pentru ca pana nu vine clar raspunsul ala eu numai la el ma gandesc. si in functie de el si de cat de important e pentru mine imi planific actiunele. si de cele mai multe ori iese un mare rahat din asta pentru ca raspunsul atunci cand vine intarziat de multe ori nu-mi e favorabil. si apoi incep sa injur timpul pierdut asteptandu-l. e complicat nu?
am incercat sa-mi educ chestia asta dar nu merge, adica nu vine din mine sa ma pun pe mine pe primul loc si daca ceva iese prost din cauza asta sa zic : asta e. si ma seaca cand explic asta si altcineva nu intelege si ma pune sa astept.
de asteptat insa astept. si ma enerveaza lipsa de punctualitate maxim. si ca o vaca ce sunt am inceput si eu sa intarzii. cred ca am inceput inconstient sa fac asta pentru ca de multe ori intarziau ceilalti. si nu-i ok sa intarzii la intalniri cu oameni care nu intarzie pentru ca si ei o sa ajunga sa se enerveze cum te enervai tu. si asta iar nu-i bine.
ah. si pe langa toate astea mi-am dat seama ca nu-mi plac nici momentele in care nu pot avea o reactie gandita - gen ciocnirile din senin cu persoane. pentru ca nu am eu timp sa intru in poveste, adica sa ma deconectez de lumea mea si sa ma adaptez la noua situatie.
tocmai pentru ca eu sunt foarte dezordonata in interior si niciodata nu stiu ce vreau nu-mi place dezordinea celorlati. ma seaca, ma irita, ma agaseaza si tot asa.
asa cum nu imi plac surprizele. poate par ciudata dar nu-mi plac. altii si le doresc poate dar eu nu. pe mine nu ma bucura, ma irita ca ma pun in situatia de a avea reactii pe care eu poate nu am chef sa le am. si pe linia asta cele mai agasante surprize sunt cadourile. la astea chiar sunt praf. omul din fata asteapta o reactie - mie nu imi vine niciodata una si zambesc asa tamp in genul : ok, super. si in timpul ala in mintea mea e ceva gen : hai ai o reactie, ai o reactie, zi ceva destept. dar ceva destept mie nu-mi vine.

si asta ma irita.

hello world

:) nu stiu ce sa zic nou dar o prietena ma tot bate la cap sa zic ceva nou pe blog asa ca trebuie sa o fac :P.
s-a terminat si targul de carte la care am participat si eu in calitate de "vanzator ambulant de stare de urgenta". da, imi dau seama ca asta e jobul ideal pe care il viseaza tot romanul dar ce sa-i faci daca am pile si am putut face asta :D. ei nu a fost asa horor cum va imaginati, am facut eu altele mai bizare la viata mea si la fel de "intre oameni" asa ca m-am descurcat. " buna ziua. va intereseaza o revista literara de la chisinau? costa NUMAI 2 lei" a fost replica care a impresionat ceva oameni cu suflet mare.
am primit si replici faine si m-am si certat cu unii. de exemplu nu-mi place sa ma refuze cineva si apoi incepeam cu chestii gen : "dar dumneavoastra ati fost vreodata in chisinau? pai si nu va intereseaza cum e acolo? e asa frumos, nu aveti idee". de fapt eu is asa naiva incat sa cred ca daca oamenii citesc revista ar putea sa isi doreasca sa ajunga in RM...
bineinteles ca niste tineri (de la carturesti mai exact) mi-au zis asa cu tupeu : "dar ce? nu e gratis?" asa m-am enervat pe ei, le-am zis "da tu iti vinzi munca ta pe gratis?" la care uratii au tacut. asa si le trebuie daca pun intrebari prostesti.
apoi mai erau cei care ziceau ca imi dau 2 lei dar nu vor revista. ei bine insistam sa ia totusi revista dar daca nu vroiau asta era - eu vroiam 2 lei pe degeaba , de ce nu as vrea ? :P :)
de multe ori a trebuit sa explic ca eu nu-s din chisinau doar lucrez pt o revista de acolo / de alte ori dadeam peste tineri basarabeni care vroiau si ei sa se implice in revista si-mi mai povesteau ce si cum le e aici
altadata o fata mi-a zis " da vreau revista andreea toma" si eu asa parca m-am speriat ca mi se pare asa aiurea ca cineva sa ma stie dupa nume si eu habar sa nu am. am aflat ulterior ca e poeta si asa pare chiar simpatica - o citisem pe net dar nu asociam numele cu figura
m-au refuzat multi, nu zic nu dar am si iesit prima la vanzari :P. acu ce sa-i fac daca stiu sa insist. i-am vandut reviste pana si lui prigoana ca se plimba prin targ asa ca sa-si faca campanie de intelectual. am ezitat dar m-am dus si el mi-a zis ca e mare fan al poeziei basarabene. auzi? nu zau? mai mai sa il pun sa imi zica 3 autori basarabeni :)) . dar a cumparat 3 numere diferite din revista si daca isi arunca un ochi pe ele tot e bine pt el. si poate chiar e fan... de ce sa fiu rea acum. da, prigoana a fost simpatic.
am cunoscut si revazut o groaza de scriitori. unii nu mi-au placut deloc dar unii au fost ok. m-am si scarbit de unul in mod special care se credea asa un guru al sexului. iacs. nu dau nici un nume - dar daca se simt toti dupa? :))
am avut colegi simpatici de munca: moni, flori, un baiat dar am uitat cum il chema dar asa ne-a ajutat in prima zi desi picase intre noi total din senin, catalina si marius si ma bucur ca ei apreciaza intr-atat revista cat sa o faca si pe asta. la un moment dat puteai vedea in targ o groaza de oameni cu sdu in mana. asa era cum trebuie asta.
cat despre carti : mi-am luat volumul colectiv de la savarsin si am si autografe de la cativa din autorii care au fost acolo, andrei gamart mi-a dat inca un exemplar din cartea lui :) pe care vreau sa il fac cadou pt ca e una din cartile mele preferate de poezie si am facut rost si de "manifestul anarhist" si " danseaza ianus" ale lui ianus, pe ultima o vroiam de tot de mai bine de un an
cam atat.

