cam asa

din cartierul Tei

3

ai luat cutitul in mainile tale
si ai impins
(un ultim gest de noblete)
eu repetam mecanic
acelasi scenariu
intre 2 intalniri reusite
o sinucidere lenta
ca larvele care distrug lemnul in timp
si acum e/ maine nu
am inteles ca
din acel punct totul va fi patetic
sau nu va fi

28

inca o dimineata intre multe altele
gurile deschise in asfalt lasa sa iasa
ca intr-un decor apocaliptic
caldura
pasesc apasat
si drept
intotdeauna cat mai aproape de cladiri
cat sa nu cad
sa nu ma pierd
nu privesc pe nimeni
nu este vreme

inainte de somn

nu ma pot disciplina sa scriu. gandurile se succed peste zi cu o viteza prea mare si nu reusesc sa le apuc si sa le indes in particica ce raspunde de eliminare terapeutica prin insiruirea unor litere pe ecranul calculatorului intr-o secventialitateeee .....  cum? habar nu am
2 confesiuni:
1. traiesc in ficare zi revelatia degradarii speciei umane - imi vine sa plang si sa urlu, sa-mi smulg parul din cap si sa fug in munti. am o empatie infinita pentru oamenii nebuni, anume pentru cei care merg pe strada si vorbesc cu ei insisi. nu sunt departe de asa mode de vie
2. am o imagine recurenta - pamantul de deschide si cad. se intampla in cele mai stranii momente, tot mai des, tot mai intens
mai mult altadata.

ninge si ma simt

singura si dezorientata/ ca o maslina

intr-un cocktail- un proto-element decorativ, imperceptibil si in acelasi timp banal- ceea ce suna teribil de dubioso-non-poetic.

altfel dorm si incerc sa dau restart. 

brusc mi s-a facut dor tare de Bukowski. si el e printre cei ce au inteles.

iata:

20

(in lucru)

nu are sens fara tine/ nu am nici un rost

mi-am spus 

in timp ce sirenele coteau stanga 

spre bulevardul unirii

lasand in urma linistea

demonul amiezii/

ma oprisem in fata fantanii

priveam palatul cel mare

cu ochii mijiti 

era un soare puternic

eram incremenita 

am reusit doar sa rostesc
incet (ca pentru mine)

azi nu

19.2

am pe desktop acum fotografia ta
ma privesti trist/ porti o camasa rosie si nu ai chef si
nu o sa ma crezi dar
(dupa ce am plans cu hohot/ aproape vulgar)
am citit fiecare cuvant de 40 de ori pana cand
nu a mai ramas nimic
litere goale alunecand una in alta fara sens
un manifest subversiv
nu ai inteles
vreau sa ies
sa scriu peste tot:
"doar tu. doare. stop"

19.1

17

m-am oprit pe magheru/ la magazinul din colt/ ultimul rand, in fata/ zice/ apas, inca o data/ curge incet/ pe incheietura/ e cald/ cand ies/ stiu strada, stiu si locul, am fost acolo/ acum plec capul/ acum in curte/ pomi dezgoliti, o bicicleta verde, o jacheta albastra, o silueta de femeie, noua trepte/ fix/ urc/ camera din dreapta, masa din dreapta, cu spatele la fereastra/ e liber/ ma asez/ tresar/ privesc/ in jur/ apropii mana stanga/ inspir adanc/
si rad

despre oameni si fluturi

i. mi-a daruit cel mai fain obiect - un fluture de hartie. ii rasucesc aripile, il introduc intr-o carte, o inchid, iar atunci cand o deschid el zboara :). fluturele meu zboara din volumul angelei marinescu.
"sunteti o pista excelenta pentru fluturi" i-as spune doamnei, nu fara sa rosesc.
e ciudat cum devenim atasati de obiecte. si cumplit de inutil.
bunaoara luni mi-am achizitionat o sacosa cu o pisica. desi nu-mi plac pisicile. fluturii imi plac.
am cautat azi pe net propozitia asta „mă tem că suntem atraşi către ceea ce ne părăseşte şi către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă, în cele din urmă, cred că suntem definiţi de ceea ce ne îmbrăţişează.". e din Dulcele bar de J.R. Moehringer. asa e. obiectele nu ne imbratiseaza, oamenii da. nu doar fizic, cum credem de multe ori.
am reusit sa termin Cele 40 de legi ale iubirii si, in ciuda usoarei si inevitabilei siroposenii, m-am gandit ca, asemenea lui Rumi, si eu astept un Shams din Tabriz, un suflet pe potriva si impotriva mea.

