...

"Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut
si noaptea care a zis: "S-a zamislit un copil de parte barbateasca!"
Prefaca-se in intuneric ziua aceea,
sa nu se ingrijeasca Dumnezeu de ea in cer,
si sa nu mai straluceasca lumina peste ea!
S-o cuprinda intunericul si umbra mortii
nori grosi sa vina peste ea,
si neguri de peste zi sa o inspaimante!
Noaptea aceea! S-o acopere intunericul
sa piara din an,
sa nu mai fie numarata printre luni!
Da, stearpa sa fie ziua aceea,
duca-se veselia din ea!
Blestemata sa fie de cei ce blesteama zilele,
de cei ce stiu sa intarate Leviatanul
sa se intunece stelele din amurgul ei,
in zadar sa astepte lumina,
si sa nu mai vada genele zorilor zilei!
Caci n-a inchis pantecele care m-a zamislit
nici n-a ascuns suferinta dinaintea ochilor mei.
De ce n-am murit in pantecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la iesirea din pantecele ei?
De ce am gasit genunchi care sa ma primeasca ?
Si tate care sa-mi dea lapte?
Acum as fi culcat, as fi linistit,
as dormi si m-as odihni
cu imparatii si cei mari de pe pamant,
care si-au zidit falnice morminte,
cu domnitorii care aveau aur,
si si-au umplut casele cu argint.
Sau n-as mai fi in viata ca o strapitura ingropata,
ca niste copii care nu au vazut lumina zilei!
Acolo nu te mai necajesc cei rai,
acolo se odihnesc cei sleiti de puteri
Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati in pace
nu mai aud glasul asupritorului
cel mic si cel mare sunt totuna acolo
si robul scapa de stapanul sau.
Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera
si viata celor amarati la suflet
care asteapta moartea si nu vine
macar ca o doresc mai mult decat o comoara
care nu ar mai putea de bucurie
si de veselie daca ar gasi mormantul?
Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga
pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile?
Suspinurile imi sunt hrana de toate zilele
si jalea mi se varsa ca apa.
De ce ma tem aceea mi se intampla
de ce mi-e frica de aia am parte"
(Iov 3:3-25)