chisinau 4 / in poze

Cafeneaua nu-asa-de- comunista: Ana (timisoreanca stasnica), eu si Vadimas (bucatar neostenit de pelimeni, poet promitator, desenator pe pereti si mandru locuitor al Ghidighiciului)

cuplul de aur al Chisinaului Alina - Cristina cu Ghena in mijloc si cu un stop de Moni

Ghenadie, partener de conversatii nocturne si dileme referitoare la ceaiul cu E-uri

Atelierul lui Ghenadie : Legea Drepturilor de Autor / versiune a la Ghenadie Popescu

Parcul Valea Morilor : desi nu se vede - Dudu, Ana, Moni, eu si Vadimas

Bulevardul Stefan Cel Mare : Cristi, Ana, Moni si Ghenadie + umbrela mea bonus :P

Biblioteca B. P. Hasdeu : Cenaclul Stare de urgenta - de la stanga in jurul mesei la dreapta - un baiat necunoscut, Alina in geaca ei alba, Cristina in roz, Silvia din profil, parul domnului Besleaga, Alex Cosmescu aplecat asupra foilor sale, o bucata din Hose Pablo cu geanta portocalie, Ana ingandurata, Moni citind, eu, Oleg oleaca serios, Ecaterina, Vadimas, bucati din Cristi si Sergiu

de la stanga la dreapta - Alex, Ana, Moni, Vadimas, Cristi

in jurul mesei din plan apropriat - din spate - Vadimas si Cristi, Sergiu, o domnisoara care a citit, Dudu, inca doua domnisoare si un domnisor

Cristina si Oleg

domnul Besleaga, Hose si Alex

Barul Uniunii Scriitorilor : Hose, Ana, Cristina, Moni, Vadim Vasiliu si o bucata din chitara tipului ce canta asa fain in rusa


Casa Presei: Moni si cu mine - sincron de fumatoare, Dudu confuz si Alina in dungi ca o sustinatoate fidela a zebrofoanelor
Tricolorul dulce / versiune a la Popescu

:) o viziune a viitorului

PS: Sarumana Moni pentru poze :)

incotro?