13

iar eu
te-am asteptat in holul de la istorie
fix
pe trepte
langa statuia lui nicolae iorga
.
in curand ma voi aseza pe o banca
in fata blocului tau/ pe bulevardul cu nume de nazuinta
voi zbiera atunci
cu buzele strans lipite
tot

...

atunci cand o inaripata isi varsa intreg continutul stomacului pe bluza ta alba, intr-o seara ploioasa, dupa ce lacrimile abia s-au uscat pe obraji, vrei sa crezi ca te afli in fata a ceea ce, vulgar, numim noroc.
(nu am inteles niciodata cum a reusit pudoarea sa nasca o explicatie atat de departe de realitatea momentului.)
in timp ce i. ma sterge amuzata pe parul cu greu ondulat stiu ca traiesc o clipa unica, urmata de inca multe altele.
a venit toamna, anotimpul drag. a venit cu ea si un nou dor care are in el ceva din frunzele amestecat colorate. am iar chef sa scriu tot ce-mi trece prin cap.

vasilievici (1978-2010)

prima data am citit vestea sambata seara pe blogul lui andrei ruse. apoi duminica dimineata tot internetul vuia. si cu toate astea mi-a venit greu sa cred. e greu cand iti dai seama ca e vorba despre un om pe care-l cunosteai. si cel mai greu lucru este cand iti dai seama ca nu mai ai nici o sansa sa il revezi.
l-am cunoscut pe george in 2008. am vorbit pe net si spunea ca vrea sa vina la bucuresti semi incognito. nu stiu cum peste 2 zile il asteptam undeva la parcul de la gara. ne-am plimbat, am vorbit mult si mi-a adus doua dintre volumele lui - yoyo si cerneala. mi-a povestit despre emilia si mi-a citit-o, despre felul lui de-a fi, despre trecut, despre viitor, despre scris, carti, arta contemporana, pictura. repet ce s-a mai zis pana acum de atatea ori - george vasilievici era un om VIU., era un om care traia pentru literatura, trecand peste toate barierele, un om care cauta si daruia arta. si in amintirea mea asa va ramane. iti multumesc din nou george pentru cartile tale si pentru frumosul cadou. Dumnezeu sa te ierte.

două amintiri
"Lunetistul ratează pentru prima oară. Lunetistul ratează pentru a
doua oară. Sunt cele doua amintiri ale lunetistului. Unicele sale
ratări."

penibil

joi la poetici Cosmin Dragomir m-a anuntat bucuros ca scriitorul Alexandru Vakulovski a fost invitat pe 22 februarie in romania pentru a depune juramantul de credinta fata de statul roman.
la mai putin de 24 de ore dupa aceasta discutie, aflu ca acelasi Alexandru Vakulovski nu a primit viza pentru a intra in romania.
concluzia : pana si statului roman ii este rusine sa lase pe cineva sa vina ca sa ii jure credinta.

puteti afla mai multe despre aceasta poveste penibila pe blogul lui Alexandru

update 5 (25.02/ seara) : deschideti sampania!!! imposibilul a devenit posibil :)! Alexandru a trecut si de hopul juramantului!

update 4 (25.02) : astazi la ora 16.45 fix Sandu Vakulovski va depune juramantul de credinta la Ambasada Romaniei de la Chisinau!!!!! deschidem sampania?

update 3 (24.02): bineinteles ca povestea din update 2 suna prea de basm ca sa devina si realitate asa cum insasi realitatea a dovedit-o. luni, personajul nostru picaresc a pornit curajos spre ambasada unde, cum era de asteptat, nu a dat peste indivizi mai prietenosi decat cei de la consulat. ba chiar s-a ales si cu o micuta morala despre ce e bine si ce ce nu este bine, despre moral si imoral ca doar suntem in postul pastelui si ne mandrim cu statutul de ortodocsi. si pentru ca el nu a inteles din prima, ambasada l-a mai chemat odata marti sperand, draga de ea, ca de data asta va lua si notite si va invata ce si cum cu calea dreapta si luminoasa. dar se pare ca personajul nostru ramane o "dezamagire" pentru ilustrii nostri diplomati din cauza ca nu reuseste sa prinda cum sta treaba cu mizeria ascunsa sub pres si zambetul tamp si idiotic.
asa ca el continua sa strige : "regele e gol!" impreuna cu alti multi naivi
in acest punct nu imi ramane decat sa ma intreb : oare romania se va rusina si va fugi repede repede in palatul ei birocratic de unde va scoate un pasaport romanesc cat sa isi spele greseala in ceasul al n-spe-lea sau va continua sa se plimbe tantosa si penibila strigand : mie imi pasa si mai ales de cultura?
oare o solutie ar fi sa plecam cu totii si sa stingem si lumina?
iaca un interviu cu Sandu in care este inserata si o veste buna - aici

update 2 (21.02): Alexandru Vakulovski : "Cât de departe poate merge absurdul? Mâine, 22 februarie, 2010, voi vedea. Voi merge la Ambasada României de la Chişinău (teritoriul României) – să cer să mă lase să depun jurământul. M-aţi chemat? Eu vin!"

+ diseara la Radio Guerrilla intelectualii romani declara razboi romaniei - detalii aici


update (20.02): scriitorul Serban Foarta cere acordarea cetateniei romane lui Alexandru Vakulovski

Letter from Moldova - Joanne Richardson

Letter from Moldova
28 min. 2009
Director: Joanne Richardson
Producer: Joanne Richardson (DMedia)
Production Company: D Media - www.dmedia.ro

Inspired by Chris Marker’s Letter from Siberia, this journey to Moldova is narrated through ten letters that reflect on the collapse of the Soviet Union, the contradictory nature of the current power of the communist party, and the uneasy proximity between post-colonialism and nationalism.