am avut o discutie cu a. aseara despre sens. ea era intr-o pasa trista, eu eram cat de cat ok - atat de ok cat poti sa fii dupa o zi in care ai rezolvat mai multe chestii presante si asta ti-a creat impresia ca ai o viata plina. bravam sunandu-i ca sensul in viata trebuie sa il gasesti tu prin tine si nu prin ceva exterior tie. bravam dar nu o minteam deloc, chiar cred asta. spunadu-i ei toate astea mi le repetam de fapt si mie ca un remediu si ca o automotivare spre ceva.
o imagine a vietii: multe strazi pe care o iau/ toate sunt fundaturi/ imi dau seama de asta inca de la inceput - au panouri mari fix la intrare pe care scrie cu litere de-o schioapa "nu duce nicaieri" sau "a se uiliza numai pe perioada limitata" / cu toate astea ma avant pe strazile alea cu tot ce sunt, cu toata nebunia/ celelalte strazi nu ma atrag/ la capatul celorlalte strazi sunt o batrana cu dintii galbeni si cu mainile tremurand asteptand ca nepotii sa nu uite ca exist si sa mai treaca din cand in cand ca sa le fac dulciuri, sa le spun povesti, ascunzand sub perna fiecare banut economist ca sa le fac surprize/ strazile care nu au un semn la intrare ma sperie cumva mai mult ca celelalte/ poate pentru ca am impresia ca ele nu sunt pentru mine, ca nu le merit/ strazile care au un capat ma transforma intr-o amintire - iar intr-o amintire eu pot sa traiesc asa cum sunt acum - pot sa nu ma degradez/ in toata fuga asta port cu mine un saculet in care imi asez dorintele si pana si visele/ le impaturesc cu grija "pentru mai tarziu"/ e mult mai usor sa traiesti prin altii decat prin tine/ sa le oferi altora decat sa iti oferi tie/ asta se poate numi lasitate sau, mascat in cuvinte frumoase, altruism/ desi altruismul pare mai degraba o manifestare a ego-ului/ iar lasitatea o inhibitie/ nu stiu ce o sa fac cu saculetul/ poate la un moment dat o sa il ingrop undeva, o sa plantez flori in acel loc, o sa aprind lumanari, o sa plang putin iar apoi o sa il vizitez din cand in cand ca si cum te-ai cufunda intr-o amintire/ sau din contra - am uneori impresia ca in saculetul ala sta o faptura mica mica care da nervos din maini si din picioare si striga cat o tin plamanii " scoate-ma naibii de aici!"/ sau poate ca odata o sa apara cineva care o sa ia saculetul, o sa-l deschida si privind in el o sa imi zambeasca bland si o sa ma ia de mana spunandu-mi ca crede in mine si ca ceea ce e in saculet e grozav si atunci eu o sa o cred si toate cele adunate in saculet o sa prinda viata si o asta o sa fie fabulos si neasteptat/ vad dupa toate strazile o intersectie - in dreapta este un drum plin de verdeata la capatul caruia e dumnezeu cu barba alba zambind intrinzandu-mi mainile lui moi si calde, mainile lui mari care te pot acoperi cu totul/ in stanga toate frustrarile, singuratatea, cinismul - drumul din stanga nu e trist - are ceva in el care totusi ma atrage - un soi de luciditate si inteligenta pe care stiu ca o pot atinge - pe drumul asta insa poti pasi doar singur/ stau in intersectia asta - simt ca stiu ce e in dreapta si stanga si ce e e ce am spus mai devreme. in fata insa nu e nimic / cu toate astea - senzatia e ca drumul din fata e drumul meu si ca el se va deschide neasteptat

poza: Frida Kahlo - The Two Fridas, 1939, Oil on canvas, 67" x 67", Collection of the Museo de Arte Moderno, Mexico City

apropo - cand eram mica mica, pe vremea cand "cerbul de aur" parea ceva grozav la tv si ma uitam cu ochii cascati si mtv si altele de gen nu existau imi placea foarte tare melodia asta