On another level, Letter from Moldova is a travelogue that brings to light the problematic nature of travel discourse and its affirmation of cultural superiority by portraying traveling to the East as a journey back in time. The video reveals the limits of the tourist gaze through the narrator’s own misunderstandings and inherited prejudices about the Russians, which have been a commonplace of Romanian culture since the 1960s.

"I am writing you this letter from a distant land. She lies somewhere between the Middle Ages and the 21st century, between nostalgia for a failed revolution and an imaginary hope called Europe … Was it our compulsion for traveling that first brought us together? Perhaps it was the threshold of the indeterminate that attracted us, the promise of a different becoming, even though its moment has now been lost. But in its failure we can still imagine remembering a future that never was.”

Premiere: September 9, 2009 at the Center for Contemporary Art in Lithuania

aici pt download

...

"Înainte de a ieşi din sinagogă, scoase la întâmplare o carte din raft, o deschise şi aruncă o privire în ea, aşa cum făcea taică-său când, aflat la strâmtoare, căuta o cale de ieşire. Iaşa ţinea în mână Cărările veşnice de Rabi Iehuda Low. Îl izbi imediat un verset din Biblie: "Închide ochii pentru a nu vedea răul..." urmat de o tâlcuire din Ghemara: "Bărbat este acela care nu se uită la scalda femeilor". Iaşa îşi tălmăci anevoie cuvintele ebraice. Ce vrea să spună Biblia? Că trebuie să fii stăpân pe tine. Dacă nu te uiţi ocoleşti ispita şi izbuteşti să nu cazi în păcat. Când, dimpotrivă, nu te înfrânezi, ajungi să încalci Decalogul. Iaşa deschise cartea rabinului Low la o pagină care-i oferea leacul frământărilor sale. Puse cartea la loc. După o clipă o scoase din nou şi îi sărută cotorul. Cartea îl învăţase ceva, îi arătase o ieşire, deşi deloc uşoară. Cărţile laice nu-i cereau nimic. Din partea lor Iaşa putea să fure şi să omoare." (Isaac Bashevis-Singer - Scamatorul din Lublin, ed Casa Şcoalelor 1995)

timişoara

mâine fac bagajele şi plec cu Diana Iepure într-o vacanţă de două zile în vizită la cenaclul Pavel Dan. Diana va citi poezie şi îşi va prezenta cartea apărută în Stare de Urgenţă iar eu voi prezenta Revista la Plic - şi sper să iasă lucruri frumoase din această prezentare. Acolo ne aşteaptă deja 4 timişoreni abia abia întorşi de la Chişinău împreună cu artistul Ghenadie Popescu şi tânăra poetă Natalia Graur. Va fi o ocazie să aflu cum li s-a părut vizita şi să vad dacă am cîştigat pariul cu Alex Potcoavă - dacă s-a îndrăgostit de Chişinău aşa cum i-am prezis. Tot mâine ar trebui să intre în tipar ultimul număr dublu din SdU care are o carte absolut grozavă înăuntru :)
miroase a iarnă în Bucureşti dar şi a tristeţe şi singurătate. O femeie se aproprie ieri de mine şi mă întreabă dacă aştept de mult autobuzul 301. Îi spun ca nu-l aştept pe acela şi începe o conversaţie- îmi spune că a mers o oră cu tramvaiul şi că e aşa greu să stai o oră fără să vorbeşti cu nimeni, fără să ai contact uman. Teama de singurătate. Apoi urc în autobuz şi o altă femeie stă într-un colţ şi plănge. O privesc pur şi simplu fără să-mi dau seama de ce şi atunci când mă descoperă mă ruşinez - mă gândesc că îi violez intimitatea şi atunci pornesc spre celălalt capăt al autobuzului.
Se aproprie sărbătorile de iarnă, anul trecut eram la Chişinău şi era totul altfel. Crăciunul, ceva care nu mai ştiu ce mai înseamnă în ziua de azi.


Şi pentru că la Timişoara mă aşteaptă Moni şi ea cînd a fost în Bucureşti m-a întrebat de leapşa pe care mi-a propus-o iaca mai jos răspunsurile mele. Eu o dau mai departe Dianei Iepure, Cătălinei Bălan, Anei-Maria Spînu şi lui Mihail Vakulovski :)

1. Ce vîrstă ţi-ai da dacă nu ai şti cîţi ani ai?
Depinde de context, deşi am uneori momente de maximă înţelepciune :) iar alteori fac nişte tâmpenii incredibile. Oricum aş avea undeva între 0 şi 60 :P.

2. Ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
Mă întreb dacă cineva va răspunde preferă să nu încerce. Normal ca să nu încerci e o porcărie. Şi până la urmă ce e eşecul? O chestie care îţi dă o stare neplăcuta ceva timp şi apoi ai şi uitat , în timp ce încercarea e o aventură fabuloasă.