Stefan Iordache & Sanda Ladosi-Intre noi mai e un pas

melodia mea de azi/ pentru tine

"Ce cauti tu in viata mea" - Stefan Iordache

chisinau 4

stii cum merge treaba aia cu mancarea gatita pe care o incalzesti cand vii seara obosit acasa de care ti-e pofta dar care nu mai are acelasi gust bun ca atunci cand ai facut-o? ce comparatie stupida
un an mai tarziu de prima data. nimic la fel si cu toate astea totul familiar. am petrecut in chisinau 2 luni din 12 anul asta - practic se poate spune ca o sesime din timp o petrec in strainatate :P - asta suna asa fitos si putin nationalist insa amuzant cumva.
mi-a fost mult dor de vara, tare tare dor de cum era atunci - daca vladimir ar sti ca imi lipseau "ordinele" lui cred ca ar zambi in mustata :P. asa cum imi lipsea pana si drumul pana la crizantema cu nat injurand rutierele si incercand sa ne pastram echilibrul.
m-o intrebat acu vladimir cum o fost si i-am zis ca trist dar nu imi dau seama daca a fost trist sau nu. am avut ocazia sa cunosc bine 3 oameni frumosi - moni stanila, ana-maria puscasu si ghenadie popescu. pe ghena il cunosteam deja dar acu l-am cunoscut si mai bine si asa m-am intristat ca in vara tot a fost plecat si nu am avut de atunci timp de povesti. in plus, pe langa ei prietenii mei "deja vechi" din chisinau : alina si cristina, vadimas, cristi, sergiu, dudu, silvia, alex, irina, hose, vadim vasiliu... pana si amicul oleg pe care la inceput de tot, in vara, vroiam sa-l bat tare :D
s-a baut mult, s-a povestit mult, ne-am plimbat mult (nu mergeti cu dudu la plimbare! repet: nu mergeti cu dudu la plimbare ca a doua zi aveti febra musculara :P) - a fost in toate felurile si in nici unul, am scris, am plans, am ras, mi-a fost teama, mi-a fost bine, mi-a fost sila... de mine, de tine, de singuratate, de oras cateodata...
cand am intrat in casa acum m-a curprins asa o panica si o tristete teribila... gandul ca am plecat plina de chef si cu atata drag si m-am intors goala de toate senzatiile astea... un soi de disperare care te apuca cand te trezesti dintr-un vis urat si ai vrea sa adormi iar ca sa visezi frumos dar e deja dimineata si trebuie sa pleci repede intr-un loc...
ieri dimineata in guguta cand abia m-am putut misca pana la tejghea sa cer al treilea pahar de vodca si eram singura cuc asteptandu-le pe fete ma gandeam cum moni zicea cat de important e sa te bucuri de fiecare moment al vietii si sa simti ca in acel moment esti in locul potrivit si faci ceea ce trebuie si am inceput sa rad - asa esti tu matura si sigura pe tine andreea?

update : ioi - am gasit un poem atat de frumos scris de ianus zilele astea, asa parca pe sufletul meu in chisinau - mai mai mi-au dat lacrimile - poemul il gasiti aici

deci...

nu stiu sa fac bagaje. asta este. pur si simplu nu stiu. nu imi iese. cred ca la mijloc in afacerea asta este o formula matematica complicata care mie imi scapa. pe care toti o stiu mai putin eu. de aseara ma chinui. l-am facut odata apoi mi-am zis : ok, dar de ce iau eu toate astea?. l-am golit si m-am apucat iar. iar nu-mi place. iar am impresia ca am lucruri nefolositoare. acu am jumate din ce era initial :D - deci ideea e ca daca e cald? daca e frig? daca daca daca :)) - la chisinau am stat 5 saptamani si m-am intors cu haine nepurtate - imaginati-va - imi iau puloverul verde sau ala gri? sau amandoua? - asta e o dilema existentiala a mea de aseara :D. o fusta sau 2? aia maro sau aia rosie? toti cerceii sau cativa? o iau razna efectiv - sunt asa o femeie fraiera uneori... cred ca ma iau la pumni cat de curand daca nu incetez