3. Dacă viaţa e atît de scurtă, de ce facem atît de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atîtea lucruri care ne plac?
Habar nu am, eu spre exemplu am atituditudini destul de contradictorii faţă de tot ce mă înconjoară şi faţă de lucrurile pe care le fac. Azi urăsc să fac o chestie, mâine imi place foarte mult, aşa că în cazul meu depinde mult de starea interioară toată povestea. Altfel banuiesc că în general oamenii fac chestii care nu le plac pentru a se putea întreţine.

4. Cînd ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că s-a vorbit mai mult decît s-a făcut?
Eu sunt mai degrabă o fire contemplativă. Mie nu mi se va părea niciodată ca s-a vorbit prea mult... Pe de alta parte atunci când am ceva concret de făcut nu-mi place să lucrez alături de alţi contemplativi ca si mine. Când e ceva serios vreau acţiune :D

5. Dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogată ai fi?
M-am întrebat exact acu ce e fericirea şi pentru că nu am ştiut să raspund am căutat-o în dex. Acolo zice „FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină” . Eu sunt un om păcătos, dar poate că aş putea cumpăra o sticlă de apă şi o bucată de pâine.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să-l vezi cel mai schimbat la oameni?
Când eram în liceu aveam o colegă care ne era tuturor foarte antipatică pentru că vorbea foarte pe şleau mereu şi într-un fel frust, aproape agresiv. Eu însă îmi imaginam că ea este foarte norocoasă pentru că la felul ei de a fi cu siguranţă nu adună în jurul ei decât oameni care o apreciază cu adevărat. Dacă e să mă gândesc acum, eu cel mai mult apreciez trei calităţi la un om: bunătatea, sinceritatea şi curajul. Aşa că asta aş vrea să se regăsească în fiecare. Şi şi în mine.

7. Faci ceea ce ai visat să faci sau faci ceea ce faci numai pentru că împrejurările te-au adus aici?
Până în liceu nu mai ţin minte dacă visam să ajung undeva. În clasa a 12-a am visat să mă fac actriţă şi îmi doream teribil de mult lucrul acesta dar apoi am picat la admitere. Şi am fost uşor tristă atunci dar acum nu-mi mai pasă mai ales după ce una din prietenele mele cele mai bune a terminat facultatea aia. Sunt unde sunt acum, fac ce fac acum şi sincer cred foarte mult că în viaţă mereu ajungi nu unde vrei ci unde trebuie, adică unde ţi-e scris.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Nu cred. Eu m-am aruncat cu capul înainte în foarte multe chestii mereu şi aproape mereu am făcut ce am vrut. Iar regretele pe care le am nu sunt legate de speranţa mea de viaţă.

9. Eşti mai preocupată să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
Habar nu am, eu fac ce vine de făcut sau ce vreau să fac aşa cum îmi vine să fac.

10. Dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Complicat...

11. Ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Eu aş vrea să fiu un bufon la o curte regală.

12. Ce-ai alege între a pierde toate amintirile de pînă acum sau a nu mai fi capabil să-ţi faci altele?
Eu imi pretuiesc amintirile şi sper să adun multe altele în continuare. Dar la întrebarea asta clar răspund să râmîn cu cele de acum. Asta pentru că ele îl includ şi pe tatăl meu.

13. Îţi mai aduci aminte momentul acela de acum 5 ani cînd erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are importanţă acum?

În 2004 terminam liceul si începeam 2 facultăţi pe care le cam detestam. Apoi am cunoscut foarte mulţi oameni frumoşi şi capabili şi am învăţat o grămadă de lucruri, le-am terminat pe ambele aşa că nu mai are nici o importanţă starea mea de acum 5 ani.

14. Care este cea mai fericită amintirile a ta din copilărie? Ce-o face atît de specială?
Păi tot ce îmi amintesc legat de copilăria mea e frumos şi mă face fericită. Iar dacă a fost să fie ceva care nu era frumos atunci clar nu mai îmi amintesc ce şi cum.

15. Dacă ai cîştiga un milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
Nu. Dar ar fi ideal să cîştig. Mi s-a citit în stele că sunt un om care greu îşi va găsi un job care să-i aducă bani.

16. Cînd a fost ultima oară cînd te-ai aruncat cu capul înainte în ceva din ce credeai cu tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Sincer eu am cunoscut numai oameni care mi-au susţinut nebuniile aşa că din perspectiva asta sunt un om norocos. Altfel mulţi din prietenii mei se întreabă ce caut la Chişinău, de ce nu stau naibii acasă :)

17. Cînd a fost ultima oară cînd ţi-au auzit sunetul propriei respiraţii?

Ah, eu am aşa o obsesie pentru respiraţie, ca o acţiune care ne leagă pe noi toţi fără voia noastră. Eu respir zilnic acelaşi aer cu mii de alţi oameni şi chestia asta o văd ca o dizolvare. Altfel respiraţia nu am cum să nu mi-o aud la cât fumez :D

18. Care este lucrul pe care ţi-ai dorit întotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut?
Să nasc un copil.

19. Care este lucru pe care-l faci mai bine decît toţi ceilalţi pe care-i cunoşti?
Mă consum teribil din orice pentru că în orice fac sau în orice acţiune la care contribui pun o parte din mine şi din cauza asta devin aproape obsedată ca acel lucru să fie în regulă . E de bine asta? E de rău? Nici eu nu îmi dau seama

Revista la PLIC la POETICILE COTIDIANULUI / joi 3 decembrie / ora 19.00

Joi, 3 decembrie, de la ora 19.00
Otherside (după colţ de Expirat)
Strada str. Brezoianu, nr. 4
Editia 114 din
Poeticile Cotidianului
Sezonul X
îți propune
Taușance & Residend Poet

+
Revista la PLIC cu Asociaţia Oberliht (Republica Moldova)

Seara de poetici se anunţă foarte încărcată. Tăuşance, poetul pentru care poezia se citeşte şi se spune şi nu se publică, Andrei Ruse, un scriitor pentru care poezia şi romanul ies de pe hârtie și agaţă zonele video și nu numai și o nouă revistă de la Chișinău vor fi în Otherside pentru a se întâlni cu publicul bucureştean.
Un eveniment prezentat de Răzvan Ţupa.
www.poetica.rocultura.ro

Revista la PLIC este cel mai nou proiect al Asociatiei Oberliht. Impreuna cu Asociaţia Hyde Park, Grupul literar Human Zone, Revista Tiuk si artişti din Republica Moldova, România, Croaţia şi Ucraina vă propunem cea mai proaspătă şi speram nonconformistă revistă din Republica Moldova.

suplimente: HUMAN ZONE / HYDE PARK / OBERLIHT / TIUK

contributii PLIC: Michele BRESSAN, Ion BUZU, Alexandru CIUBOTARIU, Andrei GAMART, Bogdan GIBOVAN, Nicu ILFOVEANU, INTERVENTII3 DVD, Sanja IVEKOVIC, Vadim LUNGUL, Igor MOCANU & Sanda WATT, Dan PERJOVSCHI, Crisitana RADU, R.E.P. (Spatiu Experimental Revolutionar), Alexandru VAKULOVSKI

autori: Constantin ACOSMEI, Savatie BASTOVOI, Dumitru BADITA, Mihai BENIUC, Iosif BRODSKI, Aureliu BUSUIOC, Leo BUTNARU, Oleg CARP, Irina CHIRICA, Alex COSMESCU, Dumitru CRUDU, George DAMIAN, Pavel DARIE, Luca DINULESCU, Danil FAIZOV, Andrei GAMARŢ, Vlad GATMAN, Nikolai GOGOL, Bogdan IANCU, Pyotr MAMONOV, Silvia MITRICIOAEI, Igor MOCANU, Dan NICU, Hose PABLO, Ghenadie POPESCU, Cristiana RADU, Stefan RUSU, Vladimir SOROKIN, Ana-Maria SPINU, Andreea TOMA, Parascovia TOPADA, Vadim TZIGANASJ, Razvan TUPA, Vlad TVETOV, Vladimir US, Alexandru VAKULOVSKI, Mihail VAKULOVSKI, Vadim VASILIU, Gheorghe VASLUIAN, Daria VLAS


Revista la PLIC este o publicaţie cu caracter interdisciplinar şi experimental care îşi propune să reflecte tendinţele artistice şi literare ale tinerilor din Republica Moldova şi totodată să răspundă într-un mod potrivit cititorului tînăr.
La baza sa se află principiul partajării colective a cunoştinţelor şi experienţei atît de semnificative pentru formarea unui discurs critic în sînul unui sistem corupt în plină expansiune. Marcat de politici populiste, provocări şi abuzuri, acesta marginalizează din ce în ce mai mult rolul unor platforme publice de exprimare liberă şi comunicare, descurajînd atitudinea civică în favoarea inducerii unor atitudini caracteristice consumatorilor fideli şi obedienţi.
Revista la PLIC stimulează comunicarea între diverse grupuri de creatori dar şi între exponenţi ai altor domenii precum sînt sociologia, antropologia, arhitectura şi urbanismul, politologia, economia şi altele, insistînd pe rolul şi importanţa artei într-o societate multiculturală ce se confruntă cu provocările unei lumi din ce în ce mai globalizate.
Identificarea, punerea în discuţie şi vizualizarea creativă a unor procese sociale importante constituie centrul redacţional de atenţie, astfel încurajîndu-se luarea de poziţie şi atitudine activă din partea autorilor dar şi întelegerea artei în sensul activ, drept mediu, care ar fi capabil să producă scurt-circuite în cadrul unei societăţi fragmentate din punct de vedere politic şi subdezvoltate din punct de vedere economic, precum şi să provoace atenţia cititorului/publicului, oferindu-i noi piste şi perspective de interpretare a cotidianului.
Revista la PLIC nu este doar o publicaţie tipărită – ea se vrea un generator de evenimente (lansări, recitaluri, expoziţii, etc.) care vor permite publicului să participe la configurarea caracterului său.
Vladimir Us
http://www.oberliht.org.md