lose some win some / update

am terminat de citit soni, m-am apucat de un articol despre dar trebuie sa imi ordonez un pic ideile - sunt multe puncte amestecate de care as vrea sa vorbesc - sper sa imi si iasa. practic asta e marea realizare a zilei de azi. o zi inceputa cam abrupt intr-un sens negativ, cumva trist, cumva prea complicat. multa muzica de la oda (sarumana) si citit - acus m-am apucat si de frida si imi place
s-a redeschis blogul stare de urgenta pe wordpress (o veste care m-a surprins pana si pe mine dar cred ca era necesar). nu prea le am cu tehnologia on-line, pana sa ma prind de ce desi mi-am facut un cont nu am user si parola pentru ca aveam pe acelasi mail un alt cont de care uitasem complet a durat - ma depaseste.
am mai discutat cu un amic de un proiect acum ceva vreme si zilele astea o sa vad daca o sa fie sa fie sau nu - macar nu are nici o legatura cu literatura ceea ce e ok pentru mine - vreau sa incerc cu totul alte lucruri.
aseara am aplicat la mai multe joburi - am gasit unele care mi se pareau interesante - in general cele legate de cultura si copii (o combinatie bizara poate). probabil acu e perioada aia in care : "you just have to sit and wait for them to call" sau ceva de genul.
saptamana asta de vine ma apuc de a doua licenta ca sa termin si eu onorabil conturile cu ase-ul si deci cu "the dark side of my life"
altfel totul e ok, sunt foarte calma desi e un calm bizar.
mi-e tare frig insa.

poza : ma sono mille papaveri rossi by Dance-Macabre on deviantart/ mie imi plac teribil macii

:) numai pentru tine

l-am luat de jos ca sa-l prezint mai bine - dansul si cu mine ne-am cunoscut saptamana asta si m-am gandit ca e perfect pentru tine - e foarte prietenos.
amandoi o sa te asteptam la gara - deja am inceput sa-i dau mai mult fan ca sa il conving sa se trezeasca devreme :P.
si el o sa ne plimbe prin bucuresti :) ai sa vezi - sigur sigur va intelegeti.
deci numai pentru tine un calut pe care poti sa-l numesti cum vrei si melodia asta bonus :P



Soko - The Dandy Cowboys

daca o iau razna intr-o zi chestia asta are o mare parte din vina

Deci:
- il curat la fiecare ora cu CCleaner
- daca vreau sa il defragmentez imi zice ca is nebuna si ca nu-i nevoie
- ii updatez antivirusul zilnic si maxim la 3 zile ii dau o scanare
- nu am odc, nu iau nimic de pe net, nu intru pe site-uri dubioase sau care ar putea sa fie considerate dubioase
- stiu ca nu-i merge ventilatorul, ca are nevoie de racoare - ii tin carcasa deschisa - am speed fan ca sa-i verific temperatura, daca creste prea mult ii pun si un ventilator de casa langa ca sa-i fie mai racoare
- il sterg de praf, il mangai, ii vorbesc frumos, nu dau cu pumnu in el, nu-l suprasolicit

si atunci : DE CE DRACU SE STRICA? :(( de ce? de ce? de ce?
Eu stiu ca toata lumea se mira ca mai merge ca e depasit dar totusi merge si merge ok. Numai ca uneori ca azi dimineata scoate sunete ciudate dar ciudate rau si o ia razna. Si eu o iau razna cu el :((. Nu mai suport - deci acum s-a deschis si ii merge si mouse-ul (asta pt ca l-am bagat in cealalta intrare usb) numai ca cursorul incepe sa tasteze liniute aiurea.
:(( Nu mai pot , nu mai rezist - vreau sa nu mai faca atatea ifose si sa mearga si el bine tot timpul :(. Altul nou e exclus - adica nu mi-a luat mama in vara unul cand in pragul licentei calculatorul se strica si riscam sa pierd tot dar acum cand nu mai am nimic important si vital de facut...

Imaginati-va ca calculatorul meu nu se mai aprindea si nu s-a mai aprins deloc pana nu l-am dat la reparat dupa ce am facut ultima corectura a licentei si deja o salvasem pe un cd - am scapat ca prin miracol atunci - asa ca am toate motivele sa cred ca daca intr-o zi o iau razna chestia asta are o mare parte din vina.

Concluzia : imi caut un job serios.

update by micutu': am uitat sa il punem in lista cu oameni frumosi si pe nenea Oda sau cum i se spune sub pseudonim Bogdan Odagescu, o tanara speranta in afacerile cu cuvinte - gen poezie, jurnalism si alte cele / aparent si teatru ca stim noi din surse conspirative ca a respirat aer bun pentru zona asta :). Ne cerem scuze si ii promitem ca daca ajungem vreodata in Cluj il scoatem la prajitura :).

update by andreea: azi la 18.00 in Club A la Poeticile Cotidianului servim LICART 2008 - atelier de poezie video cu Razvan Tupa, Andrei Ruse, Cosmin Dragomir, Sorin Despot, Catalina Balan. Razvan si-a deschis un nou blog-proiect iaca la adresa asta.

poza: Marquerites by fogke

un nou fix

ieri am ajuns la primul meu curs de ebraica, de fapt oficial al doilea. ce a fost mai aiurea e ca lipsind la primul curs am ratat ceva esential adica predarea alfabetului si a regulilor de scriere :D - proasta miscare. asa... si ieri profa ne-a adus cateva foi cu cuvinte pe care, cu alfabetul in fata, trebuia sa le citim - ioi ce greu e - dar m-am chinuit si am reusit :) - prima data cand mi-a pus foaia in mana nici macar nu o tineam corect, adica ma uitam la ea invers ca era toata scrisa numai in ebraica. pana si cartile sunt la ei invers - adica coperta din fata e cum e la noi cea din spate si cartea de deschide deci invers si se citeste tot si se scrie invers - de la dreapta la stanga. e una ca stii chestiile astea si tin cumva de cultura generala dar cand chiar te lovesti practic de ele nu poti sa nu ai asa un micut blocaj. si m-am hotarat ca vreau sa invat ebraica bine de tot. i-am cerut unui coleg alfabetul, si am 2 foi cu cuvinte si vreau sa incerc chiar sa ma obisnuiesc sa scriu ( asta inca nu ne-a cerut).
alaturat este Decalogul in ebraica :D - vad ca sunt scrise si vocalele, in general in ebraica din cate am inteles nu se scriu decat consoanele sau oricum unele vocale lipsesc :D - acu nu stiu daca e informatia reala pentru ca abia abia prind ideea dar daca mai aflu ceva interesant va spun
aici gasiti cateva detalii despre limba si alfabet
am inteles de la un prieten care e anul 2 la master ca la examen vom avea doar de scris cateva fraze simple si de tradus - hmmmm.... deci pare ca e grea din moment ce doar atat vom sti sa facem dupa un semestru.
asta e imnul israelului ca sa vedeti cam cum suna:

in rest nimic nou, nu prea am timp, sau poate imi organizez eu prost timpul, si asta e o posibilitate... sper ca saptamana viitoare va fi mai bine

de ce azi nu e o zi frumoasa?

nu stiu. a inceput aparent normal, fara sa dea de banuit ca nu ar fi, iar apoi pac pac a devenit o zi urata. si asta fara macar sa se intample ceva. si nu am chef de nimic. si nu vreau sa vad pe aproape nimeni. si cred ca asta o sa dureze ceva. e genul ala de zi in care esti offline pentru aproape toata lumea si ai chef sa iti inchizi telefonul. orice ai face iti pare degeaba si nimic nu te face sa zambesti. si, desi te chinui tare, toti oamenii iti par urati.