6 octombrie, 12.10, fostul admiral

sentimentele nu folosesc la nimic. senzatiile de acum nu folosesc la nimic. o sa astept iar o zi care nu o sa vina. mi-am ingropat cu calm toate amintirile, am pus cruce si am plans putin cum se plange de obicei, am plans ca sa fie in regula. si apoi am mers mai departe, am lasat ca mortii sa-si aiba grija de morti. tie ti-au ramas doar amintirile si probabil ca le-ai ratacit intre multe altele. femei frumoase se plimba pe strazile astea, intre femeile frumoase sunt si femeile tale. azi e mai cald afara, am dormit si mai putin ca ieri, surprinzator mi-ai aparut in vis, apa era rece de dimineata si beau limonada acum.

and i'm back

dupa o luna petrecuta la Chisinau cu net putin spre deloc, cu multe mailuri la care nu am raspuns si cu multi oameni pe care i-am lasat asteptand povesti despre cum si in ce fel e acolo. trebuie sa rezolv toate restantele astea, incet incet. abia acum am calculator si net dupa accidentul de acasa. ceea ce e ok cumva pt ca inca spre exemplu nu am pat.
de fapt toata povestea a inceput in gara cand Sanda mi-a dat-o pe Ceburaska ca un talisman protector pe care l-am pierdut apoi l-am recuperat si apoi l-am cautat . si intre timp am aflat dupa cum spunea Sanda cine e Ceburaska si m-am intrebat de ce crocodilul Ghena nu il mananca pe Ceburaska ci sunt prieteni

am izbucnit si eu la o intalnire literara :)

de la stanga la dreapta: Liliana Corobca, Igor Mocanu, Ion Bogdan Lefter, Vladimir Bulat, Ruxandra Garofeanu, Vasile Ernu; foto : Sanda Watt

m-am intors plina de energie de la o dezbatere ce a avut loc la galeria ArtSociety.
Acolo, in cadrul Cafenelei critice conduse de Ion Bogdan Lefter, au fost invitati tinerii scriitori basarabeni Liliana Corobca, Vasile Ernu şi Igor Mocanu, precum şi Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat, curatorii expoziţiei Bessarabia Maia/Basarabia mea. Tema discutiei : literatura basarabeana.
Totul a inceput lin: cateva povestiri ale doamnei Garofeanu despre pictorii basarabeni, realmente delicioase pentru profani ca mine in acest domeniu, cateva coordonate despre literatura basarabeana trasate de Vasile Ernu (care si asa are imaginea de "nas" al tinerilor scriitori basarabeni). La un moment dat, domnul Lefter a luat cuvantul si a inceput o discute despre presa basarabeana, insistand pe importanta si calitatea revistelor Contrafort (de a carei redactie am inteles ca il leaga o veche prietenie) si Semn (revista de la Balti) . Igor Mocanu, dragut cum e mereu, a tinut sa precizeze insa ca nu putem sa uitam de Stare de Urgenta, atunci cand amintim presa literara de limba romana din Basarabia. Si asta a fost punctul critic. Domul Lefter a replicat foarte vehement ca nu aminteste despre Stare de Urgenta, deoarece e o revista proasta, publica multe texte proaste si nu are nici o structura logica. Am crezut ca mi se ridica parul de nervi si toata lumea a vazut asta. Eu de fapt sunt cel mai timid om la intalniri de acest gen niciodata nu iau cuvantul, stau mititica in coltul meu si ascult. Dar in seara asta, ah, in seara asta nu m-am abtinut pana n-am prins ocazia sa spun ca ma simt jignita si sa-l intreb public pe domnul Lefter de ce afrima ca revista noastra nu e buna. Dupa ce a aflat ca a avut ocazia sa citeasca doar primele 3 numere (si mi-a dat drept exemplu o ancheta, zice dumnealui, proasta din numarul 1!!!), m-am aprins si mai tare si i-am spus ca nu poate da asemenea verdicte si denigra o revista pe care nu a citit-o (suntem la al 14 numar). Asa bine m-am simtit cand am spus asta! A intervenit apoi si amicul Ernu recunoscand ca chiar de nu apuca sa trimita texte revistei - si aici s-a uitat la mine care il chinui mereu cu rugaminti de genul acesta - totusi SdU este o revista importanta, pentru ca incurajeaza generatia tanara basarabeana. Dupa, a intervenit si Diana Iepure care a spus ca SdU si Contrafort au moduri de abordare diferite si mizeaza pe doua generatii diferite, ceea ce e sanatos, pentru ca nu pot exista 2 reviste contrafort ,2 reviste semn sau 2 reviste sud-est. Referitor la textele proaste, Diana a replicat ca SdU i-a publicat chiar pe cei numiti de Lefter ca fiind scriitori basarabeni buni acum: Crudu, fratii Vakulovski, Liliana Corobca, Vasile Ernu, Iulian Ciocan. Mai mult chiar, daca revista ar fi fost atat de proasta, ICR nu ar finanta-o. Numerele la care se referea domnul Lefter au fost scoase din entuziasm, fara ca oamenii sa fie platiti , in ideea sa mai existe o revista de limba romana la Chisinau. As adauga ca ICR-ul a decis sa finanteze 7 reviste in loc de 6, dupa aparitia SdU. Doamna Garofeanu a intervenit si a povestit cum anul trecut, cu ocazia decernarii unor premii la schitul Darvari, a primit 5 numere din SdU, pe care le-a citit de la un cap la altul si care i-au parut "ca o ploaie de vara". Spre surprinderea mea, a intervenit si alta lume (din public). M-am bucurat ca lumea a auzit de noi si ne-a citit. Antireclama s-a transformat in reclama pe bune. Dupa discutie toata lumea venea sa ma intrebe si sa-mi ceara revista. (Pacat ca luasem putine). I-am dat chiar si domnului Lefter ultimele 2 numere. Macar daca ne critica si sustine atat de fervent doar Contrafortul, sa aiba motive obiective (mai ales ca pe dansul il simpatizez, in liceu l-am citit si chiar citat :) ) - e trist cand o voce ca a dumnealui critica revista. Si mai trist e cand un om cu o asemenea autoritate face lucrul asta fara o baza mai solida. Dupa dezbatere m-a cautat. A vrut sa facem cunostinta si sa imi spuna de revista lui care e cea mai buna. I-am replicat ca cea mai buna dupa SdU si bineinteles ca nu s-a suparat. Asa is "oamenii de presa "- tot ce e al lor e cel mai bun :)
In timpul discutiei, domnul Lefter a insistat pe ideea ca revistele basarabene ar trebui sa traduca autorii basarabeni de limba rusa, moment in care Diana Iepure a punctat foarte fain ca acest lucru nu se realizeaza (desi noi in SdU am tradus cativa tineri, la noi publica traduceri din avangarda rusa Leo Butnaru) pentru ca exista un soi de suprasaturatie a romanilor de peste Prut de tot ce e rusesc, un soi de lehamite vis-a-vis de abundenta presei rusesti, a televiziunilor de limba rusa si rusesti si a vorbitorilor de rusa. mai mult chiar, Diana a remarcat ca asemenea oameni de cultura ca Vitalie Ciobanu si Vasile Garnet nu au acces la televiziunea publica din republica moldova cu toate ca sunt indreptatiti sa aiba o emisiune culturala.
Bineinteles ca domnul Lefter nu s-a edificat in acest sens. e clar, nu e de-al nostru , nu are cum sa stie realitatea basarabeana, deci nu are cum sa o inteleaga :). Pana la urma, la acesta dezbatere, mi-am dat seama ca sunt foarte putini oameni care realmente inteleg ce se intampla in Basarabia acum. si cred ca unul din punctele forte ale SdU este aceasta latura de atitudine (de care a amintit si Igor) - incurajarea liberei exprimari a tinerilor scriitori vis-a-vis de problemele actuale
p.s.: Simona Popescu a spus ca ei ii place revista. nu degeaba o iubesc studentii :D

gata mi-am varsat si aici of-ul. o sa dorm linistita :)


PS2: pt ca eram asa "suparata" aseara Razvan mi-a facut "cadou" un film, ca tot i-am zis ca ma topesc dupa documentarele pe care le pune el . Mai mult mi-a dat documentarul "poezia. puterea" si mi-a dat si voie sa il proiectez la Chisinau - ce dezbatere faina o sa iasa acolo - abia astept

PS3 : Igor Mocanu povesteste si el intalnirea de miercuri aici : Literatura basarabeana la cafeneaua critica

PS 4: intre timp SdU 14 a ajuns in chioscurile si librariile basarabene - vedeti ce si cum aici

am viza :)

in sfarsit astazi am primit si eu faimoasa viza pentru Moldova care arata ca mai sus :). Doar o luna e valabila, am sters datele intre care voi fi la Chisinau ca sa fac o surpriza celor care nu le stiu :). Despre povestea obtinerii vizei cate ceva in urmatorul numar Stare de Urgenta (apare joi)
Deci ne vedem in Guguta?

chisinau 6?

azi am depus actele pentru viza. raspunsul il primesc pe 30. doar 30 de zile am dreptul sa stau in moldova. adica doar o luna. si chestia asta m-a intristat teribil. nu imi place sa depind de vize, hotarari institutionale si alte asemenea lucruri cand erau la consulat atatia oameni azi care aveau 90 de zile si care probabil nu-s asa atasati afectiv de chisinau ca mine. in fine, macar sa ma vad acolo. pe 29 vine natasa in drum spre moldova. o sa fie o reintalnire faina, mi-e tare dor de ea tare tare tare si abia astept sa povestim acum si cand vom sta impreuna in chisinau. faptul ca ea va fi acolo e un motiv bun ca sa ma duc desi am o groaza de retineri. am planificat calatoria asta cu mult timp inainte si intre timp multe s-au schimbat pentru mine si in mine. ma intreb si eu de ce continui sa ma mir de unele lucruri. in general simt oamenii din jurul meu si atitudinile lor vis-a-vis de mine numai ca acum vad ca a aparut o exceptie. si ma intreb daca lucrurile sunt asa cum imi dicteaza mie simturile sau cum par. e atat de complicat sa fii sigur ca un lucru e rosu cand toata lumea il vede albastru inclusiv tu. am ascultat in ultimele zile melodia asta aproape "obsesiv". iar imi revine in minte ca l-am judecat gresit pe "presedintele" revistei si ma incearca un soi de regret. contrastul dintre aparenta si esenta, vesnicul contrast, oamenii pe care ii simteai alaturi si care brusc isi scot mastile si devin monstrii si oamenii pe care nu i-ai placut dar care erau in esenta placuti. trebuie sa ma culeg si reculeg, cum spunea un poem.
ieri cineva m-a acuzat de un egoism si egocentrism exagerat, alti oameni imi spun ca din contra - imi pasa prea tare de altii si ar trebui sa fiu mai egoista - deci pana si eu sunt o suma de contradictii, si atunci altii de ce sa nu fie?
vreau cand ma intorc sa ma angajez, sa gasesc ceva care sa-mi placa si sa-mi tina mintea ocupata. pana atunci citesc obsesiv. si apropo de lectura, tot ma tin sa recomand un interviu foarte fain pe care l-am vazut cu un scriitor israelian - david grossman. am citit cu o placere copilareasca cartea lui "cineva cu care sa fugi de acasa" (vorbeam intr-o alta postare ca ma enerva ca trebuie sa o citesc ca il intrerupsesem pe miller dar pana la urma a meritat din plin). ei bine interviul il gasiti aici (la inceput e enervat ca vorbesc de obama/ apoi grossman citeste in ebraica - asta merita ascultata iar dupa minutul 15 incep sa vorbeasca despre cartile lui si devine DELICIOS/ daca nu aveti rabdare ca e mare macar de la minutul 34 pana la 38 uitati-va :D serios / pacat ca tipul care ia interviul nu e pe masuta celui intervievat).
cam atat acum ca a sunat telefonul si m-a scos din starea de scris.
a binetot!

update: is totusi prea naiva. trebuie sa lucrez la chestia asta foarte serios

rpd

a fost targul. a fost sesiunea, is restante, is multe de povestit insa acu ma grabesc sa scriu ca mai aveti putin timp sa va cumparati SdU # 13 (din chioscurile din Moldova/ ca daca sunteti din Ro doar dati din maini sa va vad si ajunge la voi) unde a iesit si cartea Dianei - o suta cinzeci de mii la peluze care ii foarte faina si pe textele careia ne-am jucat intr-o zi in parc si am facut asta, asta si asta . las mostra chiar aici :)

o zi cu soare si furtuna

de dimineata am fost trezita cu bestialitate la ora 6 jumate de cineva care a sunat pe fix. cine sunt oamenii astia care suna asa devreme pe fix pe cineva? eu nu stiu decat ca suni la cineva pe fix intre orele 23.30 sa zicem si 9 doar daca esti pe moarte si acea persoana e singura care te poate salva (cum scria odata intr-un status). altfel pentru toate celelalte probleme s-a inventat telefonia mobila - suni exact persoana pe care o cauti. in fine, mi-a dat peste cap tot ritmul si toate planurile pe azi / is obosita si fara chef de nimic.
ieri a fost o zi foarte simpatica. m-am bucurat mult mult mult sa il revad pe oleg/ si deja dorinta mea de a pleca la chisinau creste si mai tare - de mi-ar da si mie viza... asa, deci pungasul m-a sunat in a treia si ultima lui zi de stat in bucuresti - tz tz tz - ce lipsa de politete si eu, ca femeie ce sunt, imediat am sarit in sus si am luat-o la goana spre locul unde el era, necunoscut atat mie cat si taximetristului batran insa foarte agil care m-a condus acolo. dupa multe multe multe incercari de a-l gasi ne-am intalnit in final si am putut face ce abia asteptam sa fac si credeam ca o sa reusesc doar cand ajung la chisinau - l-am luat in brate tare tare cat sa ma conving eu ca e bine, intreg si voinic cum il lasasem. cine ar fi zis ca un om pe care vroiai sa il iei la bataie cand l-ai cunoscut si pe care te scosese din sarite o sa te faca sa topai. e la fel de sarcastic si o lecuta misogin, din ochi insa mi-am dat eu seama ca are nevoie de o pauza. si poate ca e timpul sa o ia desi eu i-am spus ca e inca nevoie de oameni ca el, dar nici nu-mi doresc sa ajunga iar batut ori poate mai rau. plus ca are o varsta :P acu e doar frumos , nu si tanar cum el insusi spune.
cand am plecat impreuna spre centru a facut un lucru asa dulce, cum el nici nu cred ca-si inchipuie - m-a luat de mana si eu am avut brusc senzatia de intoarcere in timp, mi-am amintit de cat de mica si prostuta eram atunci cand am ajuns prima data la chisinau. si ce e la fel de dulce e ca dupa mi-a intrat in jocul asta copilaresc - am stat amandoi ca doi specialisti si am dat note fetelor de la universitate (desi normal ca are gusturi mai proaste ca mine :P) am povestit si toata chestia asta m-a lasat asa cu imaginea unei zile tare frumoase, pe alocuri ciudate, pe alocuri mult reprimate insa buna de pus in albumul "amintirilor despre care intr-o zi o sa scriu poezii" :).

update : in sfarsit vesti bune de la chisinau

si melodia asta pentru oleg / stie el de ce :)