update (incoerent) cu tigari doina incluse

cam de o saptamana de cand am racit stau mai mult acasa. ceea ce e bine in chestia asta e ca tot cam de o saptamana am inceput si curatenia generala in camera mea - adica arunc tot tot ce nu mai e folositor - in fapt arunc multe cursuri pastrate nu stiu de ce :).
de ce dureaza asa mult v-ati intreba cu toate ca am o camera foarte mica? pentru ca nu ma grabesc :). am strans pana acum cred ca vreo 10 kg de hartie pe care vreau sa o duc la un centru de reciclare si asta ma face sa ma simt foarte ecologista :). tot ce e ASE (cursuri , carti ) e out (desi inca nu am terminat ase-ul :D). ce mai e out? tot ce inseamna chestii de plus - de fapt toate chestiile de plus erau out de mult dar am mai gasit vreo 3 jucarii mici gen breloc :D - OUT OUT OUT. cand eram mai maricica dar destul de mica inca mi-am pus toate jucariile intr-o cutie mare si le-am dus pe balcon. parintii mei se uitau dubios la mine si la fel si prietenele de joaca :D - adevarul e ca niciodata nu am fost genul de "jai sa ne jucam cu jucarii" si mai ales daca ele erau de plus. sunt o plusofobica maniaca. cand intru in camera surorii mele si vad inca pastrate jucariile ei dragi de cand era mica, mai ales papusa aia copil roz de plus ma apuca asa un fel de alergie. la fel cand intru in orice camera a unei persoane trecute de o anumita varsta care pastreaza jucarii. cred ca asta inseamna ceva dar nu imi dau seama ce. si daca nu imi dau seama ce poate nici nu e ceva foarte important :).
daca aveam masinute asa cum imi placeau mie cand eram mica nu le aruncam dar ai mei nu ma prea lasau sa ma joc cu masinute si nici nu-mi cumparau pt ca nu prea era ok fiind fata sa am masinute.
in clasa a 3-a, cand ei aveau impresia ca eu am o problema de socializare sau ceva de genul mi-au pus o papusa in brate si m-au trimis afara cu copiii. asa m-am suparat , mie imi placea sa ma uit la desene animate sau sa citesc carti colorate. si toate fetele din cartier stateau pe cate o patura in fata blocului sau in gradina mizerabila de langa bloc sau in scara si se jucau cu papusi. m-am adaptat cat sa intru in gasca si apoi am inceput sa inventez jocuri ca sa schimb cumva situatia, lucru care mi-a iesit si a fost bine :). cel mai fain joc cand eram copil, si care nu e inventat de mine - e de cand e lumea, era "elasticul" si stiu ca cel mai mult imi placea sa fac cifra 9 - pentru ca era destul de complicata. apoi iar fain era cand venea iarna si ne luam la bataie cu bulgari cu baietii sau pur si simplu ne tavaleam in zapada alba. acum zapada nu mai e simpatica pentru ca e putina si e murdara. cel mai trist lucru e ca copiii din ziua de azi se joaca mai mult pe calculator. eu cred ca daca nu te julesti, nu te joci elasticul si nu te bati cu bulgari aia nu se numeste copilarie - e doar o faza dubioasa a vietii cand esti mic.
ce mi-am dat seama ca se repeta in camera mea : ei bine - am multi fluturi, multi tare, cred ca o sa renunt la unii, mai am si o groaza de vacute de toate formele(dar nici una din plus :D), frunze uscate care miros fain, cutii de toate marimile si lumanari :). plus fotografii si carti dar astea deja par chestii mai serioase. si multe reviste SDU - dar asta deja e altceva.
am scris odata o poezie in care spuneam ca toata viata mi-am dorit un sifonier dar astia de pe poezie.ro mi-au pus-o la atelier ca cica nu era buna si cred ca am sters-o. de fapt cred ca asta e chestia care mi-am dorit-o toata viata mea de copil - un sifonier mare mare numai al meu in care sa imi pun hainele asa in ordinea in care o vroiam eu - asta tot nu am - dar am o chestie improvizata care imi place mai mult asa ca visul de a avea un sifonier nu mai e de actualitate. ideea e ca daca o sa am vreodata un copil o sa stiu sa-i cumpar un sifonier. plus o sa-l trimit sa faca balet fie ca vrea sau nu pentru ca asta e o alta chestie pe care eu mi-am dorit-o tare tare. nici macar nu o sa il intreb daca vrea, asta eu stiu sigur ca e bine - desi daca o sa planga si o sa zica ca sunt rea o sa il las sa renunte :(. sper sa nu planga.
alta chestie apropo de camera mea si de spatiul meu vital este ca nu suport mereu sa fie populat de alti oameni. iar o drama si un scandal al copilariei a fost : de ce te inchizi in camera ta si stai singura acolo? ai mei nu au inteles asta si mama cred ca inca nu intelege - adica nu au inteles nevoia mea de izolare, de a fi singura cu mine. prietenii mei, si de atunci si de acum, vin mult in vizita ceea ce nu era si nici nu e deranjant pana intr-un punct. punctul acela apare uneori din senin si e momentul cand vreau sa fiu singura, sa fiu lasata in spatiul meu. daca se trece de acel punct devin cumva rece sau agresiva. de aceea cred ca nu mi-ar placea sa impart o camera cu cineva pe termen lung.
si apropo de impartit un spatiu cu cineva, luni a fost o zi foarte faina pentru ca m-am intalnit cu Natasa care e unul din putinii oameni cu care cred ca as putea locui mai mult, dar in camere separate. amandoua avem aceeasi nevoie de singuratate care face aproprierea mult mai frumoasa. in afara de dimineata cand ea obisnuia sa isi bea cafeaua si eu sa imi fumez priemele tigari si seara cand stateam si vorbeam cam 2 ore despre toate tampeniile, restul zilei petrecut in casa era separat.
Nat mi-a adus tigari doina trimise de Vladimir si care sunt traditia mea si a lui de cand ne stim. in vremea cand Vladimir fuma, fuma numai doina pe motiv ca incurajeaza producatorii autohtoni de tigari. dimineata cand venea unde locuiam eu si eu eram fara tigari imi oferea aceste doina, care sunt intr-adevar un chin pentru un fumator de light cum eram eu atunci. si asa hop top cum zilele au trecut am inceput sa le plac - desi mai mult sa ma obisnuiesc cu ele. acum Vladimir stie ca daca nu primesc tigari doina de la el e de rau pentru ca el e vinovatul ca am renuntat la light. nici macar nu imi plac asa tare si miros si groaznic insa au povestea lor si de fiecare data cand aprind una il vad pe Vladimir in bucataria redactiei sdu dimineata in frig infofolit tare si asteptand sa se faca ceaiul ca sa se mai incalzeasca - si asta ma face sa trec si peste gustul groaznic si peste miros.
am fost cu Nat la Mc-ul de pe grivitei si mi-a aratat filmul proiectului ce urmeaza sa fie prezentat saptamana viitoare la bucuresti. ghici ce? apar acolo intr-un cadru de toata frumusetea aprinzand o tigare :)) - ce o sa inteleaga oamenii care o sa-l vada din mine? :))
dupa ce am facut update-ul nostru de doua saptamani am pornit trist spre gara de unde ea trebuia sa ia trenul de belgrad. in gara, asezate pe o banca pe peronul plin de cetateni de etnie rroma si de aurolaci, am stat si i-am citit in engleza cuvant cu cuvant Natasei poemul lui Vadim care mi-a placut mie mult din SDU7 si care i-a placut si ei la fel de mult - si asta a fost mai frumos ca orice despartire.

si acum gata cu vorba - dureaza prea mult sa continui sa povestesc si nici nu sunt prea coerenta in ceea ce spun :) - dar ca idee cam asta fac.

de ce e azi o zi frumoasa?

pentru ca, desi m-am trezit cu o tuse care a durat cam 10 minute pana s-a facut coldrexul si ma dor plamanii si e foarte frig, am primit ieri mailul asta :

"baby, as you can see, i still didn't come, but guess what? we bought the ticket for tomorrow, 10 a.m. ....
so, ths is for real now: I ll be at Filaret TOMORROW, MONDAY, around 18.00. ....
AND YOU KNOW WHAT, IF YOU ARE VERY SICK (ALTHOUGH I REALLY HOPE IT PASSED) MAYBE YOU SHOULD STAY HOME...BUT PLEASE DON'T ; )!!!
one of the rear beautiful things about my leaving tomorrow is that i ll c u in bucharest!!!
.....
kiss till tmrw...
b"

cu alte cuvinte : azi vine Natasa :) :) :) :) :) :)
asta e cel mai frumos eveniment care se petrece de cand m-am intors din Chisinau. E in acelasi timp incarcat si de o doza mare de tristete pentru ca stiu ca daca e sa ne mai vedem asta se va intampla peste muuuult timp :((.
ioi- si vladimir m-a intrebat ieri ce vreau sa imi trimita din chisinau. si cand i-am zis ce vreau a ras si a zis ca asta nu se poate :) dar ca imi trimite tigari doina in schimb :) - iupiiiii
si seria de evenimente grozave se va continua si saptamana viitoare spre final cand o sa vina si el si vadimas si cristina :) - tripla bucurie
in rest :) - asteptam

din "tinerete"

clar nu mai pot sa scriu nimic coerent pe blog - cred ca am adunat deja 10 schite - poate o sa imi vina cheful zilele astea sa fac un rezumat al saptamanii gripate :). acum mi-e somn dar am gasit un cont al meu de acu mii de ani cu muzica si ma gandeam sa pun cate ceva aici numai ca uratul se blocheaza la o melodie si m-au apucat dracii :D
vreau dc++ dar nu mai vreau virusi :(( - offfff
asa - asta ascultam eu cand eram tanara :) - 5 mostre

- mai "vesele(?!)" :)


Eagle Eye Cherry - Save Tonight



Tegan and Sara - Take me anywhere

- mai "ne-vesele(?!)"


norah jones SHOOT THE MOON

Tom McRae - Hummingbird song:


Tom McRae - For the restless: